Mai rar mi-a fost dat să citesc așa ceva. O biografie aproape ratată. Biografia unuia dintre fondatorii totalitarismului în Europa merita un grad mai mare de implicare a autorului și o abordare mai metodologică față de analiza problemei. Dacă este cazul să creionăm pe scurt dezavantajele cărții (care sunt destule) putem menționa aici decontextualizarea și viteza descrierii. Decontextualizarea ține de trecerea rapidă în revistă a evenimentelor, lipsindu-le de un context de desfășurare adecvat sau reducerea contextului ceea ce face să se piardă firul narativ. Or, scrierea unei biografii istorice nu poate face abstracție de prezentarea principalelor evenimente din viața protagonistului, fără o descriere meticuloasă și stăruitoare, pentru a scoate în evidență profilul personajului vizat. În afară de asta, se găsesc și o sumedenie de greșeli gramaticale, chiar la același cuvânt pe aceeași pagină ("imoral" și "imortal" de exemplu). După mine, două avantaje indiscutabile care învăluie această carte este efortul propriu-zis al autorului de a documenta o biografie atât de complicată și imaginile din partea a 2-a din colecția familiei Mussolini, o mărturie excelentă cu izul fascismului italian de epocă.
O scurtă descriere a vieţii lui Benito Mussolini, mă aşteptam la mai mult. El a instaurat regimul fascist în Italia. Spre deosebire de Hitler sau Stalin, Mussolini era un pici. Italia era o putere inferioară Germaniei, au avut probleme în campania din nordul Africii şi în Grecia. Se tot spune că românii erau mai bine pregătiţi militar decât italienii şi au făcut treabă mai bună decât cei din urmă. În carte sunt şi poze cu ducele. Ce au în comun dictatorii? Au carismă, puterea de a convinge, de a manipula masele.