Paginile acestea au fost gandite ca un insectar al proastei exprimari. De aceea, miza lor este doar in prima instanta rasul. Daca e adevarat ca in spatele fiecarei intentii comice trebuie sa stea o neliniste, Noi vorbim, nu gandim va iesi din perimetrul cartilor bune de citit doar in tren, in avion sau pe plaja. Dupa ce se va stinge hohotul, va trebui sa-si faca aparitia ingrijorarea. Si asta, in principal, din doua motive. Fiindca e foarte greu ca, exprimandu-te sleampat, sa gandesti coerent. Si fiindca majoritatea celor antologati aici sunt persoane publice. Oameni care imprima stiluri de viata, conduc institutii sau partide, emit legi si populeaza studiourile de televiziune. Oameni care, din nefericire, pot fi preluati ca modele de viata. Iar asta fara ca agresiunea lor asupra limbii romane si asupra logicii sa fie pedepsita in vreun fel. Am intrat in zodia «lacebunului»: la ce bun mersul la ore? La ce bun studiul? La ce bun cititul? La ce bun bibliotecile? Cata scoala are, in fond, liota de asistente TV si manelisti care populeaza emisiunile de divertisment reambalate sub eticheta showului (late night or otherwise)? Ce rost are sa citesti, cand o cariera de succes se poate cladi atat de usor cu ajutorul unui chirurg plastician sau al unui taraf? Cate BMW-uri iti poate oferi o catedra de istoria artei? Mai lasati-ne cu barometrul de cultura, zau asa. - Radu PARASCHIVESCU
Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote: Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007 Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006 Ghidul nesimţitului - 2006 Dintre sute de clişee - 2009
Panseurile de la Bacalaureat sunt, evident, fără voia autorilor anonimi, partea cea mai reușită. Cu ceva aplicație și răbdare pe măsură s-ar putea scrie chiar o nouă Istorie a Literaturii Române, varianta umoristică. Material există din belșug. În rest însă, apar multe semne de întrebare. Cred și eu că e mai trendy să dai cu toporul în C. V. Tudor, decât să recunoști că te lasă pe dinafară ermetismul poeziilor lui Nichita Stănescu. Accept că ai simpatii politice și vânezi mai mult într-un anumit spectru (vorba ceea, producție proprie și personală, în România intelectualii se hrănesc cu stânga și scriu cu dreapta), sunt de acord să citesc și prefața, deși nu-s capabil să duc intenția la bun sfârșit. Dar totul se termină atunci când anumite ziceri pe care umil-subsemnatul le consideră chiar de duh apar la categoria așa nu. De exemplu, cu ce vă greșește întrebarea, retorică, presupun, : "Câți strămoși de daci sunt încântați de ideea de-a face nuntă fiului lor cu un alt bărbat din sat?" Nu aștept răspunsul, nu de altceva, dar aș putea fi dezamăgit. N-ar fi chiar pentru prima dată, dar aceasta nu înseamnă că-mi și place...
3.5 stars E o carte amuzanta, desi te poate si intrista cand realizezi in cele din urma cat de prosti sunt o buna parte din romani. Ii scad din start o stea pentru ca la capitulul cu perle din examene mi-ar fi placut sa stiu ce tip de examen era si din ce an, dar nu era precizat nimic. De fapt, mi s-ar fi parut normal sa fie scris macar anul din care au fost culese si restul citatelor, mai ales tinand cont de faptul ca sunt "gustate" altfel cand intelegi contextul socio-politic. Pentru ca nu sunt mereu la curent cu stirile pe unele nu le-am inteles prea bine (dar asta nu e vina autorului). Nu mi-a mai placut ca am gasit si cateva "perle" care nu erau deloc romanesti. Sunt cele care au ca sursa declarata "Reclamatie agentie turism" dar pe care le-am gasit de mai multe ori in engleza, pe site-uri straine si ma indoiesc ca sunt fix de la turisti romani (de exemplu aici - http://izismile.com/2015/05/30/people... )
#2025#21 O selecție de perele românești colectată de Radu Paraschivescu. Prima reacție pe care o ai este cea de amuzament. Mai apoi însă, te întristezi având în vedere că aceste perle au ieșit din gurile unor persoane publice care defapt ar trebui să fie un etalon al culturii și al exprimării corecte.
“Noi vorbim, nu gândim: nouă colecție de perle românești”
O cronică de exprimări nefericite. E amuzament ușor, poate fi dată gata într-o după amiază, chiar și cu creierul la jumătate de capacitate. Nu am înțeles obsesia pentru Fuego.
Genul liric poate fi ca un indragostit care cade-n genunchi in fata iubitei si ca o fata care se oftica de dor. Genul epic e la fel, dar nu are versuri, are randuri!
„Diavolul este prezent însă și în multe lucruri care ne înconjoară, precum în băuturile acidulate, cum este cola și alte sucuri carbogazoase. Dacă beți Cola, practic beți din sângele copiilor voștri” Părintele Cleopa Jurj
O colecție de inepții (gen " maxime și cugetări") spuse de diverși "gânditori" pe la TV, pe la bac sau pe unde le-a mai găsit el, puse împreună într-o "lucrare" ca să ia și Radu Paraschivescu niște bani de pe urma lor.
nu vad exact rostul la cartea asta. ghidul nesimtitului este o carte amuzanta si educativa daca esti atent chiar mi-a placut. culegerea aceasta chiar speram fie ceva in acelasi ton dar este doar o insiruire de bazaconii spuse de diversi oameni. un articol mai mare cu perlele de la bac.
Este o colecție de citate râsu'-plânsu'. Te distrezi pe moment, dar privită în ansamblu este o oglindă a declinului intelectual al celor promovați în spațiul public mioritic. Impresionant efort de a colecta atâtea citate idioate și pe alocuri haioase.