Am citit #cartea in autocarul de la Chisinau la Bucuresti. E totusi o carte care vrea ceva mai multa intimitate. Cum spunea un scriitor "e o carte care se citeste cu o mana". Sa inteleaga fiecare ce vrea.
Mi-ar fi placut sa o citesc prin adolescenta. M-ar fi ajutat, cu eficienta, cred, sa depasesc pudica atrificial crescuta in sufletu-mi. Cel putin, m-as fi descatusat mult mai devreme in folosirea cuvintelor cumva licentioase dar luate toate "din viata".
Dar am citit-o la 38. Si am inteles ca merge bine si la 88 😅💚
Cartita e o poveste trista dupa mine. Care mi-a lasat un gust amar parca. Fiind o gurmana, voi mentiona ca lectura cartii pe alocuri lasa iz puternic de sperma si sex sa invaluie imaginatia cititorului, impletite cu suferintele protagonistului, care nu-si poate reveni in urma pierderii sotiei pe care a iubit-o. Unica femeie pe care a iubit vreodata.
Autoare este o femeie iar protagonistul barbat. Intotdeauna am admirat abilitatea unui scriitor de a scrie cartea la persoana a 1-a avand protagonistul de sex opus.
O carte scurtă, numai bună de relaxare (în scurtele perioade dintre lecturi serioase, solicitante). E despre relații interumane, iubire, decepție. Pe alocuri provoacă dezgust, pe alocuri - milă. Până la final începusem să îi dau crezare naratorului (care nu e chiar atât de ipocrit pe cât vrea să pară). Doar începusem. Autoarea are potențial, dar elanul e prea mic.