What do you think?
Rate this book
Minus Infinit
„Paisprezece oameni se trezesc într-un bar suspendat în neant și află că au murit în diferite momente ale istoriei contemporane. Au de acum la dispoziție fix opt ore pentru găsi răspunsul la întrebările existențiale care îi macină...sau pentru a-și celebra nihilistic sfârșitul” - Libris Editorial
”A scrie înseamnă a vindeca rănile lumii cu propriile răni, mi-am zis, și-am realizat brusc că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să continui să sângerez cuvinte care să cicatrizeze în timp inimi, cu puțin noroc. Din când în când, cine știe, câte o sumă de litere mari și mici, adunate laolaltă și amestecate în ordinea potrivită, vor reuși poate să se transforme în zugravi care să renoveze câte vreun hol de suflet. Și va fi destul, cred. Adevărurile absolute mă irită și mă evită, de asta n-am certitudini, știu doar că nu strica să ai curajul să te temi, din când în când, iar dacă ar fi să îți dau vreun sfat, ți-as spune doar că viata asta n-ar trebui să fie mereu o cursă, așa că: Pe locuri, Fii! Gata.” - Renert Dusout
”A scrie înseamnă a vindeca rănile lumii cu propriile răni, mi-am zis, și-am realizat brusc că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să continui să sângerez cuvinte care să cicatrizeze în timp inimi, cu puțin noroc. Din când în când, cine știe, câte o sumă de litere mari și mici, adunate laolaltă și amestecate în ordinea potrivită, vor reuși poate să se transforme în zugravi care să renoveze câte vreun hol de suflet. Și va fi destul, cred. Adevărurile absolute mă irită și mă evită, de asta n-am certitudini, știu doar că nu strica să ai curajul să te temi, din când în când, iar dacă ar fi să îți dau vreun sfat, ți-as spune doar că viata asta n-ar trebui să fie mereu o cursă, așa că: Pe locuri, Fii! Gata.” - Renert Dusout
154 pages, Paperback
First published November 11, 2019
3 people are currently reading
163 people want to read
About the author
Renert Dusout
5 books73 followers A scrie înseamnă a vindeca rănile lumii cu propriile răni, mi-am zis, și-am realizat brusc că nu-mi rămâne altceva de făcut decât să continui să sângerez cuvinte care să cicatrizeze în timp inimi. Din când în când, cine știe, câte o sumă de litere mari și mici, adunate laolaltă și amestecate în ordinea potrivită, vor reuși poate să se transforme în zugravi care să renoveze câte vreun hol de suflet. Și va fi destul, cred. Adevărurile absolute mă irita și mă evită, de asta n-am certitudini, știu doar că nu strică să ai curajul să te temi, iar dacă ar fi să îți dau vreun sfat, ți-as spune doar că viata asta n-ar trebui să fie mereu o cursa, așa că: Pe locuri, fii! Gata. - Renert
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 30 reviews
July 8, 2020
O surpriză foarte plăcută venită de la o carte pe care am privit-o inițial cu scepticism (pentru că nu mai cred așa tare în literatura română). E fără doar și poate în top 10 cele mai bune cărți din 2019. Am povestit mai multe aici: https://blogdeidei.ro/minus-infinit/
January 14, 2020
Încă un autor român pe care sunt tare bucuroasă că am avut ocazia să-l descopăr! Mi-a plăcut povestea și subiectul abordat, mi-a plăcut modul de scriere, mi-au plăcut personajele. Recomand!
March 1, 2020
Te aplaud! Mi-a placut foarte mult aceasta poveste...deși..recunosc ca nu aveam cele mai mari pretenții. Dar uite ca am gresit si am fost placut surprinsa de această poveste (care imi aduce aminte putin si de un serial care mi-a plăcut mult).
Recomand din toata inima! Merita citită!
Recomand din toata inima! Merita citită!
January 22, 2020
Am savurat fiecare pagină, dorindu-mi să nu mă fi oprit din citit. O poveste ce-ți dă de gândit, o poveste ce te face să realizezi că deși ai timp, nu este al tău și nu te poți bucura de el. O poveste ce rămâne cu tine, mult după ce i-ai închis coperțile.
March 16, 2020
Un individ oarecare se trezește într-un bar. Amintirile de înainte de primul pahar de gin, care-i va da și numele, sunt șterse pentru totdeauna. Singurul lucru care contează acum, în acest loc, este prezența altor oameni și cuvintele barmanului - că toți cei de aici mai au de stat până dimineață, timp în care... pot face ce vor.
Recenzia o găsiți pe blog.
Recenzia o găsiți pe blog.
November 7, 2019
Un omagiu adus tuturor scriitorilor mari, Bukowski, Kafka, avand putin Dante Aligheri si cu influente din universul Kapinosian. Trebuie sa fii atent la indiciile lasate de-a lungul cartii pentru a a intelege finalul, lucru similar cu ceea ce face M. Night Shyamalan, atata ca nu iti da mura in gura raspunsul la final, nu e niciun "I see dead people" la final. Dar destul despre influentele pe care le-am sesizat de-a lungul cartii, sa va spun si parerea mea: E un roman absolut genial, original, nu are nevoie de sute de pagini pentru a spune o poveste captivanta, doar de putina atentie din partea cititorului si gusturi fine in literatură. Nu o poti lasa din mana. As spune ca e de departe cea mai buna lucrare a autorului, dar cu mici exceptii nici cu celelalte opere ale lui nu mi-e rusine.
March 28, 2020
Îmi pare rău că pe platforma goodreads nu există notarea cu minus 🙄Categoric ar trebui introdusa, eu pe instagaram mă desfășor mai mult și argumentez mai bine, dar se pare că scriitorul deși un tânăr simpatic nu a știut ce să facă cu un subiect interesant, între baga-mi-aș, mă pis și futu-i am rămas profund ingretosata.
A avut o promovare atât de galagioasa cartea încât mi-a furat mințile și mie, să mi-o doresc să o cumpăr, surpriza a ajuns în lista Dnf, până și nr de pagini infirm nu m-a ajutat să o termin am clacat la pag 58.
E probabil cea mai proasta carte citita de mine exact minus infinit dar nota pe care o merita de la mine 🤦♀️
A avut o promovare atât de galagioasa cartea încât mi-a furat mințile și mie, să mi-o doresc să o cumpăr, surpriza a ajuns în lista Dnf, până și nr de pagini infirm nu m-a ajutat să o termin am clacat la pag 58.
E probabil cea mai proasta carte citita de mine exact minus infinit dar nota pe care o merita de la mine 🤦♀️
February 27, 2020
„Minus infinit” este o meditație pe tema vieții și a morții, care te face să te gândești la un milion de lucruri. Ce ai face dacă ai mai primi doar un timp limitat în forma pe care o cunoști acum? Cum ai proceda dacă infinitul s-ar transforma în ore, după care ar urma o mare de incertitudini? Ai lua taurul de coarne și ai face tot ceea ce nu ai avut curajul până acum sau te-ai complace în situație și ți-ai plânge de milă? Ai căuta să pricepi ce ți se întâmplă sau ai plonja direct în necunoscut? Cât de valoroase sunt amintirile create atunci când totul se șterge din memorie, până chiar și numele? Cum procedezi când ai în minte doar fragmente din cel care ai fost? Te recompui? O iei de la capăt? Cam toate astea îți trec prin cap citind romanul. Apoi, la final, te gândești ce a fost real și ce anume a fost doar produsul imaginației pleiadei de oameni adunați într-un local din mijlocul a niciunde, pierdut în eter. După aceea, ajungi la finalul nuvelei lui Eliade – La țigănci, și aplici acea frază și aici: „Așa începe. Ca într-un vis”. E vorba de moarte și oare de câte mici morți nu avem parte de-a lungul vieții, dar tot nu ne obișnuim cu ideea și tot ne speriem de necunoscut. Dincolo de trecerea spre moarte, cartea tratează multe teme de actualitate, precum pierderea custodiei copiilor sau impostura religiei și dorința de a fi bun, dincolo de orice credință, în viața de zi cu zi:
„Poate că unele întrebări nu au pur și simplu răspunsurile la ele în timp util sau poate ca fiecare răspuns e pur și simplu o cheie care deschide simultan alte uși ce duc către alte ieșiri închise cu lacătul. Un joc de care, în mod normal, ar trebui să te ții departe, indiferent de recompensa pe care ți-o imaginezi. Un joc ce dă însă dependență în timp.”
https://crampeiedesufletblog.wordpres...
January 11, 2020
Un roman care fascinează prin scriitură și poveste deopotrivă. O recenzie... altfel, aici: http://oradeaindirect.ro/despre-minus...
January 8, 2020
Această carte mi-a schimbat total viziunea despre orice ar înseamna moartea.Finalul a fost unul total neașteptat. Pe parcursul lecturii am trecut prin diferite stări ce m-au determinat sa nu las cartea din mână. Toate laudele autorului.
November 19, 2019
O construcţie literară mai puţin obişnuită pentru literatura română contemporană, acest roman reuşeşte să le prezinte cititorilor omul într-o ipostază atipică, care atinge fantasy-ul, fără însă a se simţi pregnantă doza supranaturală, ci din contră, accentul este pus pe psihologic şi pe spiritual. O sumedenie de întrebări existenţiale apar pe parcursul cărţii, iar răspunsurile care vin de la personaje lansează provocarea unei autoanalize. Cel mai interesant mi s-a părut faptul că fix atunci când nisipul din clepsidra timpului se scurge cu repeziciune, protagonistul simte că are "tot timpul din lume". Cartea se citeşte cu lejeritate, dar dincolo de cuvinte sunt trăiri pe care dacă le diseci, descoperi fiinţa umană fără masca lipită bine cu super-glue şi esenţa din spatele negărilor pe care omul le îmbrăţişează cu sfidare.
July 6, 2020
"Timpul, Gin. Timpul. Ceea ce am negociat, fără să ştim, de fapt dintotdeauna."
O lectura care te pune pe ganduri. Mai mult decat un roman psihologic... filozofic; e o calatorie prin timp, prin infinit, prin "a fi si a muri".
Recomand cu toata increderea!
O lectura care te pune pe ganduri. Mai mult decat un roman psihologic... filozofic; e o calatorie prin timp, prin infinit, prin "a fi si a muri".
Recomand cu toata increderea!
February 9, 2020
Am iubit modul în care începutul a fost în strânsă legătură cu finalul și au format o legătură specială și unică. În puține cărți se folosesc astfel de tehnici, iar în acestă carte s-a profitat din plin, remarcându-se delicat. Au fost citate și pasaje care mi-au marcat impresiile asupra vieții și care mi-au dat un impuls pentru a spune mereu ce simt, ce gândesc și cel mai important, ce îmi doresc.
January 3, 2024
Confuzia e arma
March 29, 2020
O carte care îți va distruge stereotipurile legate de literatura română contemporană, dacă ar fi să le ai. Boemă, directă, ascuțită, relevantă, neromanțată și cu miză. La fel ca viața. Precum orice ar fi să vină după ea. Un din acele cărți care te cuprinde și care rămâne cu tine după ce ai închis coperțile.
February 26, 2020
O carte perfectă și incredibilă,scrisă de un autor român, care cu siguranță este una dintre cele mai bune din anul 2019.Mi-a plăcut enorm cartea,nu are cum sa îi ofer o notă mai mică de 5⭐/5⭐.O recomand tuturor și îi mulțumesc mult autorului pentru șansa de a citi o lectură frumoasă
Recenzia completă pe blog https://wp.me/pbdDB8-3p
Recenzia completă pe blog https://wp.me/pbdDB8-3p
May 18, 2020
O ideea tare bună, dar necizelată, tratată frivol.
March 29, 2020
M-a fascinat scriitura, modul de utilizare a cuvintelor, de îmbinare a frazelor, a ironiei, o altfel de ironie decât a mea. Apoi desigur povestea. Dragostea, Frica, Moartea, Căutarea sunt de fiecare dată teme captivante. Și viziunea este interesantă! OK, de la distanța vârstei, îți spun sigur că autorul e tânăr, dar are ceva de spus!
March 13, 2020
Mi-a placut mult finalul, ideea a fost una destul de inedita, insa i-a lipsit ceva...
December 23, 2019
Renert Dusout tratează prin scrierea sa un subiect sumbru-moartea, însă într-o manieră inedită, unică. Este o lectură ce te face să vezi literatura românească contemporană într-o lumină pozitivă, fiind în același timp una dintre cele mai bune cărți citite de mine în anul 2019.
https://anareadss.wordpress.com/2019/... (recenzia completa aici)
https://anareadss.wordpress.com/2019/... (recenzia completa aici)
November 9, 2020
M-am gândit mult dacă să îi dau 4 sau 5 stele, însă faptul că nu îmi pot lua gândul de la ea m-a determinat să îi acord această notă. Un concept inedit și niște personaje atât de diferite unele față de celelalte, dar foarte puternice totodată. O lectură care vă va pune pe gânduri și peste care eu una nu pot trece.
September 27, 2022
Ai de capu meu. E prima carte care mă face să mă întreb dacă o pot returna și să-mi iau banii înapoi.
Vreau sincer să încurajez pe toată lumea care are o înclinație artistică să-și urmeze chemarea. Dar trebuie să lămurim niște lucruri...
Titlul cărții e și nota pe care i-aș da-o.
Singurul lucru care mi-a plăcut a fost într-adevăr finalul, e ok.
Tema cărții e cum să nu pierzi vremea aiurea în viață, iar în mod ironic cartea asta fix asta face.
Poți lejer să citești capitolele 1,2,12,13,14 și gata. Chiar recomand. Trebuia să fie o poveste scurtă încluzând tocmai acele capitole. Restul e filozofie de facebook, de parcă am scris-o eu fix în stadiul în care sunt personajele în toată cartea (moarte și bete). Dacă nu aș fi pierdut vremea aiurea cu maculatura dintre capitolele alea, i-aș fi dat un 3.
Dar de ce 1?
Ai de capu meu... Scriitura asta... mai citim și noi ceva? Ca să știm cum să scriem?
Scrii linii de dialog consecutive ale aceleiași persoane.
Ba mai mult. Scrii linie de dialog și apoi incluzi și toată scena care se întâmplă în aceeași linie.
Mie-mi denotă faptul că chestia asta nu a fost verificată de un editor.
Pune paragraf, nene.
Apoi avem peste tot explicații peste explicații pentru că aparent autorul crede că cine îl citește e un tolomac care salivează pe la colțul gurii. Adică avem linii de dialog care zic cam așa:
—Scuze, m-am scuzat eu.
Și mereu și mereu, explicații la acțiuni descrise/petrecute deja.
Și încă un lucru. Buda fetelor e întotdeauna mai murdară. Nu știu de unde are autorul ideea că e imaculată. Îmi pare rău, e un fapt cunoscut odată ce ieși din liceu sau poate și de-atunci.
Cartea e totuși o încurajare. Dacă se scrie și se publică maculatură ATÂT de proastă, atunci avem o șansă și cei care doar scriem.
Vreau sincer să încurajez pe toată lumea care are o înclinație artistică să-și urmeze chemarea. Dar trebuie să lămurim niște lucruri...
Titlul cărții e și nota pe care i-aș da-o.
Singurul lucru care mi-a plăcut a fost într-adevăr finalul, e ok.
Tema cărții e cum să nu pierzi vremea aiurea în viață, iar în mod ironic cartea asta fix asta face.
Poți lejer să citești capitolele 1,2,12,13,14 și gata. Chiar recomand. Trebuia să fie o poveste scurtă încluzând tocmai acele capitole. Restul e filozofie de facebook, de parcă am scris-o eu fix în stadiul în care sunt personajele în toată cartea (moarte și bete). Dacă nu aș fi pierdut vremea aiurea cu maculatura dintre capitolele alea, i-aș fi dat un 3.
Dar de ce 1?
Ai de capu meu... Scriitura asta... mai citim și noi ceva? Ca să știm cum să scriem?
Scrii linii de dialog consecutive ale aceleiași persoane.
Ba mai mult. Scrii linie de dialog și apoi incluzi și toată scena care se întâmplă în aceeași linie.
Mie-mi denotă faptul că chestia asta nu a fost verificată de un editor.
Pune paragraf, nene.
Apoi avem peste tot explicații peste explicații pentru că aparent autorul crede că cine îl citește e un tolomac care salivează pe la colțul gurii. Adică avem linii de dialog care zic cam așa:
—Scuze, m-am scuzat eu.
Și mereu și mereu, explicații la acțiuni descrise/petrecute deja.
Și încă un lucru. Buda fetelor e întotdeauna mai murdară. Nu știu de unde are autorul ideea că e imaculată. Îmi pare rău, e un fapt cunoscut odată ce ieși din liceu sau poate și de-atunci.
Cartea e totuși o încurajare. Dacă se scrie și se publică maculatură ATÂT de proastă, atunci avem o șansă și cei care doar scriem.
May 7, 2020
"-Daca va fi sa ard, sa ma lasi sa o fac in liniste. Încet, cu flacari stralucitoare. Oamenii trebuie de cele mai multe ori sa arda pentru a-si gasi lumina. Cel mai rau lucru pe care poti sa-l faci e sa-l stingi, caci uneori, desi ti.ai dori sa-l salvezi, il condamni la intuneric."
O carte interesanta, nu tocmai genul meu, ca sa fiu mai exacta un 2,5/5. Aveam asteptari foarte mari de la aceasta carte si cu toate ca nu a fost tocmai la acel nivel, nu pot sa desconnsider partile care mi au placut. Unele dialoguri pareau destul de chinuite, ca o traducere proasta din engleza, insa pot spune ca au existat si dialoguri la polul opus, precum dialogul pe care Gin il poarta cu Vermouth la masa despre religie, a fost o parte foarte captivanta. De latfel si dialogul dintre Gin si Cophee cand aceasta se alatura grupului. Am incercat sa inteleg in profunzime sensul testului, am incercat sa fac legatura cu personajele si experientele lor, insa adevarul e ca pentru genul meu de poveste a fost pregasarata cu prea multe cuvinte urate. Overall nu a fost o carte rea, din punctul meu de vedere nu a fost nici una buna totusi,dar stiu ca exista oameni care apreciaza acest tip de lectura si de asta nu simt nevoie sa pastrez acest exemplar, ci sa il dau unei prietene.
O carte interesanta, nu tocmai genul meu, ca sa fiu mai exacta un 2,5/5. Aveam asteptari foarte mari de la aceasta carte si cu toate ca nu a fost tocmai la acel nivel, nu pot sa desconnsider partile care mi au placut. Unele dialoguri pareau destul de chinuite, ca o traducere proasta din engleza, insa pot spune ca au existat si dialoguri la polul opus, precum dialogul pe care Gin il poarta cu Vermouth la masa despre religie, a fost o parte foarte captivanta. De latfel si dialogul dintre Gin si Cophee cand aceasta se alatura grupului. Am incercat sa inteleg in profunzime sensul testului, am incercat sa fac legatura cu personajele si experientele lor, insa adevarul e ca pentru genul meu de poveste a fost pregasarata cu prea multe cuvinte urate. Overall nu a fost o carte rea, din punctul meu de vedere nu a fost nici una buna totusi,dar stiu ca exista oameni care apreciaza acest tip de lectura si de asta nu simt nevoie sa pastrez acest exemplar, ci sa il dau unei prietene.
May 19, 2020
I have mixed feelings about this book. Deși îi dau 4 stele, nota mea e mai mult un 3,5/5☆.
Mi-a plăcut ideea de la care a pornit totul, mi-a plăcut și scriitura, dar cum zicea cineva într-un alt review - îi lipsește ceva. Poate personaje puțin mai finisate? Cu mult multe detalii? Poate o cursivitate mai mare a acțiunii? N-aș putea fi sigură. Dar mi-a plăcut cartea.
Am apreciat că nu s-a dus într-un clișeu cu domnul Gin și doamna Bitter (deși, zic eu, s-a lăsat loc de interpretări), iar finalul mi-a plăcut și m-a deranjat deopotrivă (cred că e ceva personal cu finalurile.. ciclice?).
Mi-a plăcut ideea de la care a pornit totul, mi-a plăcut și scriitura, dar cum zicea cineva într-un alt review - îi lipsește ceva. Poate personaje puțin mai finisate? Cu mult multe detalii? Poate o cursivitate mai mare a acțiunii? N-aș putea fi sigură. Dar mi-a plăcut cartea.
Am apreciat că nu s-a dus într-un clișeu cu domnul Gin și doamna Bitter (deși, zic eu, s-a lăsat loc de interpretări), iar finalul mi-a plăcut și m-a deranjat deopotrivă (cred că e ceva personal cu finalurile.. ciclice?).
May 17, 2020
I-am dat 3,5 stele fiind foarte subiectiva. Moartea nu este tocmai subiectul despre care eu as citi din cauza stărilor pe care mi le provoacă subiectul in sine. Mi-a plăcut in schimb ideea și modul in care e scrisă. Nu ma dau in vânt după înjurăturile repetate des, însă Empatizând cu acțiunea, dacă pot spune așa, le văd rolul. O surpriza plăcută din partea unui autor roman 👏🏻mi-am adus aminte de o colega din generală foarte talentata.
June 13, 2021
E pur și simplu perfect. Nu am altceva de adăugat. Recomand tuturor!
September 27, 2022
3/5✨
I expected more action, more movement from the characters. Quite a few quotes that caught my eye. Otherwise, a nice read for a weekend in the mountains.
I expected more action, more movement from the characters. Quite a few quotes that caught my eye. Otherwise, a nice read for a weekend in the mountains.
February 4, 2020
Ne este chiar ceea ce ma asteptam . Inceput este mult prea sec,iar finalul destul de derutant. Sincer aveam mai multe asteptari de la carte. In chimb ii ofer un plus pentru ideea originala.
Displaying 1 - 30 of 30 reviews