Dincolo de furtună

by Corina Ozon

“«Dincolo de furtună» este prima carte a Corinei Ozon care transcende timpul istoric şi spațiul geografic românesc. Prin talentul ei deja consacrat în cărţile scrise în cinci ani, Corina aduce în prim plan poveștile de dragoste ale unor români din două generații, care au ales calea exilului, respectiv a emigrației; în ultimul caz, povestea urmașilor lor. Cei din prima generație – oameni politici și artiști de mare valoare – fac parte dintre acele personalități care au refuzat să facă compromisuri în fața regimului străin instaurat în 1946 și au ales drumul dureros al exilului. Cei din a doua generație reflectă imigrația de la sfârşitul anilor 1980, începutul anilor 1990. Veți întâlni o lume fascinantă, dureroasă, incitantă, impregnată cu mister, simbolism, referințe către o lume trecută, a căutării și regăsirii originilor; cu o acțiune de tip «roman polițist». Și nu în ultimul rând cu iubiri predestinate. O poveste hollywoodiană! Nu întâmplător mare parte din acțiune se desfășoară în San Francisco. Ca pasionat de istorie și cunoscător relativ a naturii umane, pot spune ca m-a fascinat această carte!”Ștefan Străjeri, scriitor, Detroit, SUA

288 pages, Paperback

Published October 1, 2019

About the author

Timişoreancă adoptată cu dragoste de Bucureşti. 10 ani de jurnalism de investigaţie în presa scrisă (ziarul „Ora”) şi televiziune (Antena 1), şi un update de 2 ani în producţie tv (Intact Media Group). Convertită de alţi 10 ani la PR&Comunicare, pe care le gestionează în prezent la CN Imprimeria Naţională SA. Absolventă a Programului MBA INDE-CNAM Paris, promoţia 2010, şi mama de liceană, Iulia, sunt cele două lucruri cu care se mândreşte cel mai mult. Al treilea va fi cartea „Zilele amanţilor”, probabil. Începută pe un blog, în stadiul de postare spre relaxarea cititorilor, care au cerut după fiecare episod continuarea. Şi după apariţia cărţii încă o mai cer. Alex Mazilu (care mi-a făcut fotografia) s-a întrebat mirat „cum cineva cu faţă îngerească a putut scrie o carte ca „Zilele amanţilor” „. MBA-ul te învaţă să-ţi provoci limitele şi să aplici inteligent. Chiar şi cuvintele deocheate ( a se citi „din viaţa de zi cu zi”).

Reviews

[Andreea Pandelea · Rating 3 out of 5]

Despre Dincolo de furtună pe blog: https://andreeapandeleabooks.wordpres...

Cu toate că nu am oferit cărții o notă foarte mare, nu sunt dezamăgită de scriitoarea Corina Ozon și nici de poveste. Da, poate mi-aș fi dorit să fie construite altfel anumite scene, aș fi vrut mai puțină dragoste — cu toate că îmi plac poveștile romantice —, accentul să fie pus, într-o proporție mai mare, pe istoricul și găsirea acelui ceva, dar per total mi-a plăcut timpul petrecut citind Dincolo de furtună.

[Tyna · Rating 5 out of 5]

”Dincolo de furtună” este un roman complex, cu tușe psihologice și mai multe lecții de viață strecurate subtil, care ne oferă două povești fascinante de dragoste din timpuri diferite. Prin jocul destinului, povestea din trecut o potențează pe cea din prezent.
Personajele au caractere aparte și sunt credibil construite. Dialogurile sunt firești și interesante, ritmul este alert, cu o doză potrivită de suspans, iar poveștile de viață sunt pe atât de tulburătoare pe cât sunt de captivante.

Recenzia mea:

https://www.delicateseliterare.ro/din...

[Eva Anca · Rating 5 out of 5]

Dincolo de furtună este genul de roman pe care, odată ce începi să îl citești, nu îl mai poți lăsa din mână. Este un roman complex, pe care n-aș putea să îl încadrez într-un singur gen. Conține romantism, dramă, acțiune, suspans, pe scurt, cam toate ingredientele necesare pentru un roman excelent – ceea ce și este, după părerea mea. Povestea m-a prins în mrejele ei încă de la primele pagini și am citit cu mare plăcere, așteptând să descopăr nu doar finalul, ci și toate detaliile care conturează povestea.

Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat cel mai mult la romanul Dincolo de furtună a fost complexitatea sa. Avem ocazia să descoperim poveștile diverselor personaje și să călătorim prin lume alături de ele, în diferite perioade de timp. Fiecare dintre personajele ale căror povești sunt prezentate are câte o experiență care îl sensibilizează pe cititor. Iar aceste povești, adunate la un loc, conturează un roman excepțional, care este el însuși o experiență pentru cititor.

https://www.randurileevei.ro/2020/06/...

[PETRONELA ATOMEI · Rating 5 out of 5]

Dupa moartea tatalui, Iasmina impreuna cu mama sa migreaza in Canada la matusa sa Rosana, lasand in urma Bucurestiul in care a copilarit pentru o scurta perioada de timp
Adaptarea Iasminei in Canada a fost relativ usoara, ea fiind copil.
Ajunsa adult la cererea matusii care nu vroia sa moara fara sa vada pictura realizata cu ani in urma de iubirea ei,
Iasmina pleaca in cautarea acelei picturi.
Matusa Rosana a trait o iubire neimplinita cu pictorul Dinu Glad.
Dinu Glad ajunge si se casatoreste cu menajera, dar nu reuseste sa o iute complet pe Rosana.
Iasmina este tanara care trebuie sa aleaga intre 2 barbati Tim si Paco.
O carte care m.a facut sa suspin, sa ma regasesc in trairile Iasminei cand se intoarce in Romania, in locul in care a copilarit.

[Ramona · Rating 2 out of 5]

Când te aventurezi să introduci în paginile tale personaje autentice, arhicunoscute, ca Henri Matisse, ar trebui să fii mai atent la documentare și datele biografice incluse. Ceva nu e kosher. Ori personajul principal, Dinu Glad era fără vârstă, deși nu reiese asta din poveste, ori Matisse s-a dedublat și perioada aceea în care a fost izolat într-un scaun cu rotile, departe, pe coasta de Azur, s-a suprapus cu o lume virtuală, în care avea atelier la Paris, atelierul Moreau după autoare. În timpul în care a lucrat Matisse la Paris, asta până să se mute definitiv în sud, în 1917 dacă nu mă înșel, avea acces la atelierul lui Gustave Moreau, da, dar nu-i aparținea. Oricum ar fi, Glad, ca să fi fost contemporan cu un Matisse bun de băute, trebuia ca prin anii '57 cînd era descris doar ca un bărbat matur, să fi avut cel puțin 70 de ani. Repet, Matisse a trăit, după primul război mondial, la Nice, apoi Vence, mă rog, în sudul Franței, nicidecum la Paris. Și ăsta e doar un amănunt. Toată cartea e vraiște, îmi plac redările nelineare, trimiterile în trecut, dar aici sunt obositoare și greu de urmărit. Iar firul iubirii este slab, stă să se rupă. Ce e aia? Mi-e greu să cred că asta înseamnă literatură contemporană autohtonă. Cum se explică popularizarea asta?

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Zborul la care aveam bilet a fost anulat, o defecțiune tehnică, din ce ni s-a spus. Am primit asigurări că o altă aeronavă se află în curs de pregătire, dar urma să aterizeze de la Vancouver peste mai bine de o oră. „Mda, deci mai durează vreo două- trei, cu tot cu îmbarcare“, mi-am zis înciudată. Aveam o stare de iritare amestecată cu surescitare, urma să ajung într-un loc în care nu am mai fost, singură, și nu eram nici într-una din cele mai bune zile ale mele ca să călătoresc. La serviciu eram stresată cu terminarea unui proiect, iar astrele râdeau de viața mea personală.
Traversam una din acele perioade din viață când aștepți să se întâmple ceva, dar nu știi ce. Asta e valabil, cred, mai ales la femei, cel puțin bărbații spun adesea că nu știm ce vrem. Uneori au dreptate, acum înțelegeam perfect, dar starea mea melancolică nu se vindeca doar cu o concluzie. Situația era clară, în ceea ce mă privea, nu mai voiam să fiu singură, dar parcă nici nu aș fi vrut să stau cu cineva, un conflict interior pe care încercam să-l înțeleg, știind că izvorăște din niște temeri generate de eșecuri anterioare. Îmi plăcea libertatea, dar momentele în care mi-aș fi dorit să fiu cu cineva erau tot mai dese, iar acest lucru mă punea serios pe gânduri. Poate era ceasul biologic, care mă avertiza că e cazul să mă adun de pe drumuri și să mă așez la casa mea. Aeroportul era un loc bun să înăbuși aceste frământări, dar ar fi fost bine dacă ar fi venit și Francine cu mine, altfel ar fi trecut timpul și ar fi știut să transforme clipele de așteptare în ceva distractiv. Francine însăși era o poveste. Ne știam de când eram copile, am fost vecine pe aceeași stradă, și în fiecare dimineața luam același bus care venea să ne ducă la școală. S-a nimerit să fim și la același colegiu, dar la discipline diferite. Apoi mama ei a vândut casa și a luat una mai mică, era un downsize, o metodă folosită ca să poată stinge creditele bancare. Doar că Francine locuia în afara orașului și nu ne mai intersectam nici măcar prin hipermarket. Pe perioada studenției, n-am mai ținut legătura așa de strâns, dar ne-am regăsit când eram la Masterat. Ea studia Științe Politice și se făcuse o femeie foarte atractivă. Ne apropiase același motiv, care era un complex pe care nu-l conștientizam, dar îl
intuiam în căutarea echilibrului interior: absența taților din viețile noastre.

[Nela · Rating 3 out of 5]

Dulcică până la greață. Am îmbătrânit, văd clișeele astea amoroase la toate pasul. Mi-am dat ochii peste cap in stil mare și la final.
All in all, easy vacation read. Popcorn for brain