Mistere, ciudățenii, uimiri? Întâmplări adevărate din viețile noastre, pentru care nu găsim nici o explicație rațională? Iată-ne pe toți cei adunați în acest volum al uimirilor povestindu-ne unii altora și cititorului situații neobișnuite, coincidențe, vise, ciudățenii, apariții inexplicabile, de care primii surprinși suntem noi înșine. Surprinși în ambele sensuri: surprinși de situațiile în care ne-am trezit și surprinși în flagrant delict de coabitare cu o logică nevăzută care ne depășește și ne face ridicoli în fața propriei rațiuni. Împărtășim fragmente ale unei lumi care poate fi, desigur, descifrată psihologic, antropologic, cultural, psihanalitic, în lumina proiecțiilor, preocupărilor, traumelor, revelațiilor, lecturilor sau a obsesiilor fiecăruia dintre noi. Dar dincolo de interpretări stă adevărul experienței nemijlocite și al povestirilor. Oricum le-am interpreta, ele conțin un tâlc indescifrabil care, vrem-nu vrem, ne dă de înțeles că, în orice clipă, putem plonja, fără voie, într-o altă realitate.
Tatiana Niculescu este o scriitoare română, fost producător de programe și prezentator la radio BBC World Service Londra și redactor-șef al secției BBC WS în limba română, autoare de biografii interbelice, cărți neficționale, romancieră și dramaturg.
Tatiana Niculescu a studiat Litere la Universitatea București, absolvind ulterior și Institutul european de jurnalism Robert Schuman din Bruxelles (în original, Robert Schuman European Institute of Journalism). Între 1994 și 2004, a fost editor și prezentator al secției române a BBC World Service din Londra. Între 2004 și 2008 a condus biroul BBC World Service din București.
În 2006 a publicat prima sa carte de non-ficțiune, Spovedanie la Tanacu, numită de critică un "In cold blood" românesc.
Mistere, ciudatenii, uimiri- cred ca fiecare familie are o rezerva de astfel de povestiri, dar oamenii se feresc sa povesteasca oricui lucrurile care nu pot fi explicate rational, nimeni nu vrea sa fie catalogat drept sarit de pe fix. Cu atat mai curajos este sa le treci pe hartie si sa le imparti cu o multime de necunoscuti. Pana la doua treimi din carte eram convinsa ca ii voi da 5 stele, pe urma au urmat cateva istorisiri care au mai diluat din continut, asa cum se intampla de obicei in volumele de povestiri, mi s-a parut ca nu se incadrau in tema cartii, pot cel mult sa le spun niste “uimiri banale”. Nu vreau sa fac o lista cu toate uimirile “nebanale” care mi-au placut, dar mentionez ca pe Mihaela Miroiu am regasit-o viteaza si asumata, ca de obicei, ca pe dl. Chivu-tatal il admir mult de tot si ca pe Ioan-Florin Florescu, pret de o secunda, l-am banuit ca a adus “Un tango de neuitat” din condei, dar nu m-as fi suparat nici in acest caz, i-a iesit perfect!
Intotdeauna mi-au placut cartile colective pentru ca am simtit ca primesc chiar eu tema pentru acasa, să reflectez, să mă cobor în interior şi să deschid sertarul cu povestea mea. Mi-a picat la fix în mână, în darurile de la ziua mea, în anul în care multe s-au întâmplat în viața mea... in dorinta de a-mi păstra mereu vie curiozitatea de a observa această călătorie.
Mi-au plăcut textele scrise de Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Ioana Nicolaie, Andreea Răsuceanu, Mihaela Miroiu, Adriana Bittel, Alina Pavelescu și Marius Chivu. O parte au fost mai mult uimiri decât mistere.
Am inceput să simt tot mai mult stilul onest și sensibil al Tatianei Niculescu chiar daca aceasta nu e o carte a ei, ci o culegere. Au fost unele "întâmplări" mai interesante, altele m-au făcut să mai sar, vrând nevrand peste paragrafe. O carte buna, de citit. Recomand.
Mi-a luat foarte mult sa termin cartea.Poate si pentru ca ma asteptam sa gasesc niste povesti care sa-mi ridice macar putin parul pe ceafa.Cumva am fost dezamagita pentru ca intamplarile au fost unele de-a dreptul banale.Dar cautand acel am trecut prin toate povestile descoperind stiluri diferite ale scriitorilor Humanitas (aceeasi), intamplari care te ating sau ti se sterg din memorie.
Ori de câte ori scriu o carte nouă, în jurul ei încep să se întâmple potriveli stranii, ca şi când spaţiul şi timpul în care trăiesc atunci ar intra în coliziune cu spaţiul şi timpul celor despre care scriu şi ar avea loc reciproce contaminări. S-ar putea ca ideea unui volum colectiv care să cuprindă atingeri cu lumea nevăzutelor să-mi fi venit în urma propriilor experienţe. Sau poate am vrut, luând drept martori-părtaşi scriitori care au trăit situaţii asemănătoare, să-mi demonstrez ceea ce ştiam deja: că realitatea, în cifratele-i camuflări, bate cea mai năstruşnică închipuire. Parcurgând acest volum, cititorul va constata că, deşi familiarizaţi altminteri cu trecerea dintr-o lume în alta, din lumea trăitului de zi cu zi în lumea scrisului, autorii invitaţi să povestească întâmplări neobişnuite ale vieţii lor îşi iau uneori, până să uite de eul scriitoricesc şi să păşească pe tărâmul mirării, tot felul de precauţii stilistice: se codesc să intre direct în miezul ciudăţeniei, amână să relateze inexplicabilul adulmecându-l mai întâi literar, trag de timp, devin sfioşi, prudenţi sau încearcă să nu se ia în serios, pun totul sub semnul autoironiei sau al celei mai aprige îndoieli, nu se simt totdeauna în largul lor să livreze lumii pe nerăsuflate experienţe care, cel mult, ar putea fi consemnate într-un jurnal secret drept episoade din filmul Anomalia… Unii dintre ei se simt însă acasă în necunoscut. Când l-am invitat pe Mircea Cărtărescu să participe la o carte a întâmplărilor stranii, mi-a răspuns firesc: „De când mă ştiu numai despre asta scriu!“… şi a ales pentru acest volum câteva pagini din Jurnal. Ioana Pârvulescu, Corina Şuteu, Gabriela Tabacu mi-au mărturisit că li se întâmplă frecvent ciudăţenii, iar un volum colectiv în care nu rămâi singur cu uimirile tale e un prilej bun de povestit câteva dintre ele; Gabriel Liiceanu, înclinat să creadă că nu a păţit niciodată nimic neobişnuit, m-a lăsat, totuşi, să decupez din jurnalele lui dovezi care îl contrazic; Ana Blandiana, Florin Bican, Ioana Nicolaie, Augustin Cupşa au încredinţat tiparului pentru prima dată experienţe ale vieţii lor cu totul inexplicabile. Trăitori în spiritualitatea creştină, Ioan-Florin Florescu, Monica Pillat şi Cristina Cioabă scriu despre ghiduşiile sacrului în coabitarea văzutului cu nevăzutul. Andreea Răsuceanu, Mihaela Miroiu, Bogdan Răileanu, îndoindu-se parcă de întrepătrunderea lumilor, îşi păstrează proaspătă mirarea în faţa neobişnuitului şi a coincidenţelor tulburătoare. Adriana Bittel, Marius Chivu, Alina Pavelescu descoperă miracolul imperceptibil al lucrurilor mici şi stranietatea de fiecare zi a familiei proprii. Traducătorii din literatura română contemporană Jean A. Harris şi Steinar Lone, antropologul Marie-France Fauvet se lasă stârniţi de curiozitate contemplând neaşteptate văluri ale realităţii. Le mulţumesc tuturor cu admiraţie şi recunoştinţă.
Nu sunt fan povestiri, proză scurtă. Îmi plac romanele-fluviu unde mă las imersată în acțiunea lungă. Dar, deh, mai trebuie să ieșim din zona de confort câteodată.
Spre surprinderea mea, din povestirile cuprinse în "Cartea întâmplărilor", m-au atras mai mult cele în legătură cu Bărbosu', de care m-am îndepărtat în ultimul timp, dar voi remedia treaba asta.
Fiica lui Dinu Pillat mărturisește cum acesta a făcut închisoare și a fost torturat după ce a scris cartea "Așteptând ceasul de apoi".
"După o vreme ne-a mărturisit: "Dacă ar fi să-mi iau viața de la capăt, multe aș vrea să schimb, dar la un singur lucru nu aș putea renunța - la anii petrecuți în închisoare". Acolo i se arătase Dumnezeu."
Florin Bican a tradus din Alexander von Bernus:
"Lumii îi spun acum bun-rămas
Ah, ce iubire a putut să-mi dea...
În trup nou reveni-voi într-alt ceas
Mormântu-nghite goală coaja mea."
Florin Bican traduce excepțional, cel mai bun traducător, după părerea mea.
Mihaela Miroiu: "Isus nu e un simplu făcător de minuni. El este minunea. Este cel pe care îl putem purta în noi dacă îl lăsăm să Fie. Cel care ne așterne putința să facem noi minuni, măcar cu sufletul nostru."
Mihaela Miroiu își amintește perioada comunismului ca o colivie mare în care toți stăteam închiși. Revoluția a zguduit colivia:
"Apoi a venit miracolul libertății pentru noi toți, locuitorii marii colivii. Păsări care încercau acum să zboare, fiindcă totuși erau înzestrate cu aripi. Păsări adesea îmbătrânite în cușcă. Atunci când ușa ei s-a deschis, puține mai aveau vârsta și puterea să învețe zborul. Multe încercau să ridice aripile. Dar li se atrofiaseră mușchii și articulațiile. Asta a fost frica fricilor mele. Să nu-mi fie prea târziu pentru aripi."
Cartea Intâmplărilor, editată de Tatiana Niculescu și publicată de Humanitas în 2019, este o antologie impresionantă ce adună diverse fragmente literare semnate de diferiți autori români contemporani. Lucrarea abordează subiecte si întâmplări mistice ce oferă o incursiune în universul stilistic și tematic al fiecărui autor inclus în volum, oferind cititorilor ocazia de a descoperi și aprecia diversitatea vocii literare din peisajul cultural românesc.
Printre fragmentele care mi-au captat atenția se numără cele scrise de Marius Chivu și Adriana Bittel, remarcate pentru profunzimea emoțională și stilul lor distinctiv. Marius Chivu, cunoscut pentru eseuri și jurnale literare, aduce o perspectivă introspectivă și uneori provocatoare asupra vieții și a condiției umane. Pe de altă parte, Adriana Bittel, cu talentul său narativ și capacitatea de a crea atmosfere încărcate de emoție, își impresionează cititorii cu povestiri pline de sensibilitate și introspecție.
Această carte servește nu doar ca o colecție de texte inspirate, ci și ca un punct de plecare pentru cei interesați să exploreze opera fiecărui autor în parte. După lectura acestui volum colectiv, mulți cititori se află în căutarea altor opere semnate de autori prezenți în antologie, dorind să descopere și să se bucure de alte creații ale acestora.
Prin diversitatea și profunzimea textelor sale, Cartea Intâmplarilor reprezintă o oportunitate valoroasă pentru cititori de a se conecta cu literatura contemporană românească și de a descoperi voci literare remarcabile, contribuind astfel la promovarea și aprecierea culturii și artei în societatea contemporană.
Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Gabriela Tabacu, Florin Bican și Mihaela Miroiu. Povestirile lor merită citite, întâmplările lor sunt cele care dau savoare acestei culegeri, le-aș putea asculta înregistrate iar Cerbul Ioanei Pârvulescu ar trebui să fie celebru. 5 stele pentru poveștile lor.
Este plina de povesti, frumoase și simple pentru acel moment când deja începi sa simți ca nu doar munca, disciplina și efortul iti dau rezultatele. Uneori e șansa, acea întâmplare de te face sa crezi ca Dumnezeu chiar exista. O lectura faina de după amiaza.
Cu câteva excepții, o ciorba trista de întâmplări care nu prea s-au întâmplat, ciudățenii care nu prea sunt ciudate, ați înțeles ideea... Bine măcar ca sunt frumos scrise.
Cartea misterelor este o colecție de texte cu un subiect interesant. Textele de început ale lui Liiceanu, Blandiana, Cărtărescu, Răileanu sau Pârvulescu sunt bune dar totul degenerează rapid în coincidențe mai mult sau mai puțin triviale, ortodoxie folclorică și superstiții stupide: îngeri și horoscoape, văleu!