Sheryl. Un singur nume. O mie de temeri. Un secret adânc înrădăcinat în suflet. Relaţiile nepotrivite se împletesc cu viciile nocive şi nimic nu pare să o scoată la lumină din tenebrele sufleteşti în care a fost aruncată de la o vârstă mult prea fragedă. Lanţurile trecutului sunt strânse în jurul trupului fragil, iar o singură persoană are cheia pentru eliberare. Iubirea nu se vede. Nu se atinge. Se simte! Îţi intră în suflet şi jură a poposi acolo pentru totdeauna. Îţi şopteşte la ureche cuvinte pe care visai să le auzi de o viaţă întreagă. Închizi ochii şi, pe sub pleoape, vizualizezi acel final fericit la care visăm cu toţii. Dar tu, vei avea parte de el?
O poveste minunată, plină de emoție, o lecție de viață care te face să o strecori direct în suflet și să nu o mai lași să plece.
Un final fericit? este un roman încărcat de sentimente felurite, care te trece prin toate stările posibile, de la agonie la extaz. Andrada Rezmuveș ne pune față în față cu cele mai mari temeri și neputințe cu care cineva se poate confrunta în această viață și cu o estetică a urâtului, care ne arată cât de jos te pot duce viciile și relațiile toxice. Sheryl nu are un model real în viață, iar un secret bine îngropat încă din copilărie o face să se scufunde în cele mai negre tenebre ale societății, pierzându-se printre droguri și relații ilicite. Se pierde pe sine sperând că rănile se vor vindeca, se ridică din propria cenușă asemeni păsării Phoenix doar pentru a se clătina și a cădea din nou. Se refugiază printre prieteni și speră să aibă parte de iubire, din partea mamei, din partea băiatului pe care îl iubește sau chiar și din cea a tatălui, care a abandonat-o încă dinainte de a se naște. Face tot felul de gesturi necugetate doar pentru a le capta atenția celor din jur, dar, la final, este înconjurată tot de un mare vid sufletesc, de o întunecime care nu lasă să se întrevadă luminița de la capătul tunelului și se naște întrebarea: va exista un final fericit pentru ea, fata dură la suprafață, dar cu un suflet făcut bucăți de multe dezamăgiri cu care viața a întâmpinat-o?
Cu câteva luni în urmă, am vizitat o librărie doar pentru a răsfoi cărțile de la editura Stylished. Cu mare teamă, am deschis cartea ,,Un final fericit?”, și ce am citit acolo mi-a confirmat că Andrara Rezmuves este, după umila mea părere, unul dintre cei mai valoroși autori români contemporani de romance, secțiunea dramă. Dar și Nemesis-ul meu. Este Machiavelli renăscut, reîncărcat sau... versiunea lui feminină. De cărțile ei mă tem cel mai tare pentru că mă pot aștepta la orice. E ca la ruleta rusească. Ajung să mă rog ca povestea să aibă un final fericit. Poveștile Andradei Rezmuves sunt adevărate lecții de viață. Te aruncă în realitatea crudă a vieții și te îndemână să îți schimbi mentalitatea. Știu că romanele Andradei nu sunt pe placul tuturor, tocmai pentru că prezintă subiecte deranjante și relații defecte, prezintă partea întunecată a societății, ceva ce preferăm să ignorăm, să ne prefacem că nu există. Andrada dă impresia că nu are milă față de personajele ei, că alege, intenționat sau nu, să le bage în cele mai dure situații, tocmai pentru că noi să stăm cu sufletul la gură până la final. Cu toate că prezintă subiecte dureroase și sensibile, precum consumul de droguri, alcool și multe alte vicii, dar și probleme sociale, ar trebui ca toate cărțile ei să fie citite de către adolescenți, doar așa pot lua aminte unde pot duce toate acestea. Ce ar avea de pierdut? Măcar le-ar ridica niște semne de întrebare. ,,Un final fericit?”, prima carte din seria Secrete dezlănțuite, ne prezintă o poveste profundă, covârșitoare, intensă și frapant de sinceră, despre iubire și suferință, despre teamă, disperare și trădare, cu personaje vulcanice care au nevoie de ceva sau cineva în viața lor, ca să le alunge demonii din sufletul lor. Este o poveste cu mare impact emoțional, plină de scene dramatice și intense, tocmai pentru că Andrada Rezmuves ne arată realitatea vieții cotidiene și, totodată, ne trage puțin de mânecă. Atâta timp cât noi nu am trecut prin așa ceva, nu avem dreptul să îi judecăm. Da, e mai ușor să judecăm sau să criticăm decât să analizăm sau să descoperim cât de grea este viața unor adolescenți pe care anturajul sau problemele familiale i-au făcut să ia decizii greșite, tineri cărora le lipsesc atât îndrumarea, cât și dragostea. Recenzia completa o puteti citi aici: https://literaturapetocuri.ro/un-fina...
Încep prin a spune faptul că povestea aceasta nu m-a prins de la început. Au existat destul de multe scene cu care nu am putut să rezonez, însă acum vreau să aplaud partea de final. Am senzația că toate emoțiile pe care le-am investit în carte nu au fost inutile și chiar mă bucur pentru că autoarea a optat pentru un deznodământ potrivit poveștii protagoniștilor.
Cartea urmărește povestea de dragoste dintre Sheryl și Chase, doi tineri care se afundă din ce în ce mai tare in vicii. Tocmai asta este si parte care mie, personal, nu mi-a plăcut absolut deloc. Din două în două pagini se aducea în discuție consumul de droguri sau alcool, lucru care nu este tocmai ok, partea aceasta fiind destul de exagerată. În plus, Sheryl, pe tot parcursul cărții, mentiona faptul că este nefericită, ca este singura și că nu vrea să îi semene mamei sale, însă nu făcea nimic în sensul acesta.
Mi-a parut enorm de rau de toate experientele prin care a trecut Sheryl, însă constant mă exaspera faptul că își plângea de milă și nu făcea nimic în sensul ăsta.
Si cu Chase s-a jucat, după care tot ea era cea care își făcea n filme în cap și se simțea trădată. Chiar nu am putut să rezonez deloc cu personajul ei, a fost slabă de la început până la final. Chase, în schimb, a fost mereu langa ea. El este și personajul meu favorit, cel care i-a suportat fiecare moft și a prețuit-o pe Sheryl pana în ultima secundă.
Sunt familiarizată cu subiectele abordate de Andrada, dar tot mă copleșesc. Și celelalte două volume mi-au plăcut, dar acesta este perfect! Perfect de adevărat, de dureros. Nu mi-a fost ușor să citesc gândurile lui Sheryl, pe care, autoarea, le expune atât de frumos și care curg lin permițându-mi să o cunosc mai bine pe protagonistă, să empatizez și să trăiesc alături de ea toate traumele la care a fost supusă. Nu sunt de acord cu deciziile ei, dar nici nu o condamn. Imaginile pe care le vedea zilnic erau teribile. E greu să mă identific cu ea! Și nici nu aș vrea să trăiesc, sau mai bine zis să mă chinui, cum a făcut-o Sheryl. În acest volum se vede foarte clar evoluția și maturitatea autoarei. Văzusem potențial, iar acum am primit ceea ce speram. O recomand din tot sufletul! Este o carte cu un bagaj emotional foarte mare! Felicitări, Andrada! Următoarele cărți să fie, cel puțin, la fel de pătrunzătoare ca acest volum!
Sincer nici nu știu câte stele sa ii dau.Este o po este intensa,minunată dar cu un impact emoțional foarte puternic.Pe mine una aceasta poveste m-a marcat cred ca pe viața Este o lecție de viata pe tru tineretul din ziua de azi.Chiar merita citita!
Cu părere de rău, nu am putut să îi dau mai mult. Sheryl a fost un personaj atât de slab conturat încât nu am putut rezona deloc cu ea. M-a enervat pe tot parcursul lucrării. Nu a avut deloc o evoluție, și o ținea tot pe a ei cum că este nefericită. 🤦 Nu a făcut absolut nimic, nada, ca să fie fericită. Doar... își plângea de milă. Și fugea de iubire când era evident că băiatul ăla era topit după ea. Iară, ce nu mi-a mai plăcut a fost consumul de droguri și de alcool care era nelipsit. Cum dădeam o pagină, ce să vezi, se droghează. Dădeam altă pagină, apărea și alcoolul. Și desigur, la cât de praf erau acești copii de 17 ani, ajungeau foarte repede și în pat. 🧐 Not's ok! În plus, Sheryl vorbea într-una despre Chase și de cât de mult îl place. Însă îi era mult mai ușor să se culce cu primul care-i ieșea în cale decât să-i recunoască tipului ce simte. Nu spun că Chace era mai breaz, însă el a spus din prima clipă ce vrea de la ea. Unele scene erau atât de repetitive încât recunosc că m-am și plictisit. Săream paginile ca să ajung mai repede la deznodământ. Finalul a fost ok. Chiar voiam să se termine așa, căci altfel continuau să se învârte în jurul cozii și nu se alegea nimeni cu nimic. Poate că i-aș fi dat mai mult dacă nu erau aduse în discuții drogurile, alcoolul și sexul la întâmplare. Practic, tipa se prostitua pentru niște bănuți în plus. 🥺😶 Ah, da! Și violența. Să nu mai vorbesc de faptul că toate aceste vicii nu ne erau amintite ca fiind niște lucruri negative. Adolescenții în călduri se simțeau eliberați când își băgau porcăriile alea în ei. Cu siguranță, nu este o carte pe care să o citească toată lumea. În rest, Andrada scrie foarte fain. Dar aș prefera să văd la ea și alte subiecte transpuse în cărțile ei. Faza cu alcoolul și drogurile devin destul de repetive.
O sa încep cu ce nu mi-a plăcut, fiindca au fost puține: nu pot sa spun ca a fost o carte wow, insa Andrada are felul ei de a scrie,care te cucerește. Asa. Nu mi-a plăcut Sheryl. Deloc. Nu mi-a plăcut felul ei de a fi, mereu sa fie ea ceea care are dreptate. Adică cum vine asta: ea se culca cu primul care ii iasă în cale, mereu, dar dacă îl vede pe el cu alta,ținându-se de mână, gata,o ia razna. Nici nu îl vrea, pentru o relație, sa îl iubească, îl vrea doar pt s*x, ca da, ea nu poate iubi, fiindca o urmăresc coșmarurile din trecut. 🤦♀️🤦♀️ nu mi-am plăcut, ca mereu, felul ei de a "evada", era sa se culce cu primul de lângă ea. 🙄🙄 Își ignora prietenii cu zilele, ca doar nu au făcut cum vrea ea.
Pe partea cealaltă, povestea în sine a fost intensa. O fetita, în vârstă de 11 ani,trece prin cele mai grele chinuri, apoi mama ei cade în cele mai mari vicii, astfel tot greul căzând pe ea. Ea fiind ceea care trebuie sa aibă grija de mama și nu invers. Astfel, ajungând adolescenta, urmează calea cea rea.
" Am întâlnit oameni care se plângeau de neajunsuri cand aveau totul. Oameni lacomi, nemulțumiți de ceea ce viata le oferă. (...) Și am văzut oameni fără de nimic. Oameni care, cu picioarele goale, se plimbau pe malul mării, îmbrăcați în vesminte vechi. Nu se plângeau de ceea ce nu aveau sau de ce ar putea avea. Iubeau viata pentru fiecare putin pe care li l-a oferit. (...) " --- pagina 243
Sunt familiarizată cu subiectele abordate de Andrada, dar tot mă copleșesc. Nu mi-a fost ușor să citesc gândurile lui Sheryl, pe care, autoarea, le expune atât de frumos și care curg lin permițându-mi să o cunosc mai bine pe protagonistă, să empatizez și să trăiesc alături de ea toate traumele la care a fost supusă. Nu sunt de acord cu deciziile ei, dar nici nu o condamn. Imaginile pe care le vedea zilnic erau teribile. În acest volum se vede foarte clar evoluția și maturitatea autoarei. Văzusem potențial, iar acum am primit ceea ce speram. O carte plină de emoții. O recomand din tot sufletul!
Am cunoscut-o pe Sheryl în seria Imbratiseaza-mi defectele si nu mi-a placut de ea de atunci. Dar cartea aceasta am cumpărat-o înainte și am tot amânat-o până acum, când încerc să mai citesc din cărțile vechi și cumpărate impulsiv.
Nu mi-a plăcut de ea nici acum când i-am aflat povestea. Nu mi s-a părut că nu făcea nimic ca să iasă din situația în care a intrat, desi tot căuta să fie salvată.
Nu mi-a plăcut nici relatia ei cu Chase. El o iubea, se vedea asta, dar ea l-a ținut mai mult ca să nu fie singură, până a fost prea târziu.
Unele chestii nu le-am înțeles și mi-au dat cu virgulă.
As fi vrut ca acțiunile cu perioade diferite de timp să fie separate prin ceva, nu una după alta.
364 de pagini și multe lacrimi. Atât de puține pagini pentru atât de multe trăiri. Mi-am dorit să o cunosc pe Sheryl, să-i găsesc radiografia sufletului printre cuvinte și, în schimb, mi-am găsit bucăți din suflet în întruchiparea ei. Ficțiunea e oglinda vieții cuiva, nimic nu e scris doar să fie. Fiecare bucățică a unei cărți ajunge la sufletul potrivit și reușește să rămână acolo pentru o eternitate.
Am plâns pagina cu pagina, am subliniat paragraf cu paragraf și am sperat ca Sheryl și Chase sa își găsescă sfârșitul corect. Dar din păcate nu totul este așa cum ne dorim. O carte pur și simplu minunata care te sparge în bucăți și te lasă așa🤍🚬