Integrala poemelor

by Ana Blandiana

„N-am fost în stare să scriu altfel decât ieşind din viaţa mea obişnuită, decupând timpul poeziei din timpul vieţii… Plecam la scris cum plecau sfinţii în pustie, ca să-l întâlnească pe Dumnezeu, iar ceea ce urma avea uneori într-adevăr trăsăturile miracolului. Când începeam să scriu, nu aveam senzaţia preaplinului care se revarsă, ci mai curând a uimirii că trecea prin mine. Când se oprea, mă descopeream golită, pustie şi, mai ales, cu sentimentul că este de tot. Deşi ştiam că mi se mai întâmplase, deşi îmi spuneam că şi de alte dăţi mi se păruse la fel şi că totuşi minunea se repetase, mă uitam la ultima poezie scrisă cu sfâşietoarea convingere că de astă dată este într-adevăr ultima, că niciodată nu voi mai fi în stare să scriu nimic. Iar dacă următoarea evadare se dovedea zadarnică şi Dumnezeu nu venea la întâlnire, întâmplarea nu era decât o verificare în plus, pentru o perioadă, a acestei convingeri. Recădeam în contingent mai deprimată decât în momentul evadării, până când încet-încet începeam să simt că se pregăteşte o nouă iluminare care nu aşteaptă, pentru a se produce, decât o nouă fugă.“ – ANA BLANDIANA

Genres: Poetry, Romanian Literature

792 pages, Hardcover

First published November 1, 2019

About the author

Ana Blandiana, pe numele ei civil Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timișoara) este o scriitoare și luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluția din 1989, faimoasă disidentă și apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate.
Ana Blandiana s-a implicat în viața civică printr-o serie de acțiuni în cadrul Alianței Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferințe, sesiuni științifice și expoziții pe tema fenomenului totalitar.

Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 familia Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună, catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj.
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.
Tatăl poetei a murit într-un accident de mașină în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din detenția politică.
După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.

De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.

Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional "Gottfried von Herder", Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul "Opera Omnia", 2001; Premiul Internațional "Vilenica", 2002.

Reviews

[Arianna Suduc · Rating 5 out of 5]

încep să cred că eu nu exist decât atunci când citesc Poezia, pentru că Ana Blandiana nu e nimic mai puțin decât poezia însăși.

[Ana-Maria · Rating 5 out of 5]

Cred ca integrala poemelor Anei Blandiana ar trebui sa fie la indemana fiecaruia, in fiecare casa, la distanta de un brat, ca sa putem lua oricand volumul si sa ne desfatam, sa plangem sau pur si simplu sa facem fata unei alte zile. Cuvintele simple, muzicale, imaginile memorabile din poemele ei - zapada, fulgii, marea, pomii, caii - vorbesc despre rost, despre moarte si despre dragoste.

Aud (1977)
Aud cum păşeşte cineva după mine în lună
Şi pune seminţe de flori în urmele tălpilor mele,
Un pas înţelept - albăstrele,
Un pas greşit - mătrăgună.

Aud cum păşeşte cineva după mine în soare
Şi pune ouă de păsări în urmele tălpilor mele,
Un pas înţelept - turturele,
Un pas greşit - cântătoare.

Aud cum păşeşte cineva după mine-n vecie
Şi pune cuvinte în urmele tălpilor mele,
Un pas înţelept - ghilimele,
Un pas greşit - poezie.

[Laura Paraliov · Rating 5 out of 5]

Aș putea căuta până mâine cuvinte să descriu colecția asta de poezie și tot n-aș reuși să formulez o recenzie pe măsură.

E o carte de avut în bibliotecă. De lăsat moștenire mai departe. E o carte pe care să scrieți și să subliniați și să încercuiți și în care să vă lăsați o parte din suflet, așa cum și cartea își lasă în mintea voastră o parte din cuvinte.

Să spun că o recomand ar fi prea puțin.

[Mihai Ionașcu · Rating 5 out of 5]

O Biblie a lirismului romanesc, o entitate divina cuprinsă între paginile volumului. O deschizi și nu mai poți opri metamorfozele interioare care se activează intempestiv. Te iubim Ana, atât pot sa mai zic! ❤️❤️❤️❤️

[Irina Gheorghiţă · Rating 5 out of 5]

Ana Blandiana este atât de profundă... dă cu tine de pereți când nu te astepți ( în sensul bun, normal). Mi-a plăcut enorm să citesc fiecare pagină.🔮💜

[Diana Vancea · Rating 5 out of 5]

The best and most underrated Romanian poet. She should win a nobel for poetry.

[Roberta-Andreea · Rating 4 out of 5]

ana blandiana este o poetă contemporană extraordinară, antologia arătând evoluția sa de-a lungul carierei sale. unele versuri sunt extraordinare, cum ar fi „Dacă ne-am ucide unul pe altul” (există și o piesă cu versurile acestea de la Firma, de aceea este poezia mea preferată de la dânsa). sunt poezii care cred ca sunt doar de umplutură (după gustul meu în materie de lirism și versuri). recunosc, ea este una din autoarele care mi-a deschis gustul spre poezia contemporană și mi l-a rafinat, dar unele stihuri simt, pur și simplu, că nu se potrivesc în antologia de față. m-am forțat puțin să reușesc să o termin, recunosc, aproape m-a băgat într-un reading slump, ceea ce ar fi fost oribil, am niște cărți (la momentul scrierii review-ului) extraordinare pe care le-am început și aș vrea să le pot citi, fără să fiu băgată de poezie într-un reading slump. în rest, e genială. ar de 4,3/5 steluțe mai mult.

„Dacă ne-am ucide unul pe altul”

Dacă ne-am ucide unul pe altul
Privindu-ne în ochi
În ochii noștri în jurul cărora
Genele stau ca o coroană de spini
Care-ncununa definitiv
Orice privire
Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit
Cu dragoste fără de țărm în ochi
Și, cunoscându-te, ți-aș spune
Mori
Mori, dragul meu
Va fi atât de bine
Vei rămâne numai cu mine
Tu, cel născut din cuvânt
Vei cunoaște gust de pământ
Vei simți ce frumoase sunt rădăcinile
Împletindu-ți prin ele mâinile
Cu nențeleasa bucurie
De-a nu mai fi pentru vecie
Și, mângâindu-mă, mi-ai spune
Mori, draga mea
Iubita mea cu frunte de octombrie
Cuprinsă ca-n icoane
De nimb rotund de moarte
Mori
Lasă-ți culorile în flori
Pletele lungi cărărilor
Și ochii luciu mărilor
Să știi
De unde să le iei
Când vei veni
Dac-am muri deodată împreună
Ucigaș fiecare și victimă
Salvator și salvat
Privindu-ne fără-ncetare-n ochi
Mult după ce nu vom vedea

[Socrate · Rating 4 out of 5]

Copilărie

Din oglindă mă privea un trup firav

Cu claviatura coastelor distinctă,

Inima-apăsa pe clape grav

Şi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,

Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă

(Precum inima salcâmului din geam

Coşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă

E aievea cântu-i uniform,

Şi ca nu cumva în somn să tacă,

Mi-era frică seara să adorm.

[teodosia · Rating 4 out of 5]

Orice urmă-i o rană,
Nu întoarce capul
[…] Orice urmă-i o rană
În carnea albă-a ratării,
Nu-ți lăsa visul
Să se răsucească
Avid de suferință
În trecut.
Treci înainte
Îmbălsămat în uitare,
Golit de-amintiri ca un mort
De putrezitele lui măruntaie. (Orice urmă, din Ochiul de greier [1981])

oooooof cum să n-o iubeeeești😩