What do you think?
Rate this book
Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989
Ziua în care dictatura comunistă a fost înlăturată în România, 22 decembrie 1989, și cele care au urmat stîrnesc și astăzi controverse cu privire la ceea ce s-a întîmplat de fapt. O problemă rămasă încă fără răspuns și care alimentează disensiuni între susținătorii diferitelor teorii despre cele petrecute este identitatea teroriștilor care au deschis focul asupra civililor și a militarilor după fuga dictatorului. Andrei Ursu, Roland O. Thomasson și Mădălin Hodor analizează rolul jucat de instituțiile de forță ale țării înainte și după căderea regimului comunist, reconstituind momentele-cheie pe baza unor mărturii ale celor care s-au aflat în mijlocul Revoluției și a unor documente de arhivă recent descoperite. Cu ajutorul acestora se aduc noi dovezi care, coroborate, susțin ideea că împușcarea revoluționarilor după 22 decembrie nu a fost „foc fratricid” cauzat de panica și haosul acelor zile, ci urmarea unui scenariu dintr-un plan pus la punct cu cîțiva ani înainte. La trei decenii după căderea comunismului, Trăgători și mistificatori aruncă o nouă lumină asupra acelor evenimente sîngeroase și face un pas important către aflarea adevăraților vinovați de rănirea și uciderea unor oameni în lupta pentru libertate a românilor.
424 pages, Paperback
Published December 15, 2019
75 people are currently reading
864 people want to read
About the author
Andrei Ursu
4 books16 followersANDREI URSU a fost directorul științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 şi membru fondator al Fundației „Gheorghe Ursu”. Este interesat de problematica istoriei represiunii din perioada comunistă și a Revoluției. A publicat seria „Cosmetizarea «patriotică» a unui criminal” (contributors.ro, 2017) și studiile „Cine a tras în noi după 22. Studiu asupra vinovățiilor pentru victimele Revoluției Române din decembrie 1989” (în colab., Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018) și „«Discernământul politic și juridic» al Securității. Deghizările represiunii în timpul regimului Ceaușescu” (Noua Revistă de Drepturile Omului, 2018). La Editura Polirom a mai publicat, împreună cu Roland O. Thomasson, volumul Trăgători și mistificatori. Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 (în colaborare cu Mădălin Hodor, prefaţă de Dennis Deletant, 2019). A fost distins cu Premiul Noii Reviste de Drepturile Omului (2017) și Premiul GDS (2000).
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 25 of 25 reviews
May 12, 2020
Cea mai bună carte scrisă până acum despre revoluția română din decembrie 1989. Aceasta vine, în premieră, cu o versiune completă asupra faptelor, care identifică "teroriștii" prin forțe ale Securității angajate într-o luptă de rezistență de salvare a regimului și explică relația FSN-Securitate. Devine tot mai clar că în zilele revoluției, Iulian Vlad a făcut un joc dublu pentru a-și salva instituțional structurile în oricare dintre ipotezele ce puteau rezulta în urma manifestațiilor. Lucrarea face o antologie a principalelor puncte-cheie din cronologia evenimentelor, folosindu-se de mărturii existente deja în dosarele anterioare, precum și de altele neglijate sau recent declasificate. Deși rămân încă multe întrebări, lucrarea se apropie de versiunea definitivă a evenimentelor. Din păcate însă, atât în percepția publică, cât și în viziunea Parchetului Militar s-au consacrat dezinformările foștilor securiști.
February 1, 2025
Edit dupa recitire 2025 - am citit Ruperea blestemului, care ofera o alta perspectiva si anume ca nu au fost teroristi. Nu mai tineam minte bine ce era prezentat in aceasta carte asa ca am recitit-o. Si desi unele evenimente mi se par argumentate mai bine in Ruperea blestemului, multe alte aspecte din Tragatori si mistificatori raman neexplicate. Pana la urma cum e cu gloantele de alt calibru sau explozive? Cum e cu agentii securitatii cu nume si prenume prinsi? Unde sunt gloantele lipsa din armele nepredate de securitate? Si multe altele. Asadar, cu ce am citit pana acum, concluzionez ca au fost cazuri de foc fratricid, dar nu cred ca asta explica tot ce s-a intamplat.
La cazuri precum Trosca raman si mai in ceata deoarece trebuie sa accept ori o conspiratie criminala ori o conspiratie de a dobandi acces la FSN. Fiecare carte ofera alte dovezi pe care nu le ofera cealalta pentru a-si sprijini concluzia. Ca cititor, pot intelege de ce atat de multi oameni nu pricep nici acum ce s-a intamplat. Mai sapam. Rating-ul ramane intrucat la a doua citire, argumentul de baza ramane in picioare, desi unele evenimente mi se par mai putin batute in cuie.
__________
M-am nascut dupa Revolutie intr-un orasel unde decembrie 1989 s-a trait in fata televizorului. Am crescut crezand destul de multe prostii despre eveniment, inclusiv cea mai mare - nu se stie cine a tras. Cartea asta arata ca se stie foarte bine cine a tras, uneori cu nume si prenume.
Folosind documente si dovezi (care ar putea parea uneori un pic stufoase si repetetitive, insa merita parcurse), volumul arata cum o aripa a Securitatii a transformat Revolutia intr-o baie de sange, iar apoi au ascuns totul la vedere pana in ziua de azi. Stadiul in care se afla procesul este o rusine pentru tara noastra - ce sansa am avut sa facem dreptate a fost ingropata demult iar vinovatii incet incet mor si ei, iar versiunea lor ramane cea crezuta de mult prea multa lume. Nu pot sa fac decat sa le multumesc celor care au iesit atunci ca sa pot eu sa stau acum sa scriu recenzii pe Goodreads. Pentru oricine vrea sa inteleaga ce s-a intamplat si de ce conteaza pana in ziua de azi, e lecura obligatorie.
La cazuri precum Trosca raman si mai in ceata deoarece trebuie sa accept ori o conspiratie criminala ori o conspiratie de a dobandi acces la FSN. Fiecare carte ofera alte dovezi pe care nu le ofera cealalta pentru a-si sprijini concluzia. Ca cititor, pot intelege de ce atat de multi oameni nu pricep nici acum ce s-a intamplat. Mai sapam. Rating-ul ramane intrucat la a doua citire, argumentul de baza ramane in picioare, desi unele evenimente mi se par mai putin batute in cuie.
__________
M-am nascut dupa Revolutie intr-un orasel unde decembrie 1989 s-a trait in fata televizorului. Am crescut crezand destul de multe prostii despre eveniment, inclusiv cea mai mare - nu se stie cine a tras. Cartea asta arata ca se stie foarte bine cine a tras, uneori cu nume si prenume.
Folosind documente si dovezi (care ar putea parea uneori un pic stufoase si repetetitive, insa merita parcurse), volumul arata cum o aripa a Securitatii a transformat Revolutia intr-o baie de sange, iar apoi au ascuns totul la vedere pana in ziua de azi. Stadiul in care se afla procesul este o rusine pentru tara noastra - ce sansa am avut sa facem dreptate a fost ingropata demult iar vinovatii incet incet mor si ei, iar versiunea lor ramane cea crezuta de mult prea multa lume. Nu pot sa fac decat sa le multumesc celor care au iesit atunci ca sa pot eu sa stau acum sa scriu recenzii pe Goodreads. Pentru oricine vrea sa inteleaga ce s-a intamplat si de ce conteaza pana in ziua de azi, e lecura obligatorie.
Read
December 21, 2021"In ultimii ani ai dictaturii ceausiste, cea mai mare parte a populației detesta regimul. Literatura istorica asupra comunismului romanesc a fost de acord ca Securitatea era principalul instrument de represiune si subjugare a populatiei de rand.
Doctrina acestuia insemna insuflarea cu predilectie a fricii in populatie, propagata de o retea informativa extinsa, delatiune, suspiciune dezinformare si amenintarea reala sau doar proiectate a omniprezentei Securitati" . Partidul Comunist a putut miza pe obedienta unui popor intimidat, in care frica devenise o a doua natura.
Poporul roman stia care era izvorul fricii si umilintei sale. Nu era frica de URSS, de unguri, de Armata. Nici frica de Ceausescu insusi, care fireste nu i putea urmari pe toti care au strigat "Jos Comunismul".
Era vorba, evident, de frica de Securitate."
Cartea se doreste a fi un document care sa aduca dovezi si sa puna in lumina o versiune a Revolutiei Romane. Aceea in care , pe fondul nemultumirilor sociale si schimbarilor aduse de politica lui Gorbaciov in URSS lucrurile au scapat complet de sub control in decembrie 1989.
Planul represiunii fusese minutios pus la punct in urma revoltei de la Brasov.
Autorii sustin cu marturii si extrase din dosarele CNSAS ca Revolutia Romana a fost o miscare spontana, care s-a terminat intr- o baie de sange nu la comanda agentiilor straine estice sau vestice, ci din cauza ca Securitatea nu a renuntat pana nu s-a infiltrat in noua forma de guvernare.
Sunt abordate miscarile de la Iasi , apoi, pe zile cele de la Timisoara, Bucuresti, si cu amploare mai mica celelalte orase. Din perspectiva oamenilor ( martorii civili ) si opresorilor - Armata si Securitatea - din dosarele CNSAS.
Se discuta foarte putin despre Iliescu si Brucan . In principiu sunt aduse probe contra Securitatii. Este discutat Iulian Vlad si disculpat Militaru. Sunt indicate metodele si teoriile conspiratiei care isi intind tentaculele pana in zilele noastre, si din cauza carora, la 32 de ani nu este cunoscut numarul exact de victime si nu exista cu adevarat condamnari.
Mi s-a parut interesanta cartea, si inteleg mai usor acum o parte din acele evenimente.
Faptul ca este prefatata de Dennis Deletant , pentru mine, a oferit o garantie asupra informatiilor din ea.
Autorii sustin ca majoritatea cartilor scrise despre Revolutie sunt operele vechilor structuri. Aceeasi idee am regasit-o zilele trecute si la Adam Burakowski.
Mi-a placut mai putin ca nu abordeaza instalarea noului regim. Sunt foarte curioasa si in aceasta privinta .
Al doilea lucru care mi-a placut mai putin a fost editarea. Foarte multe marturii , care, in esenta, spun acelasi lucru, si isi pierd din relevanta pe masura ce se tot repeta.
"La revolutie au existat persoane care au tras cu intentia de a ucide oameni nevinovati, pentru a crea panica, urmarind un scop politic.
Aceste persoane au fost cadre de Securitate sau afiliati acestora.
Ii putem numi, conform definitiei , teroristi.
Teroristii securisti au actionat dupa un plan conceput de Ceausescu si sefii securitatii.
Scopul lor a fost sa-l readuca pe Ceausescu la putere si sa castige ei insisi puterea, conform planului original. Ulterior, probabil acesta s-a modificat partial. Au actionat tot conspirat, acoperit, doar pentru a domoli avantul populatiei si Armatei, pentru a tine Armata in cazarmi, pentru a avea timp sa-si protejeze dosarele folositoare, distrugandu-le pe cele compromitatoare. Pentru a avea timp sa tempereze, sa coopteze sau chiar sa schimbe noua conducere. Pe scurt, pentru a se infiltra in noua conducere si a-si asigura mentinerea in noile structuri de forta."
Doctrina acestuia insemna insuflarea cu predilectie a fricii in populatie, propagata de o retea informativa extinsa, delatiune, suspiciune dezinformare si amenintarea reala sau doar proiectate a omniprezentei Securitati" . Partidul Comunist a putut miza pe obedienta unui popor intimidat, in care frica devenise o a doua natura.
Poporul roman stia care era izvorul fricii si umilintei sale. Nu era frica de URSS, de unguri, de Armata. Nici frica de Ceausescu insusi, care fireste nu i putea urmari pe toti care au strigat "Jos Comunismul".
Era vorba, evident, de frica de Securitate."
Cartea se doreste a fi un document care sa aduca dovezi si sa puna in lumina o versiune a Revolutiei Romane. Aceea in care , pe fondul nemultumirilor sociale si schimbarilor aduse de politica lui Gorbaciov in URSS lucrurile au scapat complet de sub control in decembrie 1989.
Planul represiunii fusese minutios pus la punct in urma revoltei de la Brasov.
Autorii sustin cu marturii si extrase din dosarele CNSAS ca Revolutia Romana a fost o miscare spontana, care s-a terminat intr- o baie de sange nu la comanda agentiilor straine estice sau vestice, ci din cauza ca Securitatea nu a renuntat pana nu s-a infiltrat in noua forma de guvernare.
Sunt abordate miscarile de la Iasi , apoi, pe zile cele de la Timisoara, Bucuresti, si cu amploare mai mica celelalte orase. Din perspectiva oamenilor ( martorii civili ) si opresorilor - Armata si Securitatea - din dosarele CNSAS.
Se discuta foarte putin despre Iliescu si Brucan . In principiu sunt aduse probe contra Securitatii. Este discutat Iulian Vlad si disculpat Militaru. Sunt indicate metodele si teoriile conspiratiei care isi intind tentaculele pana in zilele noastre, si din cauza carora, la 32 de ani nu este cunoscut numarul exact de victime si nu exista cu adevarat condamnari.
Mi s-a parut interesanta cartea, si inteleg mai usor acum o parte din acele evenimente.
Faptul ca este prefatata de Dennis Deletant , pentru mine, a oferit o garantie asupra informatiilor din ea.
Autorii sustin ca majoritatea cartilor scrise despre Revolutie sunt operele vechilor structuri. Aceeasi idee am regasit-o zilele trecute si la Adam Burakowski.
Mi-a placut mai putin ca nu abordeaza instalarea noului regim. Sunt foarte curioasa si in aceasta privinta .
Al doilea lucru care mi-a placut mai putin a fost editarea. Foarte multe marturii , care, in esenta, spun acelasi lucru, si isi pierd din relevanta pe masura ce se tot repeta.
"La revolutie au existat persoane care au tras cu intentia de a ucide oameni nevinovati, pentru a crea panica, urmarind un scop politic.
Aceste persoane au fost cadre de Securitate sau afiliati acestora.
Ii putem numi, conform definitiei , teroristi.
Teroristii securisti au actionat dupa un plan conceput de Ceausescu si sefii securitatii.
Scopul lor a fost sa-l readuca pe Ceausescu la putere si sa castige ei insisi puterea, conform planului original. Ulterior, probabil acesta s-a modificat partial. Au actionat tot conspirat, acoperit, doar pentru a domoli avantul populatiei si Armatei, pentru a tine Armata in cazarmi, pentru a avea timp sa-si protejeze dosarele folositoare, distrugandu-le pe cele compromitatoare. Pentru a avea timp sa tempereze, sa coopteze sau chiar sa schimbe noua conducere. Pe scurt, pentru a se infiltra in noua conducere si a-si asigura mentinerea in noile structuri de forta."
June 25, 2020
In 2019 Augustin Lazar se lauda cu dosarul deschis lui Iliescu pentru crimele impotriva umanitatii, de la Revolutie. Acest dosar are 332000 pagini in 3320 de volume. Aud ca in el nicaieri nu apare cuvantul Securitate.
Prezentul volum este sensibil mai subtire, si mai de bun simt. Dupa 30 de ani, pare sa apara in sfarsit o versiune decenta, documentata a acelor evenimente. Din pacate e prea tarziu. Asa cum si autorii volumului spun, se pare ca Securitatea a pierdut lupta la Revolutie, dar a castigat la rescrierea istoriei.
Daca nu cititi decat un singur volum despre Revolutia din 1989, cititi-l pe acesta.
Este extrem de bine documentat si argumentat. Chiar mentinand doar probele care sunt in ANCSAS, ar fi suficient pentru a fi arestati suficienti oameni. Din pacate, nu cred ca se va face nimic. Probabil ca ma intrebati: A fost totusi Iliescu o canalie? DA! Pentru mineriade, etc. Dar NU pentru crimele savarsite in Decembrie 1989. Acelea nu pot fi puse nici in carca lui, nici in carca lui Militaru. Si aceasta e teza acestei carti.
Prezentul volum este sensibil mai subtire, si mai de bun simt. Dupa 30 de ani, pare sa apara in sfarsit o versiune decenta, documentata a acelor evenimente. Din pacate e prea tarziu. Asa cum si autorii volumului spun, se pare ca Securitatea a pierdut lupta la Revolutie, dar a castigat la rescrierea istoriei.
Daca nu cititi decat un singur volum despre Revolutia din 1989, cititi-l pe acesta.
Este extrem de bine documentat si argumentat. Chiar mentinand doar probele care sunt in ANCSAS, ar fi suficient pentru a fi arestati suficienti oameni. Din pacate, nu cred ca se va face nimic. Probabil ca ma intrebati: A fost totusi Iliescu o canalie? DA! Pentru mineriade, etc. Dar NU pentru crimele savarsite in Decembrie 1989. Acelea nu pot fi puse nici in carca lui, nici in carca lui Militaru. Si aceasta e teza acestei carti.
February 3, 2025
Inițial îi dădusem cinci stele însă am revizuit nota la două. I-aș fi dat chiar una, însă cred că merită două pentru că unele dintre mărturiile prezentate pot fi considerate utile. Concluziile autorilor și ipotezele lansate de aceștia însă sunt false. La fel de false și manipulatoare precum unele dintre mărturiile prezentate în mod voit trunchiat, pentru a prezenta o realitate care nu a existat. De exemplu mărturia lui Iulian Vlad. Nu Securitatea a tras în oameni după 22 decembrie și nu ai existat acei teroriști din rândul acesteia. Sunt fabulații demontate de procurorul Ranco Piți în lucrarea lui apărută la Litera în 2024. De ce ar falsifica istoria Andrei Ursu? Probabil orbit de dorința de răzbunare; însă în același timp face jocurile trădătorilor de țară din jurul lui Iliescu ori de sub conducerea aceștia, cei care sunt adevărații criminali de la Revoluție.
April 5, 2020
Cartea prezinta documentat, argumentat si logic cine a fost responsabil pentru crimele din timpul Revolutiei din 1989, fiind destul de contrara opiniei formate in ultimii ani printre multi din Romania si aparaent inclusiv rechizitoriului emis de procurorilor militari in 2019;
Pentru mine personal a fost un soc destul mare sa o citesc, pentru ca fiind nascut dupa Revolutie, mult timp am crezut doar ceea ce citisem carti (cele 3 ale lui Grigore Cartianu si articole de prese), iar aspectele prezentate aici prezinta o cu totul alta varianta, din perspectiva mea mult mai bine argumentata si logica
Pentru mine personal a fost un soc destul mare sa o citesc, pentru ca fiind nascut dupa Revolutie, mult timp am crezut doar ceea ce citisem carti (cele 3 ale lui Grigore Cartianu si articole de prese), iar aspectele prezentate aici prezinta o cu totul alta varianta, din perspectiva mea mult mai bine argumentata si logica
August 9, 2020
Cartea prezinta documente inedite si marturii pentru demonstrarea ipotezelor sale: securitatea este cea vinovata de masacrele din timpul revolutiei din Romania, securitatea a bulversat informational in asa masura perioada postrevolutionara, incat a reusit sa scape in mare parte nevatamata din aceasta situatie.
Datele au fost minutios alese si prezentate, in functie de desfasurarea cronologica a evenimentelor. Acestea sunt si ele prezentate cu lux de amanunte, abunda declaratiile numerosilor martori si participanti la revolutie.
Consider cartea de fata de o mare valoare, in special pentru cei care nu au trait acele vremuri. Spre un astfel de regim totalitar, inconjurat de o politie secreta care a reusit sa detina puteri enorme nu trebuie sa mai evolueze nici o societate vreodata. Tot aud in ultima vreme lucruri de genul "parca era mai bine pe vremea lui Ceausescu". Tocmai pentru a evita ca antiteza istorica la ceea ce se intampla acum sa fie o noua dictatura totalitara (bineneteles putin probabil), este necesar ca romanii sa isi cunoasca istoria, si aceasta carte este esentiala.
Motivul pentru care am scazut 2 stele: cu siguranta, in dorinta nemaipomenita de a aduce la iveala cat mai multe informatii, autorii au produs o carte masiva. Daca la inceput prezentarea urmeaza o baza cronologica a evenimentelor, ulterior urmeaza alte capitole "extra" in care sunt prezentate noi si noi informatii, care pana la urma nu mai aduc nimic nou. Odata ce ipoteza a fost demonstrata cu lux de amanunte, cartea nu a mai prezentat nici o fascinatie pentru mine. Intelesesem esentialul si fusesem deja convins de el. In plus, sunt folosite diverse stiluri de scriere si litere de diverse dimensiuni, ceea ce face cititul obositor si enervant uneori. Chiar daca se vrea o carte stiintifica si tehnica, totusi tehnoredactarea este necesara si stilul general al cartii consider ca trebuie schimbat pentru a face cartea mai fluida si mai simplu de citit (lumea de azi vrea informatii rapide si clare, nu mai are rabdare pentru bla-bla-uri si cartea va risca sa ramana citita de foarte putina lume).
Datele au fost minutios alese si prezentate, in functie de desfasurarea cronologica a evenimentelor. Acestea sunt si ele prezentate cu lux de amanunte, abunda declaratiile numerosilor martori si participanti la revolutie.
Consider cartea de fata de o mare valoare, in special pentru cei care nu au trait acele vremuri. Spre un astfel de regim totalitar, inconjurat de o politie secreta care a reusit sa detina puteri enorme nu trebuie sa mai evolueze nici o societate vreodata. Tot aud in ultima vreme lucruri de genul "parca era mai bine pe vremea lui Ceausescu". Tocmai pentru a evita ca antiteza istorica la ceea ce se intampla acum sa fie o noua dictatura totalitara (bineneteles putin probabil), este necesar ca romanii sa isi cunoasca istoria, si aceasta carte este esentiala.
Motivul pentru care am scazut 2 stele: cu siguranta, in dorinta nemaipomenita de a aduce la iveala cat mai multe informatii, autorii au produs o carte masiva. Daca la inceput prezentarea urmeaza o baza cronologica a evenimentelor, ulterior urmeaza alte capitole "extra" in care sunt prezentate noi si noi informatii, care pana la urma nu mai aduc nimic nou. Odata ce ipoteza a fost demonstrata cu lux de amanunte, cartea nu a mai prezentat nici o fascinatie pentru mine. Intelesesem esentialul si fusesem deja convins de el. In plus, sunt folosite diverse stiluri de scriere si litere de diverse dimensiuni, ceea ce face cititul obositor si enervant uneori. Chiar daca se vrea o carte stiintifica si tehnica, totusi tehnoredactarea este necesara si stilul general al cartii consider ca trebuie schimbat pentru a face cartea mai fluida si mai simplu de citit (lumea de azi vrea informatii rapide si clare, nu mai are rabdare pentru bla-bla-uri si cartea va risca sa ramana citita de foarte putina lume).
April 27, 2021
Cartea ne reintroduce in zilele revolutiei si face o analiza destul de buna la cum s-au desfasurat evenimentele. Ce m-a impresionat e cat de usor am uitat de Securitate, cei care erau practic cei mai urati de catre popor si de care tuturor ne era frica. Mai nimeni dintre ei nu a patit nimic, nu au fost trasi la raspundere, desi ei au fost teroristii. Probabil aceasta reimprospatare a memoriei e cel mai important lucru pe care l-am obtinut citind cartea.
January 12, 2022
De departe cea mai buna carte despre revolutie. Pentru prima data am trecut de imaginea gri si invechita a revolutiei si a comunismului si am ajuns la lumea colorata cu dorinte si impliniri a generatiei trecute.
Oameni cu angoase si trairi ce se adunau ani multi fara sa poata fi exprimate.
Neincrederea si dispretul cadrelor securitatii in oamenii de rand, cinismul apasatului pe tragaci ignorand suferinta de la captul celalalt al glontului, exuberanta libertatii cand moartea pastea la fiecare pas, speranta absurda intr-un viitor miraculos, naivitatea oamenilor simpli, aroganta oamenilor pregatiti.
Carte argumentata cu sute de documente/marturii/imagini care descriu curaj, teama, rautate, distrugere, ignoranta.
Citind am realizat ca suntem o tara defecta, stricata, anormala, dar reala. Am abandonat platitudinile invatate la scoala, in familie, in societate despre Romania frumoasa, plina de bogatii cum nu mai e alta.
Oameni cu angoase si trairi ce se adunau ani multi fara sa poata fi exprimate.
Neincrederea si dispretul cadrelor securitatii in oamenii de rand, cinismul apasatului pe tragaci ignorand suferinta de la captul celalalt al glontului, exuberanta libertatii cand moartea pastea la fiecare pas, speranta absurda intr-un viitor miraculos, naivitatea oamenilor simpli, aroganta oamenilor pregatiti.
Carte argumentata cu sute de documente/marturii/imagini care descriu curaj, teama, rautate, distrugere, ignoranta.
Citind am realizat ca suntem o tara defecta, stricata, anormala, dar reala. Am abandonat platitudinile invatate la scoala, in familie, in societate despre Romania frumoasa, plina de bogatii cum nu mai e alta.
May 12, 2021
Cartea prezintă o versiune diferită a adevărului în legătură cu întrebarea ce ne-a urmărit existența ultimilor 30 de ani în România, și anume “Cine a tras la Revoluție?” sau mai corect spus, “Cine a tras în noi după 22?” (majoritatea deceselor din timpul Revoluției s-au produs după fuga tiranului dictator al cărui nume nu merită să-l pomenesc măcar.
Teza autorilor, și anume aceea că Securitatea, cu a sa Unitate de Luptă Antiteroristă (USLA), autorul focului de descurajare menit să inducă panica în populație și armată este susținută de multele mărturii de la acea vreme. Martorii prezintă teroriști capturați și care au fost ulterior investigați sumar și apoi îndepărtați din lumina reflectoarelor fie prin sinucidere (cazul Molan din Brașov) fie prin închiderea lor în sanatorii. Metodele de dezinformare ce au învăluit toate aceste cazuri de terorism, modul cum trăgătorii au fost catalogați fie ca turiști sovietici fie ca membrii USLA care acționau pe cont propriu, refuzul categoric al securistului șef Iulian Vlad de a declara public că securitatea susține cauza Revoluției, cartușele lipsă din dotarea securității din perioada Decembrie 22 - Ianuarie, toate acestea susținute de probe dau veridicitate tezei autorilor și fac cititorul să-și pună la îndoială convingerile cum că americanii, rușii și agenturile străine au fost de vină.
Cu toate că autorii au înaintat cercetările lor și Procurorilor Militari, prea puține au fost luate în considerare, ca și cum acești Procurori încă răspund unor ordine ascunse date de băieții cu ochi albaștrii din umbră. Așadar, cititorul rămâne odată cu lecturarea acestei cărți cu un gust amar de dezamăgire și supărare la adresa oamenilor. Dezamăgire cauzată de faptul că, fie ea vinovată sau nu de morții de la Revoluție, securitatea sub noul ei nume SRI pare astăzi să fie parte din tot ceea ce ne înconjoară în România (politică, afaceri, școală, facultate). Este de-a dreptul revoltător cum oameni care au trăit sub teroarea interceptărilor, microfoanelor și poliției politice întreprinsă de aceeași securitate nu se revoltă masiv la auzul veștilor că foști securiști deghizați peste noapte în agenți de informații ne conduc și dictează viața.
Cu toate acestea, cartea este una subiectivă. Autorii caută să probeze spusele lor prin mărturiile convenabile și lasă în afara discuției elemente plauzibile care sunt puțin sau deloc demontate. Spre exemplu, ideea conform căreia Ion Iliescu ar fi fost un agent infiltrat al KGB/FSB este rapid demontată prin câteva raționamente logice. Ideea conform căreia Generalul Nicolae Militaru ar fi fost agent KGB/FSB este de asemenea rapid demontată pe baza altor raționamente. Ambele idei prea puțin tratate și prea repede demontate sunt prezentate cu titlu de adevăr în cartea Generalului Ion Mihai Pacepa, Orizonturi Roșii. Deși nimic din spusele unui fost general de securitate, maestru în arta dezinformării, nu ar trebui luat ca adevăr absolut, unele semne de întrebare rămân. La urma urmei, să nu uităm deschiderea față de URSS pe care Ion Iliescu a arătat-o în politica sa de după 1990, deschidere susținută și de pactul secret imediat semnat cu Uniunea Sovietică.
Teza autorilor, și anume aceea că Securitatea, cu a sa Unitate de Luptă Antiteroristă (USLA), autorul focului de descurajare menit să inducă panica în populație și armată este susținută de multele mărturii de la acea vreme. Martorii prezintă teroriști capturați și care au fost ulterior investigați sumar și apoi îndepărtați din lumina reflectoarelor fie prin sinucidere (cazul Molan din Brașov) fie prin închiderea lor în sanatorii. Metodele de dezinformare ce au învăluit toate aceste cazuri de terorism, modul cum trăgătorii au fost catalogați fie ca turiști sovietici fie ca membrii USLA care acționau pe cont propriu, refuzul categoric al securistului șef Iulian Vlad de a declara public că securitatea susține cauza Revoluției, cartușele lipsă din dotarea securității din perioada Decembrie 22 - Ianuarie, toate acestea susținute de probe dau veridicitate tezei autorilor și fac cititorul să-și pună la îndoială convingerile cum că americanii, rușii și agenturile străine au fost de vină.
Cu toate că autorii au înaintat cercetările lor și Procurorilor Militari, prea puține au fost luate în considerare, ca și cum acești Procurori încă răspund unor ordine ascunse date de băieții cu ochi albaștrii din umbră. Așadar, cititorul rămâne odată cu lecturarea acestei cărți cu un gust amar de dezamăgire și supărare la adresa oamenilor. Dezamăgire cauzată de faptul că, fie ea vinovată sau nu de morții de la Revoluție, securitatea sub noul ei nume SRI pare astăzi să fie parte din tot ceea ce ne înconjoară în România (politică, afaceri, școală, facultate). Este de-a dreptul revoltător cum oameni care au trăit sub teroarea interceptărilor, microfoanelor și poliției politice întreprinsă de aceeași securitate nu se revoltă masiv la auzul veștilor că foști securiști deghizați peste noapte în agenți de informații ne conduc și dictează viața.
Cu toate acestea, cartea este una subiectivă. Autorii caută să probeze spusele lor prin mărturiile convenabile și lasă în afara discuției elemente plauzibile care sunt puțin sau deloc demontate. Spre exemplu, ideea conform căreia Ion Iliescu ar fi fost un agent infiltrat al KGB/FSB este rapid demontată prin câteva raționamente logice. Ideea conform căreia Generalul Nicolae Militaru ar fi fost agent KGB/FSB este de asemenea rapid demontată pe baza altor raționamente. Ambele idei prea puțin tratate și prea repede demontate sunt prezentate cu titlu de adevăr în cartea Generalului Ion Mihai Pacepa, Orizonturi Roșii. Deși nimic din spusele unui fost general de securitate, maestru în arta dezinformării, nu ar trebui luat ca adevăr absolut, unele semne de întrebare rămân. La urma urmei, să nu uităm deschiderea față de URSS pe care Ion Iliescu a arătat-o în politica sa de după 1990, deschidere susținută și de pactul secret imediat semnat cu Uniunea Sovietică.
January 22, 2021
Cartea urmărește trei obiective:
1. Să demonstreze că Rechizitoriul Secției Parchetelor Militare (SPM), anunțat cu surle și trâmbițe în aprilie 2019, prin care au fost trimiși în judecată trei (3) inculpați mari și lați (Iliescu, Voican-Voiculescu, gen. Iosif Rus), nu doar că este o abureală, ci o falsificare grosolană a adevărului, tocmai în folosul celor vinovați.
2. Să arate că teroriștii au existat cu adevărat și că identitatea lor este binecunoscută: membri ai Securității și ai trupelor USLA.
3. Să demoleze campania de manipulare declanșată imediat după 1989 de foștii securiști, informatori și proștii lor utili (Filip Teodorescu, Pavel Coruț, Ion Cristoiu, Alex Mihai Stoenescu, Grigore Cartianu etc.), potrivit căreia doar Armata a tras în populație și victimele au fost provocate exclusiv de așa-zisa dezinformare creată de Iliescu, Brucan etc. pentru a căpăta o legitimitate pe care lumea oricum le-o acordase.
Cartea își atinge în mare parte obiectivele și, totodată, desființează o sumedenie de mituri adânc înrădăcinate în mentalul colectiv, cum ar fi:
1. Revoluția nu a fost spontană, populară și reală, ci ar fi fost orchestrată din exterior prin intermediul unor pioni instruiți din timp: Tokes, Iliescu, Brucan, Militaru. (Or aceasta este exact teza lui Nicolae Ceaușescu, reluată cu aplomb după 89 de foștii securiști și generalizată, din păcate, în rândul opiniei publice).
2. Zvonurile de la Televiziune (despre otrăvirea apei, aruncarea în aer a depozitelor de armament etc.) ar fi fost opera unei campanii de dezinformare orchestrată pentru a facilita preluarea puterii de către Iliescu, și nu efectul haosului din acele zile.
3. Generalul Militaru ar fi fost agent KGB și ar fi ordonat uciderea colonelului USLA Trosca.
4. Și altele (fascinante) pe care vă las bucuria să le descoperiți.
Minusurile cărții:
1. Concentrându-se asupra vinei Securității, autorii absolvă aproape complet Armata. Spre exemplu, din carte, se poate trage concluzia că la Timișoara oamenii au fost împușcați exclusiv de securiștii infiltrați printre militari. Este suficient, cred, să ne aducem aminte de episodul din 18 decembrie, când cei care au mitraliat demonstranții de pe trepetele Catedralei au fost militarii. Și mai sunt numeroase alte exemple în țară (înainte și după 1989).
2. Deși demonstrează în mod convingător că teroriștii au fost securiști și USLAși, totuși cartea nu reușește să mă convingă că aceștia au acționat în baza planului „luptei de rezistență pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic” sau că articolul din Scânteia Tineretului din 18 decembrie („Câteva sfaturi pentru cei aflați în aceste zile la mare”) este altceva decât o coincidență interpretată retrospectiv.
Una peste alta, o carte foarte bună despre Revoluție.
1. Să demonstreze că Rechizitoriul Secției Parchetelor Militare (SPM), anunțat cu surle și trâmbițe în aprilie 2019, prin care au fost trimiși în judecată trei (3) inculpați mari și lați (Iliescu, Voican-Voiculescu, gen. Iosif Rus), nu doar că este o abureală, ci o falsificare grosolană a adevărului, tocmai în folosul celor vinovați.
2. Să arate că teroriștii au existat cu adevărat și că identitatea lor este binecunoscută: membri ai Securității și ai trupelor USLA.
3. Să demoleze campania de manipulare declanșată imediat după 1989 de foștii securiști, informatori și proștii lor utili (Filip Teodorescu, Pavel Coruț, Ion Cristoiu, Alex Mihai Stoenescu, Grigore Cartianu etc.), potrivit căreia doar Armata a tras în populație și victimele au fost provocate exclusiv de așa-zisa dezinformare creată de Iliescu, Brucan etc. pentru a căpăta o legitimitate pe care lumea oricum le-o acordase.
Cartea își atinge în mare parte obiectivele și, totodată, desființează o sumedenie de mituri adânc înrădăcinate în mentalul colectiv, cum ar fi:
1. Revoluția nu a fost spontană, populară și reală, ci ar fi fost orchestrată din exterior prin intermediul unor pioni instruiți din timp: Tokes, Iliescu, Brucan, Militaru. (Or aceasta este exact teza lui Nicolae Ceaușescu, reluată cu aplomb după 89 de foștii securiști și generalizată, din păcate, în rândul opiniei publice).
2. Zvonurile de la Televiziune (despre otrăvirea apei, aruncarea în aer a depozitelor de armament etc.) ar fi fost opera unei campanii de dezinformare orchestrată pentru a facilita preluarea puterii de către Iliescu, și nu efectul haosului din acele zile.
3. Generalul Militaru ar fi fost agent KGB și ar fi ordonat uciderea colonelului USLA Trosca.
4. Și altele (fascinante) pe care vă las bucuria să le descoperiți.
Minusurile cărții:
1. Concentrându-se asupra vinei Securității, autorii absolvă aproape complet Armata. Spre exemplu, din carte, se poate trage concluzia că la Timișoara oamenii au fost împușcați exclusiv de securiștii infiltrați printre militari. Este suficient, cred, să ne aducem aminte de episodul din 18 decembrie, când cei care au mitraliat demonstranții de pe trepetele Catedralei au fost militarii. Și mai sunt numeroase alte exemple în țară (înainte și după 1989).
2. Deși demonstrează în mod convingător că teroriștii au fost securiști și USLAși, totuși cartea nu reușește să mă convingă că aceștia au acționat în baza planului „luptei de rezistență pe teritoriul vremelnic ocupat de inamic” sau că articolul din Scânteia Tineretului din 18 decembrie („Câteva sfaturi pentru cei aflați în aceste zile la mare”) este altceva decât o coincidență interpretată retrospectiv.
Una peste alta, o carte foarte bună despre Revoluție.
July 16, 2025
Eu nu am prins Revoluția. Am crescut cu povestirile bunicilor și părinților, care își aminteau una-alta din ce au făcut în decembrie 1989. Nu au luptat și nu au tras, nici nu au participat la cine știe ce acțiuni, dar au văzut destule cât să-i marcheze pe viață.
Fiecare are propria opinie asupra evenimentelor din Decembrie 1989. De la teroriștii arabi, la complotul FSN-ist, la "au tras ca proștii unii în alții", fiecare crede altă versiune a evenimentelor, una mai puțin credibilă decât alta. Și iată că, după 30 de ani, au rămas la aceleași convingeri fiindcă nu s-a aflat nimic nou. Se învârt aceleași dosare și se vehiculează aceleași teorii.
Autorii cărții observă cu îndreptățită deznădejde faptul că parchetele militare au înghițit aceeași gălușcă pe care unii dintre români o tot înghit de 30 de ani încoace: că Revoluția a fost de fapt pur și simplu o lovitură de stat condusă de gruparea FSN și sponsorizată de serviciile secrete din străinătate.
Făptașii și călăii din timpul Revoluției sunt indicați adesea cu nume și prenume de către autori, care arată clar că erau cadre ale Securității. Autorii demonstrează, fără să rămână loc de discuție, că Securitatea avea un plan de a duce o luptă de gherilă împotriva propriei armate și a propriului popor în cazul în care acestea aveau să-l răstoarne pe "cel mai iubit fiu".
Cartea este un dosar de probe, nu o carte. Este o punere sub acuzare a sistemului justiției române, un apel la a se face ceea ce este corect. Din păcate, concluzia SPM a rămas aceeași. Totul s-a șters ușor-ușor din vederea românilor, satisfăcuți că l-au prins măcar pe Iliescu, față de care mulți nu au decât sentimente de ură.
Dar faptele, dovezile, totul va rămâne în continuare. Și sper că într-o zi, un nou dosar de probe al unor autori care investighează independent va trezi o mișcare împotriva acestei ample acțiuni de a șterge cât mai îngrijit amprentele roșii de sânge ale Securității.
Fiecare are propria opinie asupra evenimentelor din Decembrie 1989. De la teroriștii arabi, la complotul FSN-ist, la "au tras ca proștii unii în alții", fiecare crede altă versiune a evenimentelor, una mai puțin credibilă decât alta. Și iată că, după 30 de ani, au rămas la aceleași convingeri fiindcă nu s-a aflat nimic nou. Se învârt aceleași dosare și se vehiculează aceleași teorii.
Autorii cărții observă cu îndreptățită deznădejde faptul că parchetele militare au înghițit aceeași gălușcă pe care unii dintre români o tot înghit de 30 de ani încoace: că Revoluția a fost de fapt pur și simplu o lovitură de stat condusă de gruparea FSN și sponsorizată de serviciile secrete din străinătate.
Făptașii și călăii din timpul Revoluției sunt indicați adesea cu nume și prenume de către autori, care arată clar că erau cadre ale Securității. Autorii demonstrează, fără să rămână loc de discuție, că Securitatea avea un plan de a duce o luptă de gherilă împotriva propriei armate și a propriului popor în cazul în care acestea aveau să-l răstoarne pe "cel mai iubit fiu".
Cartea este un dosar de probe, nu o carte. Este o punere sub acuzare a sistemului justiției române, un apel la a se face ceea ce este corect. Din păcate, concluzia SPM a rămas aceeași. Totul s-a șters ușor-ușor din vederea românilor, satisfăcuți că l-au prins măcar pe Iliescu, față de care mulți nu au decât sentimente de ură.
Dar faptele, dovezile, totul va rămâne în continuare. Și sper că într-o zi, un nou dosar de probe al unor autori care investighează independent va trezi o mișcare împotriva acestei ample acțiuni de a șterge cât mai îngrijit amprentele roșii de sânge ale Securității.
October 19, 2021
Cea mai bună carte pentru cei care vor să afle ce s-a întâmplat în zilele revoluției din 89 si un scut împotriva manipulărilor securiste care circula prin presa și pe la televizor despte acea perioadă.
November 17, 2021
Citești, și citești, iar evenimentele descrise par material pentru un blockbuster cu agenți sub acoperire, sabotaje si mistificari. Si apoi îți aduci aminte că nu e ficțiune.
Un probatoriu clar, direct și usor de urmarit.
Un probatoriu clar, direct și usor de urmarit.
November 13, 2021
Incredibilă munca autorilor! Am apreciat faptul că orice afirmație a fost însoțită de dovezi si argumente. Recomand!👌
October 1, 2023
Cu siguranță cea mai importantă carte de istorie contemporană a României.
Sunt convins că la un moment dat, în timpul vieții, ați auzit-o pe aia cu „n-a fost Revoluție, a fost lovitură de stat”, „că au venit rușii”, „că au venit ungurii” și tot felul de răspunsuri mai mult sau mai puțin trase de întrebări cu privire la întrebarea „Ce s-a întâmplat la Revoluție?”/„Cine a tras la Revoluție?”.
Vreme de 30 de ani am fost mințiți, ni s-a prezentat concomitent numeroase variante ale aceluiași eveniment tocmai cu scopul de a băga în ceață și de a dezinforma. Dacă ar exista în DEX cuvântul „gaslight”, ar trebui lângă definiție o poză cu Iulian Vlad și în fapt toată instituția Securității, care dădeau înapoi la fiecare „stai puțin, dar voi ați spus acum câteva luni altceva”. Din păcate, românul are memoria scurtă.
Cartea această oferă un răspuns argumentat solid, oricât ar spune autorii că ei nu vor să tragă concluzii, cât să ne lase pe noi cititorii să judecăm. Bazat pe mii de documente de la CNSAS, o multitudine de interviuri și zeci de mărturii ale oamenilor aflați fie pe străzile unde se trăgea, fie ale oamenilor ale căror geamuri și mansarde au fost asediate de niște domni simpatici de la Securitate (sau mă rog, Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă - USLA).
Vă îndemn să citiți dumneavoastră această carte, ba chiar să îi îndemnați la rândul vostru pe cunoscuții voștri să o facă, fiindcă după ce inclusiv statul român în Rechizitoriul din 2019 al Dosarului Revoluției a mințit o țară întreagă, ignorând cu bună știință implicația Securității și chiar arătând un mare deget mijlociu aceleași țări când statul nu și-a pedepsit torționarii - ba chiar i-a protejat - care au comis, în Decembrie 89, crime împotriva umanității; trei autori - Andrei Ursu (fiul dizidentului Gheorghe Ursu), Mădălin Hodor și Roland D. Thomsson au decis să scoată la iveală ce nu s-a vrut arăta
Sunt convins că la un moment dat, în timpul vieții, ați auzit-o pe aia cu „n-a fost Revoluție, a fost lovitură de stat”, „că au venit rușii”, „că au venit ungurii” și tot felul de răspunsuri mai mult sau mai puțin trase de întrebări cu privire la întrebarea „Ce s-a întâmplat la Revoluție?”/„Cine a tras la Revoluție?”.
Vreme de 30 de ani am fost mințiți, ni s-a prezentat concomitent numeroase variante ale aceluiași eveniment tocmai cu scopul de a băga în ceață și de a dezinforma. Dacă ar exista în DEX cuvântul „gaslight”, ar trebui lângă definiție o poză cu Iulian Vlad și în fapt toată instituția Securității, care dădeau înapoi la fiecare „stai puțin, dar voi ați spus acum câteva luni altceva”. Din păcate, românul are memoria scurtă.
Cartea această oferă un răspuns argumentat solid, oricât ar spune autorii că ei nu vor să tragă concluzii, cât să ne lase pe noi cititorii să judecăm. Bazat pe mii de documente de la CNSAS, o multitudine de interviuri și zeci de mărturii ale oamenilor aflați fie pe străzile unde se trăgea, fie ale oamenilor ale căror geamuri și mansarde au fost asediate de niște domni simpatici de la Securitate (sau mă rog, Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă - USLA).
Vă îndemn să citiți dumneavoastră această carte, ba chiar să îi îndemnați la rândul vostru pe cunoscuții voștri să o facă, fiindcă după ce inclusiv statul român în Rechizitoriul din 2019 al Dosarului Revoluției a mințit o țară întreagă, ignorând cu bună știință implicația Securității și chiar arătând un mare deget mijlociu aceleași țări când statul nu și-a pedepsit torționarii - ba chiar i-a protejat - care au comis, în Decembrie 89, crime împotriva umanității; trei autori - Andrei Ursu (fiul dizidentului Gheorghe Ursu), Mădălin Hodor și Roland D. Thomsson au decis să scoată la iveală ce nu s-a vrut arăta
January 25, 2022
Când vorbim despre revoluția română și despre vinovații ei, există două tabere total opuse și, în opinia mea, ireconciliabile. Prima, al cărei expozant cunoscut este Cartianu, aruncă vina morților eminamente pe umerii lui Ion Iliescu, iar cea de-a doua tabără, din care fac parte autorii, blamează în totalitate Securitatea pentru tragicele evenimente.
Fără a avea intenția de a acuza sau disculpa vreuna dintre tabere, consider că poziționarea opiniei în oricare dintre extreme nu este benefică nimănui, cu atât mai puțin adevărului istoric. De aceea, consider că această carte trebuie citită neapărat în strânsă legătură cu operele lui G. Cartianu, Crimele Revoluției (vol. I si II).
În ceea ce privește cartea în sine, aceasta este o importantă sursă de informații, cu date istorice temeinic studiate și condensate (majoritatea sunt documente oficiale din arhivele Securității sau din rechizitoriile justiției). Chiar dacă se observă subiectivitatea deplin justificată a lui Andrei Ursu (fiul disidentului Gh. Ursu, torturat și ucis de securitate), acest fapt nu poate contesta adevărul care reiese din dovezile prezentate cu cifre și mărturii.
Volumul este, în opinia mea un material istoric fenomenal care oferă perspective diferite asupra evenimentelor din 1989 (Generalul Militaru, Capul Trosca, etc.), cu condiția ca cititorul să nu ia în seamă subiectivismul si părtinirea duse, uneori, până la extrem a autorilor. Citită cu mintea deschisă și cu dorința sinceră de a-ți contesta propriile opinii, cartea devine un mijloc vital pentru completarea imaginii asupra revoluției din decembrie 1989.
Fără a avea intenția de a acuza sau disculpa vreuna dintre tabere, consider că poziționarea opiniei în oricare dintre extreme nu este benefică nimănui, cu atât mai puțin adevărului istoric. De aceea, consider că această carte trebuie citită neapărat în strânsă legătură cu operele lui G. Cartianu, Crimele Revoluției (vol. I si II).
În ceea ce privește cartea în sine, aceasta este o importantă sursă de informații, cu date istorice temeinic studiate și condensate (majoritatea sunt documente oficiale din arhivele Securității sau din rechizitoriile justiției). Chiar dacă se observă subiectivitatea deplin justificată a lui Andrei Ursu (fiul disidentului Gh. Ursu, torturat și ucis de securitate), acest fapt nu poate contesta adevărul care reiese din dovezile prezentate cu cifre și mărturii.
Volumul este, în opinia mea un material istoric fenomenal care oferă perspective diferite asupra evenimentelor din 1989 (Generalul Militaru, Capul Trosca, etc.), cu condiția ca cititorul să nu ia în seamă subiectivismul si părtinirea duse, uneori, până la extrem a autorilor. Citită cu mintea deschisă și cu dorința sinceră de a-ți contesta propriile opinii, cartea devine un mijloc vital pentru completarea imaginii asupra revoluției din decembrie 1989.
October 19, 2025
Este cea mai relevantă carte de până acum, atât prin sursele pe care le folosește pentru construcție și argumentare, dar mai ales prin susținerea logică a ideilor prezentate. Recomand din tot sufletul meu cartea, dar trebuie să menționez că dacă vreți să înțelegeți cu adevărat ideile din această carte trebuie în mod necesar să citiți și cărțile care susțin contrariul, respectiv cărțile lui Grigore Cartianu (Crimele Revoluției, Sfârșitul Ceaușeștilor și Teroriștii printre noi) și Ruperea Blestemului de Cătălin Ranco Pițu.
March 19, 2025
Am citit cartea după vizionarea clipului „Cine a tras la revoluție” de pe canalul lui Zaiafet. Deși a fost o carte destul de greu de digerat dat fiind informațiile tulburătoare, acestea trebuiau aduse la lumină în forma lor crudă. M-am gândit mult la această carte după ce am terminat-o și sper să aibă același efect și asupra viitorilor cititori. :)
September 15, 2025
O carte esențială pentru a înțelege trecutul apropiat incert al României, dar foarte dificil de citit și adesea cu detalii ample care te fac să pierzi claritatea informațiilor. Din păcate Securitatea a câștigat și încă câștigă, eroii martiri nu vor fi uitați niciodată pentru ce au realizat. Mi-a plăcut cartea 10/10.
April 29, 2021
Cartea pare să fi fost scrisă în scopul desființării rechizitoriului din dosarul Revoluției, varianta 2019.
Are unele teorii seducătoare, dar insuficient argumentate. Lipsește imaginea de ansamblu, semn că suntem incă departe de o istorie a Revoluției Române din 1989.
Are unele teorii seducătoare, dar insuficient argumentate. Lipsește imaginea de ansamblu, semn că suntem incă departe de o istorie a Revoluției Române din 1989.
March 18, 2025
Cartea mi se pare excelent argumentata și se completeaza bine cu ce am mai citit despre Revoluția din 1989 de la surse obiective ca Dennis Deletant sau de la oamenii care chiar au fost la fata locului în zilele alea. Am simțit ca m-a ajutat sa îmi clarific perspectiva despre evenimentele de atunci.
January 8, 2021
A book that aims to show how the report on the 1989 Romanian Revolution, as presented by the Prosecution in 2019, is lacking in evidence and paints a largely false story on what actually transpired.
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 17, 2025
Am inceput sa citesc cartea cand Ion Iliescu inca traia. Am terminat cartea dupa ce acesta a murit.
Destul de stufoasa, insa recomand.
Destul de stufoasa, insa recomand.
December 18, 2023
Un volum extraordinar de bine documentat si structurat, dar care din nefericire nu se bucura de prea multa expunere publica. Cu siguranta va rasturna extrem de multe din teoriile cu care ati fost alimentati si obisnuiti din decembrie '89 incoace, limpezind multe episoade din cadrul Revolutiei.
Displaying 1 - 25 of 25 reviews