What do you think?
Rate this book
Angáraka #1
Balanța
Alege să-ți decizi singur soarta!
Au trecut sute de ani de la războiul dintre planetele Terria și Angáraka, fosta sa colonie. Iar rolurile s-au inversat: Angáraka a triumfat și a redus Terria la o simplă sursă de exploatare economică, locul în care se concentrează toată industria sa, iar forța de muncă este subjugată dictatorial pentru prosperitatea societății superioare angárakarienii. Nimeni de acolo, de jos, de pe Terria, nu mai știe cum a fost cândva, de demult, când planeta locuibilă nu era împărțită doar în Est și Vest, când poluarea și radiațiile extreme nu erau partea din ființa lor, când mâncarea exista din belșug și orice om putea spera să trăiască mai mult de 40 de ani…
Însă un grup de rebeli, uniți sub stindardul VEX, nu renunță la năzuința dezrobirii și luptă cu toate mijloacele posibile pentru a elibera Terria. Angáraka trebuie să ardă! Iar atunci când vechii zei nu par să se mai arate în lume și Balanța care decide soarta oamenilor e cea care face toate jocurile, doar speranța mai poate ține aprinsă, în mijlocul unui întuneric covârșitor, lumina din inimile muribunde ale terrienilor.
Au trecut sute de ani de la războiul dintre planetele Terria și Angáraka, fosta sa colonie. Iar rolurile s-au inversat: Angáraka a triumfat și a redus Terria la o simplă sursă de exploatare economică, locul în care se concentrează toată industria sa, iar forța de muncă este subjugată dictatorial pentru prosperitatea societății superioare angárakarienii. Nimeni de acolo, de jos, de pe Terria, nu mai știe cum a fost cândva, de demult, când planeta locuibilă nu era împărțită doar în Est și Vest, când poluarea și radiațiile extreme nu erau partea din ființa lor, când mâncarea exista din belșug și orice om putea spera să trăiască mai mult de 40 de ani…
Însă un grup de rebeli, uniți sub stindardul VEX, nu renunță la năzuința dezrobirii și luptă cu toate mijloacele posibile pentru a elibera Terria. Angáraka trebuie să ardă! Iar atunci când vechii zei nu par să se mai arate în lume și Balanța care decide soarta oamenilor e cea care face toate jocurile, doar speranța mai poate ține aprinsă, în mijlocul unui întuneric covârșitor, lumina din inimile muribunde ale terrienilor.
- GenresScience Fiction
310 pages, Paperback
First published November 1, 2019
1 person is currently reading
62 people want to read
About the author
Lavinia Călina
22 books414 followersBorn in Romania on December 13, 1989, Lavinia Călina is an accomplished author with a passion for storytelling. She studied English and Spanish literature in Timișoara, which laid the foundation for her writing career.
Lavinia published her first novel in her home country in 2014, and since then, she has written a total of 13 books, primarily in the science fiction and fantasy genres.
For the past seven years, she has been living in the UK with her husband and son, continuing to craft captivating tales that transport readers to otherworldly realms.
Lavinia published her first novel in her home country in 2014, and since then, she has written a total of 13 books, primarily in the science fiction and fantasy genres.
For the past seven years, she has been living in the UK with her husband and son, continuing to craft captivating tales that transport readers to otherworldly realms.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 18 of 18 reviews
November 28, 2019
CE AM CITIT? 🙂🙂🙂🙂🙂🙂🙂🙂🙂🙂🙂
VREAU VOLUMUL 2 ACUM, ACUM, ACUUUUUMMMMM. 😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭
VREAU VOLUMUL 2 ACUM, ACUM, ACUUUUUMMMMM. 😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭😭
December 2, 2019
Cum am perceput eu?
Angarakarienii sunt un fel de PSD(si nu numai.. cam ca politicienii din Ro),se cred mult prea superiori,traiesc pe spatele terrienilor,dau impresia ca pot avea o viata mai buna,desi totul este doar o iluzie. Bineînteles ca si terrieni au poamele lor stricate,la fel cum printre angarakarieni se gasesc si cativa cinstiti si drepti.
Cartea a fost despre lipsuri,despre disperarea omului de a avea o viata mai buna,de a reusi sa incline Balanța in favoarea sa,despre lupta pt drepturi si libertate,despre credinta,despre prietenie si incredere sau lipsa ei.
Imi place cum este scrisa din perspectiva mai multor personaje, si cum povestea fiecaruia se imbina cu actiunea cartii. Mi ar fi placut sa am mai multe detalii si mai multa actiune,sau mai multe pagini de citit. Abia astept vol 2.
Ps: cred ca vol 2 se va numi Infernul...
Pss: la fel ca si la avanpost, m am amuzat copios de expresiile noastre romanesti si injuraturile creative (asta nu are chiar asa multi morti si raniti,but stil)
Are ⭐⭐⭐⭐⭐
Angarakarienii sunt un fel de PSD(si nu numai.. cam ca politicienii din Ro),se cred mult prea superiori,traiesc pe spatele terrienilor,dau impresia ca pot avea o viata mai buna,desi totul este doar o iluzie. Bineînteles ca si terrieni au poamele lor stricate,la fel cum printre angarakarieni se gasesc si cativa cinstiti si drepti.
Cartea a fost despre lipsuri,despre disperarea omului de a avea o viata mai buna,de a reusi sa incline Balanța in favoarea sa,despre lupta pt drepturi si libertate,despre credinta,despre prietenie si incredere sau lipsa ei.
Imi place cum este scrisa din perspectiva mai multor personaje, si cum povestea fiecaruia se imbina cu actiunea cartii. Mi ar fi placut sa am mai multe detalii si mai multa actiune,sau mai multe pagini de citit. Abia astept vol 2.
Ps: cred ca vol 2 se va numi Infernul...
Pss: la fel ca si la avanpost, m am amuzat copios de expresiile noastre romanesti si injuraturile creative (asta nu are chiar asa multi morti si raniti,but stil)
Are ⭐⭐⭐⭐⭐
August 17, 2020
Mi-a plăcut extrem de mult religia din acest roman și felul cum realitatea istorică se combină cu mituri antice pentru a crea ceva foarte fain.
Altfel, romanul e un SF de aventuri cinstit, care se citește cam ca un joc video - pe alocuri aproape puteam să-mi imaginez că se termină un cut-scene și ți se pune pistolul în mână, ca să începi să împuști NPCs. Cartea are câteva burți și repetiții de expozițiune făcute de dragul cititorilor, dar doar la început, după care se citește foarte repede.
All in all, recomand romanul ca lectură de vacanță și abia aștept volumul următor, unde sper să aflăm mai multe despre cei trei zei.
Am scris despre carte și pe blog: https://jurnalul-unei-cititoare.ro/bl...
Altfel, romanul e un SF de aventuri cinstit, care se citește cam ca un joc video - pe alocuri aproape puteam să-mi imaginez că se termină un cut-scene și ți se pune pistolul în mână, ca să începi să împuști NPCs. Cartea are câteva burți și repetiții de expozițiune făcute de dragul cititorilor, dar doar la început, după care se citește foarte repede.
All in all, recomand romanul ca lectură de vacanță și abia aștept volumul următor, unde sper să aflăm mai multe despre cei trei zei.
Am scris despre carte și pe blog: https://jurnalul-unei-cititoare.ro/bl...
September 1, 2023
Nu am mai citit de mult timp o carte SF, iar povestea aceasta a fost la fix. Mi-a plăcut foarte tare acțiunea, m-am regăsit în personaje și am trecut prin aceleași sentimente ca și ele pe parcursul lecturii.
Mi s-a părut foarte faină ideea de a avea putea citi perspective de la cât mai multe personaje, mai ales că acest aspect te ajut să intri mai bine în lumea cărți. De asemenea, mi-a mai plăcut foarte tare și că personajele care nu au avut parte de educația de care s-au bucurat celelalte nu încercau să treacă ca niște persoane culte, ci erau pur și simplu ele. Nu le era rușine de condiția lor, ci erau puternice. Aveau momente când erau stăpâne pe situație și momente în care recunoașteau că erau depășite. Erau reale!
Singurul minus pentru mine au fost capitolele foarte lungi. Când îmi propuneam să mai citesc "doar un capitol" dura destul de mult și până îl terminam uitam că am treabă și mai începeam încă unul. 😅
În rest cartea se citește chiar repede. Este o lectură ușoară, care se potrivește pentru orice anotimp.
Mi s-a părut foarte faină ideea de a avea putea citi perspective de la cât mai multe personaje, mai ales că acest aspect te ajut să intri mai bine în lumea cărți. De asemenea, mi-a mai plăcut foarte tare și că personajele care nu au avut parte de educația de care s-au bucurat celelalte nu încercau să treacă ca niște persoane culte, ci erau pur și simplu ele. Nu le era rușine de condiția lor, ci erau puternice. Aveau momente când erau stăpâne pe situație și momente în care recunoașteau că erau depășite. Erau reale!
Singurul minus pentru mine au fost capitolele foarte lungi. Când îmi propuneam să mai citesc "doar un capitol" dura destul de mult și până îl terminam uitam că am treabă și mai începeam încă unul. 😅
În rest cartea se citește chiar repede. Este o lectură ușoară, care se potrivește pentru orice anotimp.
November 30, 2019
M-a omorat incet, pagina cu pagina, vedeam ca se aproprie ultimele 2-3 capitole si am inceput sa ma panichez. Acum ce fac cu viata mea pana apare volumul 2?
Vega este un personaj genial scris. M-am indragostit de ea maxim. Astept cu sufletul la gura sa vad pe ce drumuri ii va indrepta Lavinia pasii in continuare, sunt convinsa ca nu va fi un destin searbad si telenovelistic. Imi este greu sa vorbesc despre carte fara sa dau spoilere.
Vega este un personaj genial scris. M-am indragostit de ea maxim. Astept cu sufletul la gura sa vad pe ce drumuri ii va indrepta Lavinia pasii in continuare, sunt convinsa ca nu va fi un destin searbad si telenovelistic. Imi este greu sa vorbesc despre carte fara sa dau spoilere.
April 10, 2020
Unul din lucrurile care îmi plac atât de mult la cărțile Laviniei Călina este o anumită dependență pe care ți-o oferă atunci când ajungi să cunoști universul și personajele create. Spun acest lucru datorită faptului că am fost — după un anumit număr de pagini — tentată să renunț la carte, și chiar am făcut-o pentru o zi, două, deoarece se ajunsese într-un punct în care mi-am zis că nu ne potrivim, că nu este de mine povestea. Și nu pentru că nu aș fi înțeles-o, ci din cauză că mă enervam mult prea des pe unele situații, pe multe personaje, dar și pe alte aspecte pe care nu le voi menționa.
Dar ceva din mine, constant în acele două zile, nu voia să renunțe la Balanța, și ori de câte ori o vedeam în bibliotecă, îmi spuneam iar și iar: haide, așa s-a întâmplat și cu Revoluții, dar nu te-ai lăsat și ți-ai dat seama, până la final, că ți-a plăcut destul de mult. Rar mi se întâmplă să mă reîntorc la o carte — cel puțin de doi, trei ani încoace —, deoarece îmi spun că dacă am simțit, din prima, că nu ne potrivim, mai bine să o las, decât să îmi fac inimă rea, chinuindu-mă, în loc să mă îndrept spre ceva ce sigur îmi va aduce bucurie. Și în ciuda faptului că această insistență a dat roade — am realizat faptul că, ce mă aștepta mai departe, era ceva ce o să îmi placă —, nu a fost un rezultat la fel de bun ca în cazul volumului Revoluții. Dar destul cât să mă determine a-mi dori volumul doi.
Un alt aspect pe care îl consider caracteristic în cărțile scriitoarei — cel puțin până acum — este legat de personajele feminine care sunt așezate în prim-plan. Și aici mă refer la cele care se cred ca făcând parte din tabăra celor buni, și care tot ce vor este dreptate și distrugerea celor răi. Dacă în Ultimul avanpost nu am putut-o suporta pe Diane, în Neamul Corbilor nu am înțeles-o pe Nicol — de Roxana m-am atașat foarte ușor — și în Zona Zero am urât-o pe Elena, în Angáraka nu mă pot considera ca fiind deloc o simpatizantă a Vegăi. Aroganța ei, felul cum privea anumite situații, gândirea mult prea drastică, considerându-i pe toți de pe Angáraka niște profitori, leneși și buni de nimic, toate aceste lucruri m-au determinat să nu simt pic de compasiune pentru ea. Da, a trecut prin multe, dar totul a pălit în fața răutăților ei și a superiorității de care dădea dovadă.
Astfel cum nici pe Orion nu am putut să îl privesc drept fiind acel tiran, monstru, care nu avea inimă și milă pentru cei mai puțin norocoși. Și cum Lavinia Călina m-a făcut să urăsc personajele principale, a reușit să-mi îndrepte cea mai parte din admirația mea spre cei considerați răi, care trebuie să moară cu prima ocazie. Până acum — în afară de Leon și Indra —, Orion este personajul spre care îmi voi îndrepta cea mai mare atenție. Spre acel om a cărui situație, trecut și decizii, le-am găsit mult mai pe lungimea mea de undă. Și nu, nu sunt un monstru. Îi compătimesc pe cei care merită, sunt de acord cu alegerile mai puțin plăcute pe care le fac — atâta timp cât nu se consideră invincibili și cei mai cei... Vega —, dar un trecut dureros nu mă va face să le accept prezentul, orice ar face.
Nu știu dacă Lavinia Călina și-a dorit ca cititorii să se îndrepte spre partea terrienilor — să simpatizeze cu ei, să îi compătimească, aruncându-i pe angárakarieni în dizgrație —, dar pentru mine nu a funcționat așa. Nu țin cu nicio tabără, nu sunt de acord cu deciziile niciunui conducător — nu în totalitate, cel puțin —, nu privesc situațiile drept fiind în favoarea terrienilor sau a angárakarienilor. Într-adevăr, din punct de vedere material, a existat o discrepanță uriașă, pe care nu ai cum să o treci cu vederea, dar în afară de asta — și de așa-zisa putere de care ar dispune cei din Angáraka —, nu văd nimic diferit între cele două tabere. Rău au făcut toți într-un anumit punct, și bine au făcut amândouă planete, dacă stau să privesc din perspectivele fiecăreia.
Mi se pare foarte interesantă istoria acestei noi serii. Până acum — dintre toate cărțile Laviniei Călina —, trecutul de față mi-a plăcut cel mai mult. Religia, tradițiile, felul cum s-a ajuns în acel punct, toate au întrecut imaginația scriitoarei. Astfel că vreau să aflu cât mai multe aspecte în volumele viitoare. În privința finalului — și aici nu mă refer la ultimul capitol —, nu găsesc vreo justificare pentru care acel personaj a luat acea decizie. În primul rând, nu ni s-a oferit nicio explicație, și în al doilea rând, în afară de teoria pe care o am în privința legăturii dintre cei doi, totuși nu înțeleg cum a fost posibil acel ceva pe care l-am aflat în ultima pagină, cum a fost dus la îndeplinire. Cât despre ultimul capitol, am o bănuială în privința a ceea ce se găsește după vălul de ceață ridicat în fața noastră.
A nu se înțelege cum că tot ce am scris mai sus este în defavoarea cărții — în afară de mici aspecte evidente —, deoarece nu este așa. De la jumătatea volumului, pot spune că am început să mă simt din ce în ce mai captivată și prinsă în poveste, încât nu am putut să mă culc aseară, până nu am terminat-o de citit. Ceea ce este un lucru evident pentru mine în privința acestei serii; sper să se întindă până la final.
Dar ceva din mine, constant în acele două zile, nu voia să renunțe la Balanța, și ori de câte ori o vedeam în bibliotecă, îmi spuneam iar și iar: haide, așa s-a întâmplat și cu Revoluții, dar nu te-ai lăsat și ți-ai dat seama, până la final, că ți-a plăcut destul de mult. Rar mi se întâmplă să mă reîntorc la o carte — cel puțin de doi, trei ani încoace —, deoarece îmi spun că dacă am simțit, din prima, că nu ne potrivim, mai bine să o las, decât să îmi fac inimă rea, chinuindu-mă, în loc să mă îndrept spre ceva ce sigur îmi va aduce bucurie. Și în ciuda faptului că această insistență a dat roade — am realizat faptul că, ce mă aștepta mai departe, era ceva ce o să îmi placă —, nu a fost un rezultat la fel de bun ca în cazul volumului Revoluții. Dar destul cât să mă determine a-mi dori volumul doi.
Un alt aspect pe care îl consider caracteristic în cărțile scriitoarei — cel puțin până acum — este legat de personajele feminine care sunt așezate în prim-plan. Și aici mă refer la cele care se cred ca făcând parte din tabăra celor buni, și care tot ce vor este dreptate și distrugerea celor răi. Dacă în Ultimul avanpost nu am putut-o suporta pe Diane, în Neamul Corbilor nu am înțeles-o pe Nicol — de Roxana m-am atașat foarte ușor — și în Zona Zero am urât-o pe Elena, în Angáraka nu mă pot considera ca fiind deloc o simpatizantă a Vegăi. Aroganța ei, felul cum privea anumite situații, gândirea mult prea drastică, considerându-i pe toți de pe Angáraka niște profitori, leneși și buni de nimic, toate aceste lucruri m-au determinat să nu simt pic de compasiune pentru ea. Da, a trecut prin multe, dar totul a pălit în fața răutăților ei și a superiorității de care dădea dovadă.
Astfel cum nici pe Orion nu am putut să îl privesc drept fiind acel tiran, monstru, care nu avea inimă și milă pentru cei mai puțin norocoși. Și cum Lavinia Călina m-a făcut să urăsc personajele principale, a reușit să-mi îndrepte cea mai parte din admirația mea spre cei considerați răi, care trebuie să moară cu prima ocazie. Până acum — în afară de Leon și Indra —, Orion este personajul spre care îmi voi îndrepta cea mai mare atenție. Spre acel om a cărui situație, trecut și decizii, le-am găsit mult mai pe lungimea mea de undă. Și nu, nu sunt un monstru. Îi compătimesc pe cei care merită, sunt de acord cu alegerile mai puțin plăcute pe care le fac — atâta timp cât nu se consideră invincibili și cei mai cei... Vega —, dar un trecut dureros nu mă va face să le accept prezentul, orice ar face.
Nu știu dacă Lavinia Călina și-a dorit ca cititorii să se îndrepte spre partea terrienilor — să simpatizeze cu ei, să îi compătimească, aruncându-i pe angárakarieni în dizgrație —, dar pentru mine nu a funcționat așa. Nu țin cu nicio tabără, nu sunt de acord cu deciziile niciunui conducător — nu în totalitate, cel puțin —, nu privesc situațiile drept fiind în favoarea terrienilor sau a angárakarienilor. Într-adevăr, din punct de vedere material, a existat o discrepanță uriașă, pe care nu ai cum să o treci cu vederea, dar în afară de asta — și de așa-zisa putere de care ar dispune cei din Angáraka —, nu văd nimic diferit între cele două tabere. Rău au făcut toți într-un anumit punct, și bine au făcut amândouă planete, dacă stau să privesc din perspectivele fiecăreia.
Mi se pare foarte interesantă istoria acestei noi serii. Până acum — dintre toate cărțile Laviniei Călina —, trecutul de față mi-a plăcut cel mai mult. Religia, tradițiile, felul cum s-a ajuns în acel punct, toate au întrecut imaginația scriitoarei. Astfel că vreau să aflu cât mai multe aspecte în volumele viitoare. În privința finalului — și aici nu mă refer la ultimul capitol —, nu găsesc vreo justificare pentru care acel personaj a luat acea decizie. În primul rând, nu ni s-a oferit nicio explicație, și în al doilea rând, în afară de teoria pe care o am în privința legăturii dintre cei doi, totuși nu înțeleg cum a fost posibil acel ceva pe care l-am aflat în ultima pagină, cum a fost dus la îndeplinire. Cât despre ultimul capitol, am o bănuială în privința a ceea ce se găsește după vălul de ceață ridicat în fața noastră.
A nu se înțelege cum că tot ce am scris mai sus este în defavoarea cărții — în afară de mici aspecte evidente —, deoarece nu este așa. De la jumătatea volumului, pot spune că am început să mă simt din ce în ce mai captivată și prinsă în poveste, încât nu am putut să mă culc aseară, până nu am terminat-o de citit. Ceea ce este un lucru evident pentru mine în privința acestei serii; sper să se întindă până la final.
December 1, 2019
Este genială! Nici nu mă așteptam la altceva! Faptul că este scrisă din mai multe perspective o face și mai interesantă! Mai multe detalii pe blog:https://bookssquad.wordpress.com/2019...
December 5, 2019
Nici nu stiu de unde sa incep... atatea sentimente, atatea povesti, atatea personaje.
Sunt curioasa cine mai ramane in picioare la final. :))
Sunt curioasa cine mai ramane in picioare la final. :))
December 18, 2023
1st read 2019: 3 stars (sărut mâna goodreads pentru că mi-ai șters recenzia/impresiile)
2nd read 2022: 3 stars
Mi-a plăcut să revin în această poveste, să mă reobișnuiesc cu personajele și să mă pregătesc de volumul 2.
Data trecută am avut 2 teorii când am terminat de citit cartea.
1. Dacă nu mă înșeală memoria, am spus că următorul volum ar avea să se numească ori Creatorul, ori Infernul/Judecătorul, eu crezând că o să fie o trilogie. Ceea ce nu s-a întâmplat, mai ales când Lavinia a anunțat că seria o să aibă 10 volume. Mă bucură acest lucru și abia aștept următoarele volume.
2. Am mai presupus că Lavinia ne tachinează cu un embrion pentru volumul 3 din seria Zona Zero. La fel cum a mai făcut-o și în volumul 3 din Ultimul avanpost, Renașterea, când nea dat un indiciu legat de Proiectul Zero. În acestă cartea, avem un personaj care face referire la Ziua Zero, ceea ce m-a duc cu gândul imediat acolo. Că are să fie distrusă teoria la fel cum a fost distrusă prima, asta este partea a doua. Dacă o să trec peste.. rămâne de văzut.
3rd read 2023: 4 stars
Chiar mi-a plăcut să recitesc cartea, acum ediția 2 de la editura UP. Am observat câteva schimbări pe ici pe colo, dar mi-a plăcut să revăd personajele și să reîncep investigațiile mele pentru indicii. De data aceasta mi-am făcut însemnări cu personajele, că sunt multe, astfel încât să nu mai am probleme pe viitor. Cine e în viață, cine moare, cine face aia și așa mai departe. Am s-o actualizez pe volum ce trece.
2nd read 2022: 3 stars
Mi-a plăcut să revin în această poveste, să mă reobișnuiesc cu personajele și să mă pregătesc de volumul 2.
Data trecută am avut 2 teorii când am terminat de citit cartea.
1. Dacă nu mă înșeală memoria, am spus că următorul volum ar avea să se numească ori Creatorul, ori Infernul/Judecătorul, eu crezând că o să fie o trilogie. Ceea ce nu s-a întâmplat, mai ales când Lavinia a anunțat că seria o să aibă 10 volume. Mă bucură acest lucru și abia aștept următoarele volume.
2. Am mai presupus că Lavinia ne tachinează cu un embrion pentru volumul 3 din seria Zona Zero. La fel cum a mai făcut-o și în volumul 3 din Ultimul avanpost, Renașterea, când nea dat un indiciu legat de Proiectul Zero. În acestă cartea, avem un personaj care face referire la Ziua Zero, ceea ce m-a duc cu gândul imediat acolo. Că are să fie distrusă teoria la fel cum a fost distrusă prima, asta este partea a doua. Dacă o să trec peste.. rămâne de văzut.
3rd read 2023: 4 stars
Chiar mi-a plăcut să recitesc cartea, acum ediția 2 de la editura UP. Am observat câteva schimbări pe ici pe colo, dar mi-a plăcut să revăd personajele și să reîncep investigațiile mele pentru indicii. De data aceasta mi-am făcut însemnări cu personajele, că sunt multe, astfel încât să nu mai am probleme pe viitor. Cine e în viață, cine moare, cine face aia și așa mai departe. Am s-o actualizez pe volum ce trece.
January 8, 2020
Cartea Laviniei m-a dat pe spate. Nu pot zice decât că acest volum se îndreaptă treptat spre ceva fantasy cu Zei, iar eu sunt o adeptă al acestor mituri. Am citit paginile cu sufletul la gură, iar curiozitatea mi-a fost stârnită încă din momentul în care mi-au fost prezentate cele trei "credințe" ale populației. "Creatorul", "Balanța" și "Infernul" sunt cele trei puteri cărora populația a două planete se închină. Descrierea mi-a format o impresie și o conexiune cu lumea reală, făcându-mă să asociez credința noastră cu cea a personajelor.
November 17, 2023
Foarte interesanta perspectiva multipla, m-a facut sa inteleg mai bine fiecare personaj si deciziile lor. M-a surprins placut finalul, caci nu ma asteptam. Vazusem ceva pe Tik Tok ca ar fi enemies-to-lovers si de asta am luat-o, dar nu mi-am dat seama cine si cum pana in ultima clipa.
Asta e a doua serie ce o iau din cauza unui citat pe vazut online si ma bucur ca am facut-o. :D
Asta e a doua serie ce o iau din cauza unui citat pe vazut online si ma bucur ca am facut-o. :D
August 28, 2023
Aceasta este prima mea carte SF si chiar mi-a plăcut! ❤️ Abia aștept sa citesc volumul 2🫂
April 2, 2020
Poate știți că nu prea citesc SF, însă fiind vorba despre una dintre autoarele mele preferate, nici măcar nu m-a interesat ce gen este cartea și deja știam că vreau să o citesc. De fapt, ca să fiu sinceră până la capăt, nu am citit nici măcar descrierea de pe copertă (șoc și groază!) atunci când am ales-o. Am luat-o doar pentru că e scrisă de Lavinia Călina și până acum mi-a plăcut tot ce a scris. Mă bucur că am luat cartea, pentru că a fost încă o surpriză plăcută de la autoare. Alături de celelalte cărți ale sale, și Balanța este una grozavă, cu un subiect original și interesant.
https://www.randurileevei.ro/2020/03/...
https://www.randurileevei.ro/2020/03/...
November 20, 2023
Nu credeam ca o sa-mi placa caci scria SF, dar m-a surprins in mod placut.
E scrisa din mai multe perspective, iar pana acum pot spune ca m-am indragostit de Vega si de Orion, iar finalul m-a dat pe spate. Nu imi place de Da'Rion. Ce bine ca am si volumul 2. :D
E scrisa din mai multe perspective, iar pana acum pot spune ca m-am indragostit de Vega si de Orion, iar finalul m-a dat pe spate. Nu imi place de Da'Rion. Ce bine ca am si volumul 2. :D
August 7, 2020
Deși nu prea am avut așteptări mari de la cartea asta, mi-a plăcut, chiar a fost interesantă. Nu m-am dat în vânt după nici unul dintre personaje, dar aștept următorul volum cu nerăbdare, datorita acțiunii prezente in fiecare pagina!
June 24, 2020
Balanța, primul volum al noii serii a Laviniei Călina, Angáraka (cuvânt din sanscrită, tradus ca „Planeta Roșie”), ne surprinde cu o poveste SF captivantă și foarte frumos scrisă, o copertă superbă, cu un puternic impact vizual, un subiect inedit și o galerie de personaje extrem de interesante și bine conturate.
Acțiunea cărții se petrece pe Terria, într-un viitor în care planeta este devastată, măcinată de poluare și radiații, ajungând într-un moment în care până și aerul poate ucide. Persoanele care ajung la 40 de ani se pot considera longevive, speranța de viață fiind foarte mică din cauza mediului otrăvit. Durata de viață le e măsurată cu ajutorul unor brățări pe care oamenii sunt obligați să le poarte. Odată ce brățara devine roșie, nu le rămâne decât să-și aștepte sfârșitul și să spere la un trai mai bun într-o altă viață.
Au trecut sute de ani de la războiul dintre cele două planete, în urma căruia Angáraka, fostă colonie a Terriei, a triumfat și a redus Terria la o simplă sursă de exploatare economică, locul în care se concentrează toată industria sa poluantă, iar oamenii de aici au devenit doar o forță de muncă ieftină.
Ca în orice orânduire bazată pe exploatare, există însă și oameni care se răzvrătesc împotriva subjugării. Astfel a luat naștere VEX, o grupare de rebeli ce are ca scop să elibereze Terria de sub dominația Angárakăi, distrugând-o pe aceasta din urmă.
Cartea este împărțită în treisprezece capitole scrise la persoana întâi, fiecare din perspectiva altui personaj, atât terrieni, cât și angárakarieni, atât pozitive, cât și negative, construind ca un puzzle, piesă cu piesă, poveste cu poveste, imaginea de ansamblu.
https://www.delicateseliterare.ro/ang...
Acțiunea cărții se petrece pe Terria, într-un viitor în care planeta este devastată, măcinată de poluare și radiații, ajungând într-un moment în care până și aerul poate ucide. Persoanele care ajung la 40 de ani se pot considera longevive, speranța de viață fiind foarte mică din cauza mediului otrăvit. Durata de viață le e măsurată cu ajutorul unor brățări pe care oamenii sunt obligați să le poarte. Odată ce brățara devine roșie, nu le rămâne decât să-și aștepte sfârșitul și să spere la un trai mai bun într-o altă viață.
Au trecut sute de ani de la războiul dintre cele două planete, în urma căruia Angáraka, fostă colonie a Terriei, a triumfat și a redus Terria la o simplă sursă de exploatare economică, locul în care se concentrează toată industria sa poluantă, iar oamenii de aici au devenit doar o forță de muncă ieftină.
Ca în orice orânduire bazată pe exploatare, există însă și oameni care se răzvrătesc împotriva subjugării. Astfel a luat naștere VEX, o grupare de rebeli ce are ca scop să elibereze Terria de sub dominația Angárakăi, distrugând-o pe aceasta din urmă.
Cartea este împărțită în treisprezece capitole scrise la persoana întâi, fiecare din perspectiva altui personaj, atât terrieni, cât și angárakarieni, atât pozitive, cât și negative, construind ca un puzzle, piesă cu piesă, poveste cu poveste, imaginea de ansamblu.
https://www.delicateseliterare.ro/ang...
August 4, 2025
O carte interesanta care se citește foarte ușor. Ceea ce a fost interesant la această carte este faptul că povestea este spusa din perspectiva mai multor personaje diferite care include și povestea lor. Avem două planete, planeta Terria și Angaraka. Ele s-au războit mai multe sute de ani, la început balanta a fost în favoarea Terriei și acum este in favoarea Angarakai. Oamenii de pe Terria nu trăiesc mai mult de patruzeci de ani și muncesc în fabricile Angarakai. Din păcate planeta este poluata și plină de raze. Oamenii lucrează pentru niste credite de nimic și abia își pot trăi viața la limita rezistentei. Avem cinci teritorii: cel din sud unde sunt fabricile, teritoriile de est și vest, teritoriul neutru, unde totul este posibil și cel din nord, unde nu se aventurează nimeni din cauza radiațiilor. Printre aceste teritorii avem și grupul de rebeli VEX. Ei au doi lideri, un lider din teritoriul de vest și unul din teritoriul de est. Ei fac tot ce le stă în putință pentru a lupta împotriva soldaților Angarakai. Sunt și cei mai căutați oameni de pe planeta. Angaraka este un tărâm de vis, in care lumina soarei este prezenta și cetățenii au o viață îndelungată
Read
November 7, 2021Foarte buna cartea, promitatoare. Nu atat razboiul dintre cele 2 planete, Angaraka si Terria, este interesant, cat partea teologica, credintele celor 2 popoare. Si, mai ales, chestia aia numita Balanta, cea care da titlul cartii. Foarte interesanta ideea, abia astept continuarea ei.
Displaying 1 - 18 of 18 reviews