Eu, cea de pe locul doi - Jocul Măștilor

by Cezara Zamfir

Unde te ascunzi cand fugi de tine insuti?

Oamenii sunt o sursa vie de energie, un conglomerat de sentimente si stari, cele mai multe dintre ele fiind cele datatoare de schimbari mai mici sau mai mari la nivelul perceptiei. Pe scurt, evoluam fie ca vrem, fie ca nu, pe fondul experientelor traite, a oamenilor pe care-i intalnim si a rationalizarilor pe care le facem pe urma celor doua variabile de mai sus. De cele mai multe ori, oamenii se confrunta cu ei insisi, cazand atat de usor in diverse episoade de depresie sau meditatie profunda menite sa-i ajute sa se cunoasca mai bine, sa se impace cu trecutul si sa le dea puterea sa traiasca prezentul, lasand viitorul pe maine. Cu toate acestea, suntem diferiti atat la nivel genetic, cat si psihic. Nu percepem lumea in acelasi fel, de aceea doi oameni aflati in aceeasi situatie tind sa faca alegeri diferite influentand astfel viitorul spre o alta variabila. Lupta cu sinele este poate cea mai importanta lupta a omenirii, ea poate avea rezultate impresionante si devastatoare asupra mentalitatii, dar cel mai important aspect este de departe terenul psihic pe care se dezvolta aceasta batalie. In aceasta poveste este vorba despre o persoana care nu este in stare sa se impace cu trecutul caci nu-l intelege si alege sa fuga de lupta interioara crezand ca aceasta este solutia. A fi pe locul doi in propria viata este o lectie dureroasa care lasa cicatrici adanci in suflet. Amalia vrea sa se salveze, insa pare ca totul este impotriva ei si... pierde controlul. Ceea ce urmeaza este o consecinta tragica a ignorantei fata de propriul strigat de ajutor.

Eu, cea de pe locul doi este o poveste despre cum se manifesta absenta unei copilarii normale din punct de vedere psihic, a unei iubiri menite sa-i implineasca sufletul si, in definitiv, a perceptiei asupra contrastelor dintre bine si rau. Personajul principal se afunda in batalii care nu au sens, cunoscand rand pe rand abandonul, obsesia si durerea mistuitoare, fara sa isi asume nimic cu adevarat. Toate acestea o vor duce fata in fata cu adevarata ei personalitate iar Amalia va avea de ales: sa lupte pentru locul intai sau sa se victimizeze in continuare, lasand pe altcineva sa preia controlul. Viata este despre alegeri. Eu, cea de pe locul doi este despre cum alegerile gresite pot duce un om pe culmile disperarii, acolo unde salvarea poate veni doar din interior.

Paperback

Reviews

[Gabytzarock · Rating 5 out of 5]

Volumul doi mi s-a părut mult mai complex, mai profund și mai intrigant decât primul. Mi-a plăcut infinit mai mult, iar ideea a fost destul de interesantă – traumele copilăriei și anumite tulburări psihice. Nu știu dacă m-aș fi gândit la asemenea cauze ale comportamentului Amaliei, dar trebuie să recunosc că Cezara le-a găsit foarte bine!
Amalia se transformă. Te-ai gândit vreodată că dedublarea personalității poate exista? Că în tine pot exista și alte persoane, alte faze ale sufletului tău? E greu de înțeles, dar sper că poate asta va trage un semnal de alarmă, totodată. Românii evită psihologul și psihiatrul tocmai pentru a nu fi considerați nebuni. Dar uneori, ajutorul acela e cel de care le depinde viața. Cred că ar trebui să fim mai empatici și mai deschiși… Bolile psihice nu sunt ceva neapărat tragic, ci sunt un semnal de alarmă. Creierul ne poate juca feste, tocmai de aceea avem nevoie de tot ajutorul pe care îl putem obține.

Eu, cea de pe locul doi e mai mult decât o poveste despre principii și relații interzise. E o poveste despre psihic. Despre traume. Despre oameni care au suferit și a căror suferință s-a transpus mult mai adânc decât ne-am imagina. Despre iubiri ce devin obsesii periculoase. Oare unde se termină realitatea și unde începe fantezia?

Cezara Zamfir e o tânără extrem de talentată. Dacă primul volum mi-a plăcut prin prisma ideii, cel de-al doilea e mai mult decât o idee, e un fapt în sine, iar construcția e ireproșabilă! Eu, cea de pe locul doi trebuie să fie și un semnal de alarmă. Oare cât de mult poate suporta un om și unde încep să se reflecte consecințele în ceea ce privește psihicul?

[Oana Crâmpeie de suflet · Rating 5 out of 5]

„Jocul măștilor”, cel de al doilea volum al seriei „Eu, cea de pe locul doi”, este o lectură uluitoare, care te șochează prin jocul cu genurile literare, de la romantic, la roman psihologic și, în final, la thriller, e un salt uriaș, și te surprinde prin fina cunoaștere a firii umane și prin ampla documentare. Amalia se dezvoltă, devine un personaj mult mai complex și mai bine conturat decât în primul volum și reușești să te conectezi foarte tare cu el. Autoarea se joacă teribil cu mințile noastre și ne oferă, dincolo de o explicație pentru întreg comportament haotic al fetei, și o perspectivă asupra minții umane și a personalităților multiple. Ajungi să te întrebi câți oameni aparent sănătoși cunoaștem și câte gesturi nu sunt rezultatul traumelor sau durerilor netratate din copilărie. Modul Amaliei de a fi este conturat de un eveniment tragic din copilărie, însă tot ceea ce urmează este pur și simplu halucinant. Cezara Zamfir s-a întrecut pe sine însăși și a dovedit că este o adevărată maestră a cuvântului scris, de care se folosește pentru a prezenta o dramă personală, ce se transformă într-un fel de model pentru noi toți. Și într-o lecție de viață greu de uitat.

https://crampeiedesufletblog.wordpres...

[Mara Mădălina · Rating 5 out of 5]

Care este preţul final atunci când nu mai ai nimic de pierdut?
Această întrebare îşi va găsi răspunsul începând din punctul culminant al cărţii care se va încheia cu un deznodământ menit să împace destinul.
Dincolo de povestea unei vieţi tumultoase, autoarea creionează personajul central feminin dintr-o perspectivă psihologică ce se remarcă încă din incipit. Teoria personalităţilor multiple, oricât ar părea de fantezistă, este un fenomen psihopatologic cât se poate de real, abordat şi detaliat pe larg în „Dedublarea personalității și inconștientul” de Alfred Binet. Această tulburare disociativă, dar şi modul în care creierul uman dezvoltă modalităţi de apărare faţă de diverse agresiuni majore externe sunt surprinse cu precizie pe parcursul seriei „Eu, cea de pe locul doi”, iar în „Jocul măştilor” se insistă pe sublinierea lor pentru o mai bună înţelegere a comportamentului protagonistei.
Moto-ul romanului, aparţinând lui Friedrich Nietzsche - „În răzbunare şi în dragoste, femeia este mai barbară decât bărbatul.” - este elocvent pentru deznodământul romanului şi începe să capete sens din momentul în care Victoria iese la suprafaţă. La ea se creează un dezechilibru puternic, răzbunarea se transformă într-o adevărată vendetta, iar revanşa capătă proporţii hiperbolizate şi groteşti. De asemenea, soluţia identificată de personalitatea sociopată este aceea de a înlătura răul şi nu cauza lui. Iar pe de-o parte… dacă răul e deja declanşat, poate că soluţia chiar e îndepărtarea lui… Aşa ajungem la spusele Casandrei, prima personalitate a Amaliei: „- Nu suntem toți puțin sociopați, doctore?”. Citeşte recenzia cărţii pe Bibliocarti https://bibliocarti.com/jocul-mastilo... ‎

[Rodica Dumitrita · Rating 5 out of 5]

Volumul 2 schimb perspectiva, unde Amelia este deja in Londra la prietena ei Ioana. Aici, Amelia nu se poate concentra sa aiba un job sau sa isi continue viata datorita dorului imens fata de Victor, acel barbat insurat din volumul 1. Ioana, o indeamna pe Amelia sa mearga la psiholog, un tanar jumatate englez, jumatate roman iar de aici romanul te frapeaza si te prinde in poveste pana la final. Il recomand cu drag

[Alina Lerca · Rating 5 out of 5]

În Eu, cea de pe locul 2 – vol 2 avem parte de mult suspans, mult mai mult decât în primul volum. Ba mai mult, pot spune că volumul doi este mult mai interesant decât primul. Apar personaje noi, dar rămân și câteva persoanje cu care sunteți deja familizarizați (în cazul în care ați citit primul volum). Unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin. Pe Sebastian nu l-am îndrăgit foarte tare, deși avea intenții bune. Nu am înțeles nici de ce Ioana nu a insistat să mențină legătura cu Amalia, după ce aceasta s-a distanțat. Pentru statusul de cea mai bună prietenă aveam mai multe pretenții.

Cu toate acestea, îmi place felul în care Cezara a dat viață fiecărui personaj și i-a conturat, frumos, personalitatea. Fiecare a avut rolul lui bine stabilit, fiecare a fost diferit.

https://madmoisellesarcastique.ro/eu-...

[Cristina Tabara · Rating 5 out of 5]

Ambele volume m-au tinut treaza aproape toata noaptea. Nu le am putut lasa. O lectura usoara insa cu un continut greu. Mi a placut enorm de mult povestea si ce mi s a parut si mai interesant e ca , Cezara chiar si a facut temele inainte de a scrie volum 2. E mind blowing , ce actiune, ce final 😳😳 bravo. Astept cu nerabdare alte noutati.

[AlyRalu · Rating 4 out of 5]

🧚‍♀️"Femeile sunt foarte confuze când iubesc, noi nu trebuie să le înțelegem, noi trebuie să le iubim şi atât." pag. 21🧚‍♀️
🧚‍♀️Se spune că adevărata fire a omului se arată atunci când realizează că nu mai are nimic de pierdut." pag. 228🧚‍♀️
➕am înțeles profunzimea poveştii prin analiza psihologică a ei, în esență este vorba despre războiul psihic şi depresiile ignorate, despre vicii, abandon şi la final ruptură definitivă la nivel psihic;
➕mi-a plăcut călătoria interioară a Amaliei;
➕prin această lectură am înțeles mai bine nebunia ca şi boală gravă;
➕am înțeles multe aspecte care îmi erau neclare în primul volum;

➖relația Amaliei cu Sebastian
➖poate puțin prea psihologica pentru gusturile mele aceastã carte;
➖prostia lui Rareş, căci altfel nu o pot numi
➖dublele personalități ale Amaliei.

Per ansamblu mi-a plăcut mai mult ca şi primul volum deoarece a fost profundă. A avut dramă, thriller şi psihologie.

[Girl_in_the_world_of_books · Rating 5 out of 5]

Volumul doi a fost mult mai complex desi mi sa parut ca nu prea mai era despre cum este ia pe locul doi ci mai mult parca a fost alta carte cu alta poveste