Viorel Ilişoi scrie o carte despre Mihai Codreanu, un poet necunoscut în zilele noastre, celebru în prima jumătate a secolului XX. Scriind despre poetul uitat, Viorel Ilişoi a reuşit un veritabil roman, biografic şi istoric, totodată, care înseamnă mai mult decât faptele pe care le conţine. El reprezintă, implicit, un omagiu adus unei lumi aşezate, cu oamenii ei, pentru care onoarea şi arta însăşi erau motive de duel. (Luminița Corneanu)
Cartea lui Viorel Ilișoi va tot dăinui, cu arhitectura ei de o frumusețe ce nu se poate povesti, dar se poate vedea, se poate auzi, se poate simți. Cartea lui Viorel Ilişoi este întocmai ca un fluture odihnindu-și înfiorat zborul peste muzica unei viori. Iar ultimele rânduri din cartea aceasta încheie pur și simplu o capodoperă. Nu sunt mulți ziariști în România în stare să scrie așa – ca şi cum ar vrăji cuvintele, ca şi cum ar dansa cu ele, ca şi cum s-ar sluji de ele să înalţe adevărul revelat, ca poeţii. (Andrei Crăciun)
Viorel Ilișoi writes a book about Mihai Codreanu, a forgotten poet nowadays, but famous during the first half of the XXth century. By doing this, Viorel Ilișoi managed to create a genuine novel, biographical and historical at the same time, which has a much deeper significance than the mere facts it depicts. It pays homage to a peaceful world, with its people, for whom honour and art alone were sufficient grounds for a duel. (Luminița Corneanu)