Publicat în 1973, "Bună dimineața, băieți!", este cel de-al doilea roman publicat de Grigore Băjenaru care ilustrează - de astă dată - viața în calitate de profesor la distincte licee din România.
Cu un stil de scriere asemănător romanului "Cișmigiu & Comp.", stilul fragmentar prezintă atât drumul parcurs în devenirea personalității de pedagog, dar și experiența propriu-zisă de profesor la instituții de învățământ precum Liceul seral "Sfântul Sava", Școala de Ucenici "Floreasca", Liceul "Schewitz-Thièrrin" și altele. Mi se pare ciudat faptul că acesta n-a predat la școala la care învățase, Liceul "Gheorghe Lazăr".
Scena mea preferată din această carte a fost cea a întâlnirii naratorului cu marele scriitor Liviu Rebreanu, în care este menționat că Grigore Băjenaru l-a impresionat pe autor prin piesa de teatru în versuri "Norocul și mintea". Am apreciat modul în care personalități bine-cunoscute din literatura română sunt ilustrate într-o manieră altfel decât ni le-am fi închipuit noi că ar fi fost.
A fost intrigant să văd tacticile pedagogice și comportamentul naratorului în calitate de profesor, dar și relațiile de lungă durată pe care acesta le stabilește cu elevii săi, indiferent de vârstă, loc de proviniență și statut social.
O altă latură a romanului o reprezintă pasiunea lui Popescu-Grigore Băjenaru pentru literatură, dar și modul în care el discută despre aceasta la întrunirile și cenaclurile studențești, trebuind să citească volume apărute în acea perioadă, precum "Bal mascat" de Ionel Teodoreanu.
Las mai jos niște citate care mi-au plăcut, cu toate că nu au fost prea multe în acest roman:
"Și elevii de azi pot deveni mâine profesori!"
"Și, ca să încheiem, nu uitați că un mare și bun prieten al omului este cartea! Această epocală și minunată născocire a minții omenești merită cu prisosință să i se arate cea mai înaltă prețuire și dragoste."
"Nu este alta și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților."
"Carte frumoasă, cinste cui te-a scris,
Încet gândită, gingaș cumpănită,
Ești ca o floare-anume înflorită,
Mâinilor mele, care te-au deschis!"
"Farmecul unei plimbări a doi îndrăgostiți crește parcă atunci când luna le călăuzește pașii rari, poleind aleea ce o străbat înfiorați!"