În romanul Bună dimineaţa, băieţi! Grigore Băjenaru surprinde şi creionează cu măiestrie universul şcolii româneşti în perioada interbelică din perspectiva dascălului îndrăgostit de meseria sa. Romanul este autobiografic, autorul povestind întâmplări care i-au marcat cariera de dascăl şi l-au format ca om. Oameni obişnuiţi, personalităţi (Iacob Negruzzi, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu), împrejurări deosebite dar şi întâmplări cotidiene, toate se constituie într-o imagine realistă, pe alocuri sentimentală a unei părţi a societăţii româneşti interbelice. Chiar dacă multe s-au schimbat de atunci, cititorul de azi va regăsi în paginile romanului valori morale perene: omenia, responsabilitatea, dragostea, pasiunea pentru profesie etc.
Grigore Popescu-Băjenaru was a Romanian writer. His best known novel is "Cişmigiu et Comp.", that presents his adventures as a student of Gheorghe Lazăr High School, situated near the Cişmigiu Gardens in central Bucharest, in the interwar period. It was a best-seller for several decades, and still popular among high school students. Its sequel is "Bună dimineaţa, băieţi!", presenting moments from his career as a teacher.
He was born in Periş, near Bucharest. After attending high school, he studied literature and philosophy at the University of Bucharest. He worked as a teacher at several private and state schools, and later took administrative jobs at Bucharest City Hall, the Astronomical Observatory and at the Art Gallery.
Continuarea romanului “Cișmigiu & Comp” ni-l prezinta de aceasta data pe fostul elev Grigore Bajenaru din perspectiva dascălului indragostit de meseria sa. Cartea are si un caracter evocativ, in paginile ei autorul înfățișând intalnirile pe care le-a avut cu personalitati de seama ale literaturii romane: Liviu Rebreanu, Costache Negruzzi, dar si nostalgic intrucat acesta a iubit învățământul si elevii sai si le-a ghidat pasii spre materia sa limba si literatura romana si cel mai important spre formarea personalității.
O "culegere" de intamplari din activitatea de inceput ca profesor a scriitorului; poate parea cam ciudat cate materii a "predat" la inceput, mai ales ca era la inceputul anilor '40, chiar in timpul razboiului; si chiar m-a surprins cat de mult a profesat la seral, pentru ca eu imi cam inchipuiam invatamantul seral ceva mai degraba inventat de comunisti. Inevitabila nota de nostalgie nu poate fi evitata. Si, totusi, nu poti uita nici exemplul de shotii marca Eminescu (istorioara cu el student la Viena si masa copioasa data colegilor din pretul unor nadragi :-)) ), deci si hazul e in largul lui in multe pagini.
Această scriere este simplă dacă ne referim la subiect, precum și la tehnicile de construcție. Probabil că văditul caracter autobiografic atrage cititorii spre acest roman al experienței didactice. Proza de față se dovedește a fi plină de umor, vitalitate, dar și de o reverie ușor de sesizat. Nu aș spune că este vreo capodoperă, însă a stârnit o emoție în mine, o excitare intelectuală, prin numele și experiențele evocate.
La fel de bună şi plină de umor ca şi "Cişmigiu &Comp". Mi-a plăcut la nebunie!🧡 Le-aş alege oricând în locul cărților "la modă" de acum, care nu-mi spun nimic şi mă fac doar să-mi pierd timpul aiurea.
La 31 ani distanta de prima carte, in 1973, pe atunci un foarte bun profesor de Limba si Literatura Romana si cu functii cheie in Administratia Bucurestiului, Grigore Bajenaru aducea in fata publicului cateva amintiri din anii imediat terminarii liceului si inceputul cu succes al anilor de pedagogie.
Mai putin profunda mi s-a parut, poate pentru ca, desi am doua module psiho-pedagogice terminate, niciodata nu am simtit ca am cu adevarat vocatie pentru invatamant. Carte prezinta cateva anecdote remarcabile despre scriitorii cei mai mari ai tarii, dar si reformele educationale produse de vremurile politice, cu avantajele si dezavantajele lor.
+ sinceritatea scrisului, care nu are cum sa nu te miste; vividitatea sentimentelor evocate + caracterul moral al profesorului Grigore Bajenaru, care isi razbuna elevii si lupta pentru ei inclusiv cu profesorii mai duri + incheierea anumitor povestiri cu ceea ce au devenit elevii lui in viata
- lumea baietilor, complet separata de cea a femeilor
Continuarea, sau cel putin asa o percep eu, romanului "Cismigiu et Co." Cartea infatiseaza intamplari din viata de student a lui Grigore Bajenaru, dar si viata lui ca profesor, tot felul de intamplari. Preda la cursul primar, suplinindu-l pe tatal sau in studentie, in facultate regaseste profesori de la Gh. Lazar, reintalneste colegi de liceu care-i devin elevi la cursurile de seral, preda inclusiv la un liceu unde sunt adolescenti care muncesc. Orele lui de limba romana sunt foarte frumoase si apreciate de elevi. Ii intelege pe elevii sai, le devine confident in probleme de dragoste. Ii invata si sa fie cinstiti, sa nu copieze, apeland la bunul lor simt. Aflam grijile lui inainte de primele ore, de incercarile lui de a le castiga aprecierea si respectul. Se pricepe la organizarea pieselor pentru sarbatorile scolare, plus ca si compune el insusi piesele pentru ei.
Cand rasfoiesti paginile, ai sentimentul ca te afli in fata unui semineu, intr-o noapte rece, alaturi de bunicul tau cald si blajin, care iti povesteste cele mai de seama amintiri ale sale. Din roman putem desprinde lectii pedagogice valoroase, motiv pentru care ar trebui recomandata tuturor celor care aspira la o cariera in invatamant. Pe langa relatarile despre intamplarile din salile de clasa, romanul este presarat si cu evenimente din perioada studentiei autorului sau cu evocari nostalgice ale intalnirilor sale cu mari personalitati ale literaturii romane, cu care a fost contemporan pentru o scurta perioada de timp. Romanul este simetric si poate fi o inspiratie chiar si pentru cei care vor sa descopere mai multe despre Bucurestiul interbelic - daca luam orasul la pas, s-ar putea sa descoperim scolile, cafenelele, patiseriile si frizeriile amintite de Bajenaru fiul.
Comparativ cu Cismigiu & Comp este o lectura mai putit incitanta. DEste o lectura usoara care ni-l prezinta pe Grigore Bajenaru nu in ipostaza de elev nazbatios, ci de data asta in ipostaza de profesor la inceput de cariera si ne relateaza istorioare cu provocari pe care tanarul profesor le intalneste in noua cariera. Este o carte care merita citita si care te duce cu gandul la anii din timpul scolii, anii petrecuti cu colegi dragi si care din pacate nu se intorc ci raman amintiri placute.
Amintirile unui profesor și totodată niște evenimente amuzante și foarte impresionante din viața unor personalități importante pentru români m-au făcut să îndrăgesc această carte. Ar fi frumos dacă toți profesorii de română ar fi ca domnul Băjenaru.
Recomand cu căldură! După această lectură voi începe sigur și Cișmigiu.
O carte scrisă atât de duios, cu atâta afecțiune pentru întâmplările și trăirile de mult trecute! Am savurat nespus anecdotele despre mai marii literaturii române, cum probabil au făcut-o la rândul lor și elevii domnului profesor Băjenaru. Lectura a curs atât de lin, ca o pauză binemeritată de la agitația prezentului.
ANOTHER ROMANIAN REVIEW . . . 3.5 stele // mi-a plăcut! a fost foarte drăguț când grigore l-a ajutat pe tatăl său la o sesiune de facultate. nu am prea multe de zis dar recomand dacă ești interesat în educație și facultate plus experiența dascălului obișnuit din perioada 1930-1945, o perioadă umbrită de al doilea război mondial deși nu a fost menționată prea mult în carte
Frumoasa experienta de profesor, parea ca traiesc intr-o societate ideala, un fel de utopie, caci nu are nicio treaba cu sistemul scolastic din Romania. Oricum, a avut o experienta faina ca profesor. Eu oricum sunt fan declarat al acestui om extraordinar.
Din perspectiva mea de necititoare de clasici romani, pot spune ca aceasta carte reprezinta una dintre cele mai bune citite de pana acum. M-a captivat mai mult decat prima carte din serie.