Cartea fetiței-vampir este al doilea volum al trilogiei fantastice O istorie secretă a Țării Vampirilor, o serie ce își propune să salveze mituri și personaje sortite să dispară, dacă nu sunt povestite.
În Țara Vampirilor au început să se arate Semnele, și nu sunt dintre cele bune. Temuta Ciumă bântuie din nou străzile din Cetatea de Scaune, iar vizita enigmaticului cancelar al Conglomeratului Țărilor cu Roșii Palide pică cum nu se poate mai prost. Pentru că un rău nu vine niciodată singur, Todosia, fiica Anei Bugiana, autoarea cărții interzise care îi dă dureri de cap Președintelui, rămâne și fără casă, și fără mamă. Îl are alături doar pe noul ei prieten, Pricoliciul, și împreună pornesc în căutarea Anei și a propriei povești.
Born in Bucharest, Romania, in 1978, Adina Popescu has a BA in Film Directing, but she’s been working as a cultural journalist since she was 18. In 1999, Adina published her first children’s book, Doar un zbor în jurul lumii (Just a Flight Over the World). Other books followed, showing her interest in children’s literature: Miriapodul hoinar şi alte poveşti (The Wandering Myriapod and Other Stories), Mari poveşti româneşti pe înţelesul celor mici (Romanian Tales for Young Readers), Aventurile lui Doxi în benzi desenate (Doxi’s Adventures in Comic Strips), the latter together with Alexandru Ciubotariu. In 2015, she published Povestiri de pe Calea Moşilor (Stories from Calea Moșilor), a book initially written for adult readers, but which also appealed to children who were willing to find a time machine and travel back to the 1980s. Her latest book, A Secret History of the Vampire Country, is a fantasy trilogy that won the The Arthur Trophy, a literary creation competition. She has worked on it for almost 10 years, and in this time she also wrote about baby-sitters, garbage collectors, fishermen, neighbours who listen to music excessively loud, cyclists, ambassadors, writers, shepherds, and other narrative reports bordering on fiction.
Superbă continuare a primului volum al seriei, „Cartea Pricoliciului”, venită, iată, la patru ani distanță. Dar ce continuare, ce desfășurare de forțe, ce de pioni iau loc pe tablă, ce călătorie inițiatică, ce blidungsroman în toată regula pentru Todosia și Pricoliciul, protagonistul primului volum al seriei... și ce de aventuri. Avem, așadar, trei planuri narative: Todosia pleacă să-și caute mama, pe Ana Bugiana, zână măiastră retrasă ca să spună povești, alături de Pricolici, într-o călătorie care îi va purta pe Tărâmul Celălalt, unde vor avea parte de aventuri insolite și extrem de periculoase și de-a lungul căreia vor cunoaște personaje care mai de care mai năstrușnice, pe care însă lumea le-a cam uitat, mai ales datorită luptei continue dintre Basmul Clasic, Străvechi, și Basmul Comercial, ce încearcă să se supună cu forța ca să câștige cât mai mult teren și adepți (un fel de luptă între mainstream, între literatura clasică, de calitate, și poveștile superficiale, cu pac-pac, explozii și masculi bogați și dominatori ce le supun pe fetele nătângi cu ajutorul cravașei); însă pe urmele lor pleacă Dioptrie și Cataractă, un soi de Agentul Smith din seria Matrix, care vor cu tot dinadinsul să pună ghearele pe Pricolici. Apoi, Făt-Frumos și al său cal năzdrăvan, deși cam ipohondru și fițos, face cunoștință cu domnul Ar(chibald), funcționar de seamă al Institutului de Reglementare a Miturilor și Poveștilor, tocmai când Ileana Cosânzeana îi este iar răpită (a câta oară, oare?) de către zmeul Tase, un personaj spumos și necioplit, despre a cărui poveste am aflat amănunte extrem de interesante în primul volum al seriei; de aici, o altă suită de aventuri. Iar în Țara Vampirilor, locul de baștină al Todosiei, lucrurile nu sunt deloc liniștite, căci lumea s-a cam săturat de ceață, întuneric și lipsa culorilor; iar când vine și Pricoliciul cu pana lui de pasăre măiastră și, pentru câteva clipe, aduce iar culorile în lumea aceasta mohorâtă... Ei bine, în ciuda numărului mare de pagini, noul volum al Adinei Popescu se citește pe nerăsuflate. A se administra în doze mari, de cel puțin o sută de pagini o dată. Mai multe, pe Biblioteca lui Liviu: https://wp.me/pz4D9-3BE.
Sunt destul de puțin familiarizată cu seriile fantasy românești, însă am impresia că „O istorie secretă a Țării Vampirilor” ocupă un loc aparte în peisajul literar de la noi, alături de volumul lui Florin Bican, „Și v-am spus povestea așa”, cu care are câteva puncte în comun. Adina Popescu preia elementele unei lumi arhaice pentru a le distribui într-o poveste cu totul nouă, adaptată vremurilor moderne, în care le redă strălucirea și le face din nou cool. Ducând aceste povești mai departe, autoarea le salvează de acel Sfârșit care amenință tot ce nu mai prezintă vreun interes pentru cititorii de astăzi: Sfârșitul Basmului e atunci când poveștile se opresc în loc sau se repetă aidoma la nesfârșit, până când miezul lor se pierde.
În „Cartea fetiței-vampir” avem parte nu doar de o scriitură de calitate, capabilă să emoționeze și să stârnească râsul, ci și de o narațiune întinsă pe mai multe planuri, care ne poartă într-o minunată călătorie prin istoria basmului și ne prilejuiește întâlnirea cu personaje binecunoscute din legendele românești – însă nu așa cum le știam din copilărie, ci în ipostaze inedite și pline de umor. Sunt și numeroase referințe la diferite aspecte politice și sociale din România contemporană, căci autoarea păstrează acea trăsătură a basmelor de a oglindi lupta dintre bine și rău, defectele omenești și (dez)echilibrul de forțe din lumea reală.
Dacă aveți alergie la noțiunea de „vampir” și vă gândiți că seria Adinei Popescu este doar o altă poveste comercială despre aceste personaje care de regulă nu fac casă bună cu literatura de calitate, de data asta puteți lăsa reținerile deoparte. Subiectul este tratat cu umor și ironie, iar vampirii sunt priviți dintr-o perspectivă mai realistă, dacă putem spune așa – drept personaje create în mod artificial de Călători care „au ținut cont mai mult de închipuirile lor decât de autenticitatea poveștilor”. Și, cum vampirii autentici sunt scoși în afara legii și deocamdată ocupă doar un plan secundar al narațiunii, putem vedea termenul și dintr-un unghi metaforic: poate că adevărații „vampiri” sunt cei care profită de vechile structuri și mentalități pentru a-și urmări propriile interese și ambiții, iar cu astfel de personaje ne vom întâlni pe tot parcursul cărții.
Anul 2020 a început perfect pentru mine, cu o nouă carte favorită. Nu-mi vine să cred cât de underrated este seria aceasta, este probabil seria românească cea mai apropiată de Harry Potter din câte am citit, ca stil, dar se deosebește suficient de mult prin intrigă, încât să o recomand și celor cărora nu le place Harry Potter. Nu știu de ce nu s-a gândit nimeni până acum să scrie o carte în care să modernizeze basmele românești și să abordeze probleme contemporane prin intermediul lor. În acest volum, lumea imaginată de Adina Popescu devine mai bogată, universul se extinde, avem și câteva personaje noi, dintre care unul complică intriga, Cancelarul Conglomeratului Țărilor cu Roșii Palide, despre care nu aflăm încă foarte multe, dar care pare că va avea un rol important până la sfârșit, însă cel mai important personaj nou este Todosia, fiica Anei Bugiana, personajul principal al acestui volum. Felul în care interacționează Todosia cu Pricoliciul a reprezentat pentru mine deliciul romanului. Domnul Ar se află momentan într-un plan secundar, dar titlul ultimului volum sugerează că ultima carte va fi mai mult despre el. Dacă în primul volum se făceau referințe la România din prezent, acum, după ce am citit a doua parte a poveștii, cred că întreaga poveste are scopul să fie o metaforă pentru problemele cu care se confruntă România în prezent. Este o scenă din Valea Plângerii care, în mod special, mi-a inspirat ideea asta, autoarea îmbină România contemporană cu lumea basmului într-un mod ingenios care m-a captivat complet. Umorul autoarei este în continuare bun, nu cred că a fost vreo scenă în care să mă simt de parcă autoarea încearcă să mă amuze, dar nu reușește, există o scenă în particular cu o fantomă a unui conducător din trecut al Țării Vampirilor (Ceaușescu), care este extrem de hilară. După aceste două volume nu știu exact în ce direcție se va îndrepta povestea, o mare parte din poveste este încă învăluită în mister, pare că atât Pricoliciul, cât și Todosia și Domnul Ar vor avea un rol la fel de important la sfârșitul poveștii. Încă nu știu dacă îmi doresc un final fericit, de basm, sau un final dulce-amărui, care să reflecte situația României din prezent. Totuși, sper să nu trebuiască să aștept foarte mult pentru ultimul volum, ,,Cartea Călătorului", deși știu că după ce voi termina seria îmi va fi dor de personaje.
Wow. Am citit anul ăsta două cărți de autori români. Și wow. Cartea asta reflectă atât de subtil starea actuală a societății române încât nu îți dai seama de la început. Dar pe măsură ce citești vezi tot mai multe asemănări: afaceri ilegale, defrișarea pădurilor, un guvern corupt și chiar uitarea personajelor importante din trecut. Autoarea a reușit printr-o carte de copii bazată pe folclorul românesc să rostească niște adevăruri care, chiar dacă dor, trebuie spuse.
Mi-a plăcut enorm! Doar aparent (sau doar la un anumit nivel) pentru copii, e o carte cu un umor delicios, cu secvențe/personaje din basme inteligent suprapuse peste prezent, cu ființe şi locuri imaginare de care te bucuri să-ți aminteşti şi cuvinte vechi pline de farmec. O bucurie! Foarte recomand!