"Hoinar prin România" de Gregory Rateau, jurnalist francez stabilit în țara noastră, nu este un jurnal clasic de călătorie, ci o ocazie de a privi prezentul cu ochii celui care trăiește profund și are capacitatea de a-l percepe și altfel decât este de cele mai multe ori, adică obișnuit și plin de rutină. Cu ochii cineastului, care face poezie din banal, scriitorul mă poartă prin locuri din București și din țară, subliniind aspecte care l-au frapat la cei cu care a întrat în contact, la trecători sau din locurile unde a ajuns. El nu vrea să lase nimic "să se perimeze, să se dilueze sau să se piardă".
Concluziile aparțin unui om care vede dincolo de aparențe și poate chiar această abilitate de a aprofunda lucrurile, de a percepe clar emoțiile și de a sonda în om este cea care deosebește un jurnalist de un scriitor. Iar Gregory Rateau este mai ales un scriitor, cu putere deplină de a pătrunde în miezul lucrurilor și în sufletul oamenilor. Un scriitor care-l devorează pe Panait Istrati, un scriitor-călător, nu unul strict office, un francez care știe că "iarba nu e mai verde în altă parte", dar este "ferm decis" să se convingă singur de asta.