Darul rugăciunii inimii, de care autoarea scrierii s-a învrednicit într-o perioadă scurtă de timp, în condițiile unei vieți de familie în societatea contemporană, precum și consemnarea amănunțită a unor înalte trăiri duhovnicești, ne permit să afirmăm că publicarea acestui Jurnal constituie un eveniment fără precedent pentru spiritualitatea românească. Iar dacă ne referim la întreaga lume ortodoxă, scrierea de față poate fi pusă, fără rezerve, alături de "Pelerinul rus".
Books can be attributed to "Anonymous" for several reasons:
* They are officially published under that name * They are traditional stories not attributed to a specific author * They are religious texts not generally attributed to a specific author
Books whose authorship is merely uncertain should be attributed to Unknown.
O carte extraordinară! Nu cred ca mai exista o alta carte asemenea ei, care sa detalieze atat de intim, direct, la persoana I si intr-un limbaj absolut modest, simplu, cald, accesibil, experiența unui om de rand care ajunge sfant... Autoarea nu a fost monahie, a fost o femeie de rand, cu familie, griji, treburi si care a trait in București in anii '70. Dar a avut atata dorinta si vointa de a lucra Rugăciunea lui Iisus incat intr-o perioada atat de scurta Dumnezeu a lucrat uimitor in sufletul ei oferindu-i mari daruri duhovnicești.
Sunt cărți care se adresează cu adevărat sufletului. Important este să le descoperim. Cartea de față ne situează în plină epocă ceaușistă, atunci când o viață liberă în care să ne manifestăm convingerile religioase era cvasiimposibilă. Autoarea este o femeie din București care practică rugăciunea inimii și își înregistrează în jurnal toate trăirile sufletești. Ziua merge la muncă cu conștiința ușurată de faptul că a reușit să termine câte 3000 de ,, Doamne Iisuse". În mod sigur o astfel de viață e mult mai frumoasă decât a altora, deși la fel de grea.
Asa cum ii spune numele, "Jurnal duhovnicesc" este o carte ce descrie pas cu pas trăirile interioare, profunde ale unei doamne, care într-o perioada în care credință era asuprita a reușit prin indemnurile unui părintelui V. sa ajungă la trăiri duhovnicești deosebite. Scriere de tip prozaic, prezintă viata în toate aspectele ei, greutățile, ispitele dar și bucuria sufleteasca care deși utopic, există simultan, ca un dar ce vine din rugăciune și apropiere de Dumnezeu. Practic, ce am inteles eu, e ca creștinii nu sunt scutiți de probleme și necazuri, au parte cel puțin de același dureri ca și ceilalți oameni doar ca ei aleg sa le ducă diferit, sa treaca prin ele însă nu oricum, ci urmărind însă un scop mai înalt, mântuirea sufletului.