What do you think?
Rate this book
Poezii
Romanian
382 pages, Paperback
First published January 1, 1942
17 people are currently reading
286 people want to read
About the author
Lucian Blaga
204 books192 followersLucian Blaga was a Romanian philosopher, poet, and playwright. He was a commanding personality of the Romanian culture of the inter-bellum period. He was a philosopher and writer higly acclaimed for his originality, a university professor and a diplomat.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 21 of 21 reviews
December 6, 2017
Poemele luminii
Ghimpii
Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâția ghimpi,
dar n-am voit să-i rup.
Credeam că-s — muguri,
și-au să înflorească.
Te-am întâlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi,
câți ghimpi aveai,
dar n-am voit să te despoi —
credeam c-o să-nflorească.
Azi toate astea-mi trec
pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc
și hoinăresc prin văi
zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil.
La mare
Vițe roșii,
Vițe verzi sugrumă casele-n lăstari sălbatici
și vânjoși — asemenea unor polipi ce-și strâng în brațe prada.
Soarele în răsărit — de sânge-și
spală-n mare
lăncile, cu care a ucis în goană noaptea
ca pe-o fiară.
Eu
stau pe țărm și — sufletul mi-e dua de-acasă.
S-a pierdut pe-o cărăruie-n nesfârșit și
nu-și găsește
drumul înapoi.
Lauda somnului
Perspectivă
Noapte. Subt sfere, subt marile,
monadele dorm.
Lumi comprimate,
lacrimi fără de sunet în spațiu,
monadele dorm.
Mișcarea lor — lauda somnului.
Ghimpii
Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâția ghimpi,
dar n-am voit să-i rup.
Credeam că-s — muguri,
și-au să înflorească.
Te-am întâlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi,
câți ghimpi aveai,
dar n-am voit să te despoi —
credeam c-o să-nflorească.
Azi toate astea-mi trec
pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc
și hoinăresc prin văi
zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil.
La mare
Vițe roșii,
Vițe verzi sugrumă casele-n lăstari sălbatici
și vânjoși — asemenea unor polipi ce-și strâng în brațe prada.
Soarele în răsărit — de sânge-și
spală-n mare
lăncile, cu care a ucis în goană noaptea
ca pe-o fiară.
Eu
stau pe țărm și — sufletul mi-e dua de-acasă.
S-a pierdut pe-o cărăruie-n nesfârșit și
nu-și găsește
drumul înapoi.
Lauda somnului
Perspectivă
Noapte. Subt sfere, subt marile,
monadele dorm.
Lumi comprimate,
lacrimi fără de sunet în spațiu,
monadele dorm.
Mișcarea lor — lauda somnului.
July 8, 2019
„Spre soare rîd!
Eu nu-mi am inima în cap
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume și-s păgîn!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atîta rîs făr’ de căldura răului?
Și-ar înflori pe buza ta atîta vrajă,
de n-ai fi frămîntată,
Sfînto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri și mă-ntreb:
De unde-și are raiul—
lumina? — Știu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!”
~Lumina raiului, Lucian Blaga
Tot ce pot spune este că mi-am găsit un nou poet preferat—
Mă închin, Blaga.
💖
Eu nu-mi am inima în cap
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume și-s păgîn!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atîta rîs făr’ de căldura răului?
Și-ar înflori pe buza ta atîta vrajă,
de n-ai fi frămîntată,
Sfînto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri și mă-ntreb:
De unde-și are raiul—
lumina? — Știu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!”
~Lumina raiului, Lucian Blaga
Tot ce pot spune este că mi-am găsit un nou poet preferat—
Mă închin, Blaga.
💖
August 1, 2023
"Anul 1919, când apare prima carte de poeme a lui Lucian Blaga, rămâne ca o dată capitală în evoluția literaturii noastre. Blaga e necunoscutul ce aduce o lumină puternică și nemaintâlnită, imediat reperată ca atare."
Câteva din versurile unor poeme ale acestui poet favorit al meu ❤️
Și dincolo, în noapte, s-ar putea
ca ochii mei, să nu mai moară
de când păstrează-n ei frumusețea ta.
Cum se poate
lumina lunii odată s-o vezi
și-apoi s-o trădezi
intrând în întuneric?
În bolta înstelată-mi scald privirea
și știu că și eu port
în suflet stele multe, multe
și căi lactee,
minunile-ntunericului.
Dar nu le văd,
am prea mult soare-n mine
de-aceea nu le văd.
Aștept să îmi apună ziua
și zarea mea pleoapa să-și închidă
mi-aștept amurgul, noaptea și durerea,
să mi se-ntunece tot cerul
și să răsară-n mine stelele,
stelele mele,
pe care încă niciodată
nu le-am văzut.
Femeie, ce mare porți în inimă și cine ești?
Femeie, tu ești golul
Rămas în Adam
În mine cum ești plinul
Singurul ce-l am?
Pe-aici umbla și el și se-ntorcea mereu,
contemporan cu fluturii, cu Dumnezeu.
și tot ce-i neînțeles
se schimbă-n neînțelesuri și mai mari
sub ochii mei
căci eu iubesc
și flori și ochi și buze și morminte.
Câteva din versurile unor poeme ale acestui poet favorit al meu ❤️
Și dincolo, în noapte, s-ar putea
ca ochii mei, să nu mai moară
de când păstrează-n ei frumusețea ta.
Cum se poate
lumina lunii odată s-o vezi
și-apoi s-o trădezi
intrând în întuneric?
În bolta înstelată-mi scald privirea
și știu că și eu port
în suflet stele multe, multe
și căi lactee,
minunile-ntunericului.
Dar nu le văd,
am prea mult soare-n mine
de-aceea nu le văd.
Aștept să îmi apună ziua
și zarea mea pleoapa să-și închidă
mi-aștept amurgul, noaptea și durerea,
să mi se-ntunece tot cerul
și să răsară-n mine stelele,
stelele mele,
pe care încă niciodată
nu le-am văzut.
Femeie, ce mare porți în inimă și cine ești?
Femeie, tu ești golul
Rămas în Adam
În mine cum ești plinul
Singurul ce-l am?
Pe-aici umbla și el și se-ntorcea mereu,
contemporan cu fluturii, cu Dumnezeu.
și tot ce-i neînțeles
se schimbă-n neînțelesuri și mai mari
sub ochii mei
căci eu iubesc
și flori și ochi și buze și morminte.
January 30, 2020
"În iubire nimeni, nimeni
nu-şi ţine cuvântul.
Veşnic strâns îmbrăţişat
te-a ţinea numai pământul."
nu-şi ţine cuvântul.
Veşnic strâns îmbrăţişat
te-a ţinea numai pământul."
March 18, 2021
"Spre soare rîd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume și-s păgîn!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atîta rîs făr' de căldura răului?
Și-ar înflori pe buza ta atîta vrajă,
de n-ai fi frămîntată,
Sfînto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gînduri și mă-ntreb:
De unde-și are raiul -
lumina? - Știu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!" - LUMINA RAIULUI
"durerile nu sunt adînci decît atuncea cînd rîd."
"De mîna-aș prinde timpul ca sa pipăi
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acuma pe pamînt?
Mai curg aceleași stele peste fruntea lui în stoluri
și din stupii mei
mai zboară roiuri de albine spre păduri?
Tu inimă ești liniștită-acum!
Mult a trecut
de cînd îmi resfrîngeai în pieptul scund
un soare nou îfiecare dimineață
și-o suferință veche-n orișice amurg?
O zi?
sau poate veacuri?
Un stînjen doar deasupra mea-i lumină.
Flori cu sîni de lapte imi apasa lutul.
Să pot
eu mi-aș întinde mînă și le-aș strînge-ntr-un mănunchi
să le cobor la mine,
dar pamîntul poate nu mai are flori.
Gîndul meu și veșnicia seamană
ca niște gemeni.
Ce lume se va zbate azi în valurile zilei?
Ades un zgomot surd mă face să tresar.
Să fie pașii sprinteni ai iubitei mele,
sau e moartă și ea
de sute de mii de ani?
Să fie pașii mici si guralivi ai ei,
sau poate pe pamînt e toamnă
și niște fructe coapte-mi cad mustoase, grele,
pe mormînt
desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine?" - GÎNDURILE UNUI MORT
"Ea cîntă
și eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naște sufletul."
"Daţi-mi un trup, voi munţilor
Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.
Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
https://Versuri.ro/w/7d17
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.
Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.
Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.
Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup." - DAȚI-MI UN TRUP, VOI MUNȚILOR
"Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
așa de mult să plîngă și n-au putut."
"O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.
Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai ţină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coşciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.
În spinii de-aci, arată-te, Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.
Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum." - PSALM
"Nimic nu vrea să fie altfel decît este.
Numai sîngele meu strigă prin păduri
după îndepărtata-i copilăriri,
ca un cerb bătrîn
după ciuta lui pierdută în moarte."
"În mine se mai vorbește și astăzi despre tine
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristețe mă-ncing."
"Cîteodată spun vorbe cari nu mă cuprind
cîteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund."
"vieții nu i-am rămas dator nici un gînd
dar i-am rămas dator viața toată."
"Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ți mai păstrează chipul
și după ce-ai plecat."
"Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte.
Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.
Cu foaia această închid porţile şi trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ţi lumânarea şi-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus?" - ÎNCHEIERE
"Cît de frumoasă-i lumea
și dincolo de termen!"
"Suflete, prund de păcate,
eşti nimic şi eşti de toate.
Roata stelelor e-n tine
şi o lume de jivine.
Eşti nimic şi eşti de toate:
aer, păsări călătoare,
fum şi vatră, vremi trecute
si pământuri viitoare.
Drumul tău nu e-n afară,
căile-s în tine însuţi.
Iară cerul tau se naşte
ca o lacrimă din plânsu-ţi." - SUFLETE, PRUND DE PĂCATE
"Dacă m-aș pierde în toate
și-aș rămînea fără nume
așa ca o pană căzută din zbor, din aripa pajurei,
n-aș mai fi singur pe lume.
Dacă de-un glas, de-un singur, de unul
ce-și culcă ardoarea-n urechea și-n inima mea,
cu adevărat m-aș pătrunde,
marginea mea s-ar curma.
Dac-aș uita cine sunt, trădîndu-mă pentru o altă lumină,
În trupul meu osul s-ar face aur.
Privighetoarea în noapte
de sufletul meu nu s-ar feri ca de-o rea vizuină." - DACĂ M-AȘ PIERDE
"Ușor nu e nici cântecul. Zi și noapte - nimic nu-i ușor pe pămînt:
căci roua e sudoarea privighetorilor
ce s-au ostenit toată noaptea cîntînd." - CATREN
"De cînd viața mea te știe,
o suferință port mereu:
Frumusețea ta-i o poezie,
pe care n-am făcut-o eu." - CATREN
"Orice frumusețe e ca o urnă
de-a căreia coapsă privirea se prinde.
Vezi, forma, mirat. Și suferi, gîndind
la cenușa pe care-o cuprinde."
"Nici din lumină n-am destul,
căci ea-i doar o legendă, iată.
Nimic sub zare nu-i destul,
vreau totul înc-o dată!"
"Lucruri suntem printre lucruri.
Aproape suflete suntem, noi doi,
prin soarta asemenea tuturor.
Lucruri suntem, ce poartă în ele,
gânduri că pietrele, uneori stele,
şi totdeauna un dor.
Pe drumul sau fiecare,
ne-am duce în veci undeva.
Ne-am duce-mpreună, mereu amândoi,
Dar drumul norilor e prea mare
în lume noastră – pentru noi." - LUCRURI SUNTEM
"Și dincolo, în noapte, s-ar putea
ca ochii mei să nu mai moară
de când păstrează-n ei frumusețea ta."
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume și-s păgîn!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atîta rîs făr' de căldura răului?
Și-ar înflori pe buza ta atîta vrajă,
de n-ai fi frămîntată,
Sfînto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gînduri și mă-ntreb:
De unde-și are raiul -
lumina? - Știu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!" - LUMINA RAIULUI
"durerile nu sunt adînci decît atuncea cînd rîd."
"De mîna-aș prinde timpul ca sa pipăi
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acuma pe pamînt?
Mai curg aceleași stele peste fruntea lui în stoluri
și din stupii mei
mai zboară roiuri de albine spre păduri?
Tu inimă ești liniștită-acum!
Mult a trecut
de cînd îmi resfrîngeai în pieptul scund
un soare nou îfiecare dimineață
și-o suferință veche-n orișice amurg?
O zi?
sau poate veacuri?
Un stînjen doar deasupra mea-i lumină.
Flori cu sîni de lapte imi apasa lutul.
Să pot
eu mi-aș întinde mînă și le-aș strînge-ntr-un mănunchi
să le cobor la mine,
dar pamîntul poate nu mai are flori.
Gîndul meu și veșnicia seamană
ca niște gemeni.
Ce lume se va zbate azi în valurile zilei?
Ades un zgomot surd mă face să tresar.
Să fie pașii sprinteni ai iubitei mele,
sau e moartă și ea
de sute de mii de ani?
Să fie pașii mici si guralivi ai ei,
sau poate pe pamînt e toamnă
și niște fructe coapte-mi cad mustoase, grele,
pe mormînt
desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine?" - GÎNDURILE UNUI MORT
"Ea cîntă
și eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naște sufletul."
"Daţi-mi un trup, voi munţilor
Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.
Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
https://Versuri.ro/w/7d17
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.
Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.
Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.
Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup." - DAȚI-MI UN TRUP, VOI MUNȚILOR
"Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
așa de mult să plîngă și n-au putut."
"O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.
Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai ţină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coşciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.
În spinii de-aci, arată-te, Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.
Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum." - PSALM
"Nimic nu vrea să fie altfel decît este.
Numai sîngele meu strigă prin păduri
după îndepărtata-i copilăriri,
ca un cerb bătrîn
după ciuta lui pierdută în moarte."
"În mine se mai vorbește și astăzi despre tine
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristețe mă-ncing."
"Cîteodată spun vorbe cari nu mă cuprind
cîteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund."
"vieții nu i-am rămas dator nici un gînd
dar i-am rămas dator viața toată."
"Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ți mai păstrează chipul
și după ce-ai plecat."
"Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte.
Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.
Cu foaia această închid porţile şi trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ţi lumânarea şi-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus?" - ÎNCHEIERE
"Cît de frumoasă-i lumea
și dincolo de termen!"
"Suflete, prund de păcate,
eşti nimic şi eşti de toate.
Roata stelelor e-n tine
şi o lume de jivine.
Eşti nimic şi eşti de toate:
aer, păsări călătoare,
fum şi vatră, vremi trecute
si pământuri viitoare.
Drumul tău nu e-n afară,
căile-s în tine însuţi.
Iară cerul tau se naşte
ca o lacrimă din plânsu-ţi." - SUFLETE, PRUND DE PĂCATE
"Dacă m-aș pierde în toate
și-aș rămînea fără nume
așa ca o pană căzută din zbor, din aripa pajurei,
n-aș mai fi singur pe lume.
Dacă de-un glas, de-un singur, de unul
ce-și culcă ardoarea-n urechea și-n inima mea,
cu adevărat m-aș pătrunde,
marginea mea s-ar curma.
Dac-aș uita cine sunt, trădîndu-mă pentru o altă lumină,
În trupul meu osul s-ar face aur.
Privighetoarea în noapte
de sufletul meu nu s-ar feri ca de-o rea vizuină." - DACĂ M-AȘ PIERDE
"Ușor nu e nici cântecul. Zi și noapte - nimic nu-i ușor pe pămînt:
căci roua e sudoarea privighetorilor
ce s-au ostenit toată noaptea cîntînd." - CATREN
"De cînd viața mea te știe,
o suferință port mereu:
Frumusețea ta-i o poezie,
pe care n-am făcut-o eu." - CATREN
"Orice frumusețe e ca o urnă
de-a căreia coapsă privirea se prinde.
Vezi, forma, mirat. Și suferi, gîndind
la cenușa pe care-o cuprinde."
"Nici din lumină n-am destul,
căci ea-i doar o legendă, iată.
Nimic sub zare nu-i destul,
vreau totul înc-o dată!"
"Lucruri suntem printre lucruri.
Aproape suflete suntem, noi doi,
prin soarta asemenea tuturor.
Lucruri suntem, ce poartă în ele,
gânduri că pietrele, uneori stele,
şi totdeauna un dor.
Pe drumul sau fiecare,
ne-am duce în veci undeva.
Ne-am duce-mpreună, mereu amândoi,
Dar drumul norilor e prea mare
în lume noastră – pentru noi." - LUCRURI SUNTEM
"Și dincolo, în noapte, s-ar putea
ca ochii mei să nu mai moară
de când păstrează-n ei frumusețea ta."
December 26, 2024
Cântecul obârșiei
La obârșie, la izvor
Nici o apă nu se-ntoarce,
Decât sub chip de nor.
La obârșie, la izvor,
Nici un drum nu se întoarce
decât în chip de dor.
O, drum și ape, nor și dor,
ce voi fi, când m-oi întoarce
la obârșie, la izvor?
Fi-voi dor atuncea? Fi-voi nor?
La obârșie, la izvor
Nici o apă nu se-ntoarce,
Decât sub chip de nor.
La obârșie, la izvor,
Nici un drum nu se întoarce
decât în chip de dor.
O, drum și ape, nor și dor,
ce voi fi, când m-oi întoarce
la obârșie, la izvor?
Fi-voi dor atuncea? Fi-voi nor?
Read
June 22, 2025,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"
May 16, 2012
like:
>>inscriptie acoperita de muschi
oranduire
cantec de noapte
intrebare si raspuns
sufletul s-apleaca soartei
primavara
....
>>inscriptie acoperita de muschi
oranduire
cantec de noapte
intrebare si raspuns
sufletul s-apleaca soartei
primavara
....
December 19, 2022
„Mă deschid cerului
de-aici și până departe.
Orice gând, altul, mă ocolește.
Numai un vânt, care nu citește,
numai vântul mă răsfoiește
ca pe o carte.”
de-aici și până departe.
Orice gând, altul, mă ocolește.
Numai un vânt, care nu citește,
numai vântul mă răsfoiește
ca pe o carte.”
January 14, 2021
POEMELE LUMINII
Frumoase mâni
“ Presimt:
frumoase mâni,cum îmi cuprindeți astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
așa îmi veți ținea odată
și urna cu cenușa mea.
Visez:
frumoase mâni,când buze calde-mi vor sufla
în vânt cenușa,
ce-o s’o țineți în pălmi ca ‘ntr’un potir,
veți fi ca niște flori,
din care boarea ‘mprăștie - polenul.
Și plâng:
veți fi încă așa de tinere atunci,frumoase mâni. “
Frumoase mâni
“ Presimt:
frumoase mâni,cum îmi cuprindeți astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
așa îmi veți ținea odată
și urna cu cenușa mea.
Visez:
frumoase mâni,când buze calde-mi vor sufla
în vânt cenușa,
ce-o s’o țineți în pălmi ca ‘ntr’un potir,
veți fi ca niște flori,
din care boarea ‘mprăștie - polenul.
Și plâng:
veți fi încă așa de tinere atunci,frumoase mâni. “
May 25, 2023
"Ferește-mă tu, să nu-mi găsesc prea grabnic împlinirea,
să nu mor mai înainte de a muri."
"Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi."
să nu mor mai înainte de a muri."
"Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi."
Read
June 2, 2023So drepressing..
Not even beautifully depressing, but just.. death and gloom.. and a whole lot of religion
Not even beautifully depressing, but just.. death and gloom.. and a whole lot of religion
November 8, 2024
🧑🏻💼👩❤️👨👒👗🪭🎖️🀄🪁🃏🖼️🌫️🌁🏞️🎆🌃🗾🎐🪻🌷🌹🌸💮🦋🏕️🎡🏡🚪🛏️🛋️🪞🪟🧮🧸🕰️🔮📒📔📗📘📕📖✉️📑🧧🔖🧋☕🍹🧁🍰🥯🧇🍮🎂
May 12, 2010
~~~
read //
* Poemele luminii
* Pasii profetului
* In marea trecere
* Lauda somnului
* La cumpana apelor
* La curtile dorului
* Nebanuitele trepte
* Addenda
* Virsta de fier, 1940-1944
* Corabii cu cenusa
* Cintecul focului
~~~
Vreau să joc!
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!"
Umbra lui Dumnezeu
Umbra lui Dumnezeu e tot ce vezi,
ce-n spaţiu se desparte şi se-adună,
pământ e ea, şi prund şi undă,
un drum cu călătorul dimpreună,
fântână-adăpostind o lună.
Umbra lui Dumnezeu e mai vârtoasă în lumină,
mai grea ca alte umbre. Şi nu-ţi scapă.
Şi poţi s-o strângi sub chip de holdă şi grădină.
Şi poţi s-o bei în chip de apă.
Cetati, Arhipelaguri, Oceane
Te întîmpina pretutindeni în caile tale
cetati, arhipelaguri, oceane
si flacari pe culmi.
Mîngîi femei cu brate de lava în arsita verii.
Copii pe pamînt, subt nori si subt soare asezi.
Naturii îi smulgi nestiute arcane.
Siluiesti himerele sa se-ntrupeze, fundatii si pravili închipui,
creezi istorie, întemeiezi imperii
si palpitînd printre meridiane
simti zi si noapte ca esti.
Totusi cîndva, la un semn, într-un fel adînc
toate le parasesti,
cu fata-n sus, cu pleoapele-nchise - le parasesti,
poate ca fara cuvînt numindu-le înca - le parasesti.
Cum se poate
lumina lunii o data s-o vezi
si-apoi s-o tradezi
intrînd în întuneric?
Ziua a saptea
(...)
Noi aripi nu aveam, dar umerii -
gata erau umerii de zbor.
read //
* Poemele luminii
* Pasii profetului
* In marea trecere
* Lauda somnului
* La cumpana apelor
* La curtile dorului
* Nebanuitele trepte
* Addenda
* Virsta de fier, 1940-1944
* Corabii cu cenusa
* Cintecul focului
~~~
Vreau să joc!
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!"
Umbra lui Dumnezeu
Umbra lui Dumnezeu e tot ce vezi,
ce-n spaţiu se desparte şi se-adună,
pământ e ea, şi prund şi undă,
un drum cu călătorul dimpreună,
fântână-adăpostind o lună.
Umbra lui Dumnezeu e mai vârtoasă în lumină,
mai grea ca alte umbre. Şi nu-ţi scapă.
Şi poţi s-o strângi sub chip de holdă şi grădină.
Şi poţi s-o bei în chip de apă.
Cetati, Arhipelaguri, Oceane
Te întîmpina pretutindeni în caile tale
cetati, arhipelaguri, oceane
si flacari pe culmi.
Mîngîi femei cu brate de lava în arsita verii.
Copii pe pamînt, subt nori si subt soare asezi.
Naturii îi smulgi nestiute arcane.
Siluiesti himerele sa se-ntrupeze, fundatii si pravili închipui,
creezi istorie, întemeiezi imperii
si palpitînd printre meridiane
simti zi si noapte ca esti.
Totusi cîndva, la un semn, într-un fel adînc
toate le parasesti,
cu fata-n sus, cu pleoapele-nchise - le parasesti,
poate ca fara cuvînt numindu-le înca - le parasesti.
Cum se poate
lumina lunii o data s-o vezi
si-apoi s-o tradezi
intrînd în întuneric?
Ziua a saptea
(...)
Noi aripi nu aveam, dar umerii -
gata erau umerii de zbor.
January 14, 2021
"Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plânga şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea - lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi."
aşa de mult să plânga şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea - lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi."
May 8, 2017
Minus one star because there were many poems that didn't attract me...
But four stars because those that did (attract me), I really adored.
But four stars because those that did (attract me), I really adored.
Read
May 17, 2016Poet favorit, de citit pruncilor în loc de povestea de seară. :)
Read
January 4, 2016One of the few poets I actually enjoyed reading for my exams
February 25, 2023
classical romanian poetry, some parts have more depth than others, still, most are worth reading to get insight into romanian artistic culture.
March 14, 2016
Undying...
Displaying 1 - 21 of 21 reviews