What do you think?
Rate this book
Femei cu bărbați
Nimic din ceea ce ține de pasiune și vulnerabilitate nu-i este străin lui Richard Ford, unul dintre marii maeștri ai prozei americane. Cele trei povestiri „lungi” din Femei cu bărbați se învârt în jurul iubirii romantice și al formelor ei incomplet digerate, punând reflectorul pe triunghiuri amoroase, căsătorii ratate, tați și fii, idealizări și bruște căderi în realitate. Ford își surprinde protagoniștii în momentul adevărului, îndelung, dar imposibil de evitat: o plimbare în parc care se poate transforma în tragedie, o vacanță de Thanksgiving cu atmosferă de plumb, certuri cu potențial seismic, un Crăciun înghețat, un scandal într-un bar. Personajele celor trei povestiri – un adolescent care se luptă cu înstrăinarea dintre părinții lui, un comis-voiajor în criza din mijlocul vieții, un scriitor aspirant, o mamă singură – au cel puțin un lucru în comun: distanțele imense care îi separă de cei aflați în imediata apropiere.
Richard Ford (n.1944) este unul dintre marii maeștri ai prozei americane, creator al curentului literar ,,realism murdar” (dirty realism). În 1995, cariera lui Ford își atinge punctul culminant cu Independence Day (urmarea romanului Cronicarul sportiv), câștigător al Premiului PEN/Faulkner și al Premiului Pulitzer pentru Ficțiune, urmat, în 2001, de PEN / Malamud Award pentru excelență în proza scurtă. Cu ecouri din Mark Twain, F. Scott Fitzgerald și Ernest Hemingway, proza lui Ford ține pariul de a confirma și a submina tradiția, dându-i sens în lumea de astăzi.
Richard Ford (n.1944) este unul dintre marii maeștri ai prozei americane, creator al curentului literar ,,realism murdar” (dirty realism). În 1995, cariera lui Ford își atinge punctul culminant cu Independence Day (urmarea romanului Cronicarul sportiv), câștigător al Premiului PEN/Faulkner și al Premiului Pulitzer pentru Ficțiune, urmat, în 2001, de PEN / Malamud Award pentru excelență în proza scurtă. Cu ecouri din Mark Twain, F. Scott Fitzgerald și Ernest Hemingway, proza lui Ford ține pariul de a confirma și a submina tradiția, dându-i sens în lumea de astăzi.
266 pages, Paperback
First published January 1, 1997
73 people are currently reading
1141 people want to read
About the author
Richard Ford
237 books1,654 followersRichard Ford, born February 16, 1944 in Jackson, Mississippi, is an American novelist and short story writer. His best-known works are the novel The Sportswriter and its sequels, Independence Day, The Lay of the Land and Let Me Be Frank With You, and the short story collection Rock Springs, which contains several widely anthologized stories. Comparisons have been drawn between Ford's work and the writings of John Updike, William Faulkner, Ernest Hemingway and Walker Percy.
His novel Independence Day won the Pulitzer Prize for Fiction in 1996, also winning the PEN/Faulkner Award in the same year.
His novel Independence Day won the Pulitzer Prize for Fiction in 1996, also winning the PEN/Faulkner Award in the same year.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 177 reviews
February 26, 2023
PIÙ DONNE CHE UOMINI
Dopo aver letto The Womanizer (Il donnaiolo) su un numero della rivista Granta, ho voluto proseguire con gli altri due racconti, Geloso e Occidentali per completare la mini raccolta uscita in seguito col titolo Women with Men, cioè questa Donne e uomini.
Sia il primo che il terzo racconto, Il donnaiolo e Occidentali, potrebbero essere considerate novelle, raggiungono le cento pagine ciascuno. Ed entrambi hanno nel viaggio a Parigi momento saliente.
”Bright Angel – Gli angeli volano basso” il film di Michael Fields scritto da Richard Ford (1990).
Abitano queste pagine i personaggi che Ford mi ha insegnato a riconoscere: gente che cerca di dare un senso alla propria esistenza. Tentativo senza successo. Ford non agevola il compito del lettore esplicitando: è soprattutto nei dettagli, in certi gesti, in brevi attimi, che dobbiamo andare a cercare la luce, lo spiraglio che mostra nel profondo.
Uomini che incontrano donne, e viceversa, ma la dominante è la difficoltà di incontrarsi, sapersi avvicinare, senza fare danni.
Le donne sembrano soffrire di più, e forse anche per questo risultano più vive, più vitali. Rispetto a un’umanità maschile più contemplativa (che Ford curiosamente ha la tendenza a chiamare per cognome): nel senso di un’umanità maschile persa dietro interrogativi che rimangono senza risposta, persa dietro la percezione di sé nel mondo (che si porta dietro un perenne senso di latente inadeguatezza). Spaesata.
Dermot Mulroney, Lili Taylor e Sam Shepard sono i tre protagonisti.
Parigi è inizio e termine del “grand tour” sognato e/o realizzato da un americano, in nessun altro posto d’Europa si è creata una comunità di espatriati americani così nutrita e di così alto livello artistico. Non è solo meta d’esplorazione, ma di spiegazione (del senso della vita), e pertanto, anche di rinascita.
Martin Austin è il “donnaiolo” che capisce quasi per caso di non essere più innamorato di sua moglie Barbara, e a Parigi incontra Josephine che sta divorziando (da un marito scrittore che l’ha sputtanata in un romanzo raccontando tutte le sue infedeltà). Martin spera quasi di poter sostituire Barbara con Josephine, ah il fascino della donna francese, ma Josephine si rivela inafferrabile e piuttosto incomprensibile.
E poi c’è zia Doris e suo nipote, il ragazzo io narrante, che insieme assistono a un drammatico incidente in una serata sotto la neve, momento che li avvicina. Il loro percorso è un lungo viaggio, da casa del padre, Great Falls in Montana, a quella della madre, Seattle, sulla costa pacifica: genitori separati, storie di alcolismo, famiglie sull’orlo perenne di una crisi di nervi.
Charley è uno scrittore di incerta fortuna, ha pubblicato un solo romanzo: ma se non altro è riuscito a portare a casa una traduzione straniera. L’editore francese che gli compra i diritti lo invita a Parigi. Poi, però, all’improvviso non può più intrattenersi col suo autore, deve lasciare la città, e lo affida alla traduttrice che ha lavorato sul suo romanzo. Ma, sempre senza preavviso, il fuoco si sposta su Helen, venuta a Parigi con Charley. Sono due anni che stanno insieme, si sono piaciuti subito, Helen era una sua studentessa nel corso di scrittura. Però Helen ha otto anni più di Charley, e nei due anni passati insieme Charley ha divorziato da Penny, la madre di sua figlia.
Due persone non vedono lo stesso paesaggio.
Dopo aver letto The Womanizer (Il donnaiolo) su un numero della rivista Granta, ho voluto proseguire con gli altri due racconti, Geloso e Occidentali per completare la mini raccolta uscita in seguito col titolo Women with Men, cioè questa Donne e uomini.
Sia il primo che il terzo racconto, Il donnaiolo e Occidentali, potrebbero essere considerate novelle, raggiungono le cento pagine ciascuno. Ed entrambi hanno nel viaggio a Parigi momento saliente.
”Bright Angel – Gli angeli volano basso” il film di Michael Fields scritto da Richard Ford (1990).
Abitano queste pagine i personaggi che Ford mi ha insegnato a riconoscere: gente che cerca di dare un senso alla propria esistenza. Tentativo senza successo. Ford non agevola il compito del lettore esplicitando: è soprattutto nei dettagli, in certi gesti, in brevi attimi, che dobbiamo andare a cercare la luce, lo spiraglio che mostra nel profondo.
Uomini che incontrano donne, e viceversa, ma la dominante è la difficoltà di incontrarsi, sapersi avvicinare, senza fare danni.
Le donne sembrano soffrire di più, e forse anche per questo risultano più vive, più vitali. Rispetto a un’umanità maschile più contemplativa (che Ford curiosamente ha la tendenza a chiamare per cognome): nel senso di un’umanità maschile persa dietro interrogativi che rimangono senza risposta, persa dietro la percezione di sé nel mondo (che si porta dietro un perenne senso di latente inadeguatezza). Spaesata.
Dermot Mulroney, Lili Taylor e Sam Shepard sono i tre protagonisti.
Parigi è inizio e termine del “grand tour” sognato e/o realizzato da un americano, in nessun altro posto d’Europa si è creata una comunità di espatriati americani così nutrita e di così alto livello artistico. Non è solo meta d’esplorazione, ma di spiegazione (del senso della vita), e pertanto, anche di rinascita.
Martin Austin è il “donnaiolo” che capisce quasi per caso di non essere più innamorato di sua moglie Barbara, e a Parigi incontra Josephine che sta divorziando (da un marito scrittore che l’ha sputtanata in un romanzo raccontando tutte le sue infedeltà). Martin spera quasi di poter sostituire Barbara con Josephine, ah il fascino della donna francese, ma Josephine si rivela inafferrabile e piuttosto incomprensibile.
E poi c’è zia Doris e suo nipote, il ragazzo io narrante, che insieme assistono a un drammatico incidente in una serata sotto la neve, momento che li avvicina. Il loro percorso è un lungo viaggio, da casa del padre, Great Falls in Montana, a quella della madre, Seattle, sulla costa pacifica: genitori separati, storie di alcolismo, famiglie sull’orlo perenne di una crisi di nervi.
Charley è uno scrittore di incerta fortuna, ha pubblicato un solo romanzo: ma se non altro è riuscito a portare a casa una traduzione straniera. L’editore francese che gli compra i diritti lo invita a Parigi. Poi, però, all’improvviso non può più intrattenersi col suo autore, deve lasciare la città, e lo affida alla traduttrice che ha lavorato sul suo romanzo. Ma, sempre senza preavviso, il fuoco si sposta su Helen, venuta a Parigi con Charley. Sono due anni che stanno insieme, si sono piaciuti subito, Helen era una sua studentessa nel corso di scrittura. Però Helen ha otto anni più di Charley, e nei due anni passati insieme Charley ha divorziato da Penny, la madre di sua figlia.
Due persone non vedono lo stesso paesaggio.
August 13, 2020
رواية صغيرة للكاتب الأمريكي ريتشارد فورد عن رتابة الحياة والرغبة في التغيير بالتعلُق بمشاعر جديدة
بطل روايته رجل متزوج يبحث عن إحساس جديد يُعيد به التوهج والشغف لحياته
حيرة وارتباك وتردد بين الحياة الساكنة وبين الرغبة في المغامرة
بطل روايته رجل متزوج يبحث عن إحساس جديد يُعيد به التوهج والشغف لحياته
حيرة وارتباك وتردد بين الحياة الساكنة وبين الرغبة في المغامرة
July 9, 2025
"Though he sensed much of it was the forgiveness, the beginning of a state of loneliness and longing which would be his if he stayed. It came directly behind all the feelings he liked"- Richard Ford.
An inspiring and intimate look at relationships, reminiscent of Updike, Yates, O'Brien and Huddle- masters of the form of the long short-story.
Paris is the backdrop of two of the long stories presented in "Women With Men"- "The Womanizer" and "Occidentals" which are the two most affecting stories presented in this three story collection.
“The Womanizer" is about Austin, a man who falls impulsively in love with the fatalistic Josephine in Paris, moves there to be with her, only to lose her son Leo at a park playdate which becomes disastrous in his pursuit of her; and ends his relationship with his complacent and passive-aggressive wife, Barbara.
“Occidentals" is the story of Matthews and Helen, a cancer victim, who also go to Paris to live- but ends up dying there with the air of loneliness hanging over both their heads. They are solid, well-written stories from a master of the form.
An inspiring and intimate look at relationships, reminiscent of Updike, Yates, O'Brien and Huddle- masters of the form of the long short-story.
Paris is the backdrop of two of the long stories presented in "Women With Men"- "The Womanizer" and "Occidentals" which are the two most affecting stories presented in this three story collection.
“The Womanizer" is about Austin, a man who falls impulsively in love with the fatalistic Josephine in Paris, moves there to be with her, only to lose her son Leo at a park playdate which becomes disastrous in his pursuit of her; and ends his relationship with his complacent and passive-aggressive wife, Barbara.
“Occidentals" is the story of Matthews and Helen, a cancer victim, who also go to Paris to live- but ends up dying there with the air of loneliness hanging over both their heads. They are solid, well-written stories from a master of the form.
June 21, 2018
La vita è ciò che facciamo di essa. I viaggi sono i viaggiatori. Ciò che vediamo non è ciò che vediamo, ma ciò che siamo. (Fernando Pessoa)
Il libro è composto da tre racconti lunghi, Stephen King probabilmente li definirebbe novelle.
• Il donnaiolo
Si apre a Parigi, vi si discosta per poi farvi di nuova tappa. È una Parigi claustrofobica, diversa da quella che siamo soliti apprezzare nei romanzi. È la proiezione del tormento interiore dell’americano Martin Austin, quarantaquattrenne sposato (senza figli) all’estero per motivi di lavoro.
Se Martin fosse vissuto a Parigi ad inizio secolo, avrebbe potuto essere un personaggio simenoniano, invece è lì alla fine degli anni 80 in quello strano periodo in cui il mondo stava uscendo dai blocchi. Il racconto però non ha risvolti socio-politici, ne ha solo personali e sentimentali, Martin Austin desidera sentirsi ferocemente vivo, proprio come i centroavanti più famosi che Georges Simenon schierò nei romans durs.
Anzi, si sentiva benissimo, era addirittura esuberante, non si era mai sentito meglio di così dall’ultima volta che l’aveva vista. Si sentiva vivo. E non c’era niente di male in questo, vero? Se qualcosa ti fa sentire bene per un attimo e nessuno ne rimane schiacciato, a che scopo negarselo? C’era anche chi se lo sarebbe negato, ma perché mai?
…Sentirsi ferocemente vivi. Era stata una sensazione momentanea, se ne rendeva perfettamente conto, eppure continuava a sentirne nostalgia, forse ancor più dolorosamente proprio per la sua qualità illusoria, la sua innocente limitatezza. Anche i realisti, pensò, di tanto in tanto hanno bisogno di una piccola pausa.
Oscar Wilde scrisse che il gran male di vivere un romanzo è che alla fine il protagonista si ritrova ben poco di romanzesco. Il confine fra romanzo e realtà è trafficatissimo, probabilmente è l’essenza della letteratura. Ogni grande scrittore ha un doppio passaporto, Ford esibisce il suo
Ma c’era un prezzo da pagare per tutto questo: il prezzo era che quando poi si aveva la concreta possibilità di mettere in pratica quei sogni, non ci si sentiva per niente romantici. Austin si sentiva senza scopo, come se anche lui fosse lì senza un obiettivo preciso e avesse ormai perso il senso del futuro – il modo in cui aveva sempre considerato il futuro –, una cosa tangibile che era ansioso e fiducioso di realizzare anche se quello che aveva in serbo per lui poteva essere triste o addirittura tragico e indesiderabile
• Geloso
Una coppia di genitori separati con un figlio diciasettenne. La zia preleva il nipote dalla casa del padre per accompagnarlo in quella materna. Il viaggio si svolgerà in auto fino a Shelby, poi in treno, direzione Seattle. Un viaggio che è una scorribanda nelle vite ammaccate dei personaggi. È un racconto molto americano, dà una sensazione di spazio a cui un europeo non è avvezzo. In esso vi è poi un forte senso di precarietà, riflettevo sul fatto che esso l’ho provato in numerosi racconti di Carver e di Yates, quasi questi scrittori avessero la tendenza a farcelo intendere come un tratto nazionale, un’equazione secondo cui lo spazio genera libertà e la libertà provoca l’instabilità di tutte le relazioni umane.
• Occidentali
Ancora una Parigi che non è la mia. Una città labirintica, opprimente al punto da diventare mortale. Per i personaggi di Ford essa è non è rifugio d’artisti, bensì asilo dei propri tormenti. Charley Matthews è un insegnante che scrive un libro a forte spunto autobiografico. In patria il libro ha scarso successo, una casa editrice francese però lo nota e decide di accaparrarselo. Il viaggio a Parigi viene organizzato per far incontrare l’autore con la sua traduttrice. Come negli altri due racconti, di nuovo, il viaggio non è univoco:
Desiderava essere meno al centro delle cose. Capiva che questo era ciò che poteva offrirti un paese straniero – qualunque paese straniero – e ciò che a casa non avresti mai potuto avere. L’idea di casa, in realtà, era l’antitesi di quel sentimento. A casa tutto ruotava intorno a te e a ciò che possedevi e a ciò che amavi e a ciò che tutti pensavano di te.
Per chi non ha mai letto Richard Ford, prima di affrontare Sportswriter, potrebbe essere utile il test con queste tre novelle. Io ho letto e apprezzato Sportswriter e sto cercando “Il giorno dell’indipendenza” in versione e-book da cinque anni.
Il libro è composto da tre racconti lunghi, Stephen King probabilmente li definirebbe novelle.
• Il donnaiolo
Si apre a Parigi, vi si discosta per poi farvi di nuova tappa. È una Parigi claustrofobica, diversa da quella che siamo soliti apprezzare nei romanzi. È la proiezione del tormento interiore dell’americano Martin Austin, quarantaquattrenne sposato (senza figli) all’estero per motivi di lavoro.
Se Martin fosse vissuto a Parigi ad inizio secolo, avrebbe potuto essere un personaggio simenoniano, invece è lì alla fine degli anni 80 in quello strano periodo in cui il mondo stava uscendo dai blocchi. Il racconto però non ha risvolti socio-politici, ne ha solo personali e sentimentali, Martin Austin desidera sentirsi ferocemente vivo, proprio come i centroavanti più famosi che Georges Simenon schierò nei romans durs.
Anzi, si sentiva benissimo, era addirittura esuberante, non si era mai sentito meglio di così dall’ultima volta che l’aveva vista. Si sentiva vivo. E non c’era niente di male in questo, vero? Se qualcosa ti fa sentire bene per un attimo e nessuno ne rimane schiacciato, a che scopo negarselo? C’era anche chi se lo sarebbe negato, ma perché mai?
…Sentirsi ferocemente vivi. Era stata una sensazione momentanea, se ne rendeva perfettamente conto, eppure continuava a sentirne nostalgia, forse ancor più dolorosamente proprio per la sua qualità illusoria, la sua innocente limitatezza. Anche i realisti, pensò, di tanto in tanto hanno bisogno di una piccola pausa.
Oscar Wilde scrisse che il gran male di vivere un romanzo è che alla fine il protagonista si ritrova ben poco di romanzesco. Il confine fra romanzo e realtà è trafficatissimo, probabilmente è l’essenza della letteratura. Ogni grande scrittore ha un doppio passaporto, Ford esibisce il suo
Ma c’era un prezzo da pagare per tutto questo: il prezzo era che quando poi si aveva la concreta possibilità di mettere in pratica quei sogni, non ci si sentiva per niente romantici. Austin si sentiva senza scopo, come se anche lui fosse lì senza un obiettivo preciso e avesse ormai perso il senso del futuro – il modo in cui aveva sempre considerato il futuro –, una cosa tangibile che era ansioso e fiducioso di realizzare anche se quello che aveva in serbo per lui poteva essere triste o addirittura tragico e indesiderabile
• Geloso
Una coppia di genitori separati con un figlio diciasettenne. La zia preleva il nipote dalla casa del padre per accompagnarlo in quella materna. Il viaggio si svolgerà in auto fino a Shelby, poi in treno, direzione Seattle. Un viaggio che è una scorribanda nelle vite ammaccate dei personaggi. È un racconto molto americano, dà una sensazione di spazio a cui un europeo non è avvezzo. In esso vi è poi un forte senso di precarietà, riflettevo sul fatto che esso l’ho provato in numerosi racconti di Carver e di Yates, quasi questi scrittori avessero la tendenza a farcelo intendere come un tratto nazionale, un’equazione secondo cui lo spazio genera libertà e la libertà provoca l’instabilità di tutte le relazioni umane.
• Occidentali
Ancora una Parigi che non è la mia. Una città labirintica, opprimente al punto da diventare mortale. Per i personaggi di Ford essa è non è rifugio d’artisti, bensì asilo dei propri tormenti. Charley Matthews è un insegnante che scrive un libro a forte spunto autobiografico. In patria il libro ha scarso successo, una casa editrice francese però lo nota e decide di accaparrarselo. Il viaggio a Parigi viene organizzato per far incontrare l’autore con la sua traduttrice. Come negli altri due racconti, di nuovo, il viaggio non è univoco:
Desiderava essere meno al centro delle cose. Capiva che questo era ciò che poteva offrirti un paese straniero – qualunque paese straniero – e ciò che a casa non avresti mai potuto avere. L’idea di casa, in realtà, era l’antitesi di quel sentimento. A casa tutto ruotava intorno a te e a ciò che possedevi e a ciò che amavi e a ciò che tutti pensavano di te.
Per chi non ha mai letto Richard Ford, prima di affrontare Sportswriter, potrebbe essere utile il test con queste tre novelle. Io ho letto e apprezzato Sportswriter e sto cercando “Il giorno dell’indipendenza” in versione e-book da cinque anni.
August 20, 2009
Ford can really tell a story. Each of the three novellas here involve a calamitous event, which I could have done without. Maybe Ford felt the stories needed the events for gravitas. I didn't think so. Not that they ruined the stories or felt out of place. I just love a good story where nothing really happens, an author who feels confident enough to just write, and not include any sort of important plot points. I could read Ford's prose for weeks straight, plot or no plot.
The first novella falls prey a bit to Ford's very subtle tendency to moralize, but it's still very good. The second is excellent, very sad, and the third is good as well. These are true novellas, not just long short stories masquerading as novellas. Four cheers to this book. Out of five possible cheers. It's not Rock Springs, and it's not Bascombe, but it's great. I read it on my honeymoon. Does that make a difference? Will anyone read this review ever anyway? No. So.
The first novella falls prey a bit to Ford's very subtle tendency to moralize, but it's still very good. The second is excellent, very sad, and the third is good as well. These are true novellas, not just long short stories masquerading as novellas. Four cheers to this book. Out of five possible cheers. It's not Rock Springs, and it's not Bascombe, but it's great. I read it on my honeymoon. Does that make a difference? Will anyone read this review ever anyway? No. So.
October 19, 2016
‘De mujeres con hombres’ (Women with Men, 1997), del norteamericano Richard Ford, es un libro de relatos magníficamente escrito (o traducido). Los protagonistas son hombres de mediana edad, con sus fracasos y sus éxitos, que buscan darle sentido a su existencia. Ford da particular relevancia a las difíciles relaciones de sus protagonistas con las mujeres. Con su estilo tranquilo, eficaz, y brillante, Ford nos ofrece un retrato del americano medio, en busca del triunfo profesional y personal. No son historias de amor, aunque algo hay de eso, son más bien historias de matrimonios fracasados y relaciones fallidas, y el saberse un extraño en otro país, ya que dos de los relatos transcurren en París. Los tres relatos tienen en común que en un determinado momento sucede algo inesperado que trastoca las vidas de sus protagonistas.
El mujeriego. Martin Austin, casado y sin hijos, está de viaje de negocios en París, donde acabará obsesionándose con una francesa, hasta el punto de pensar en dejarlo todo por ella.
Celos. Un muchacho de diecisiete años, que vive con su padre en una granja, se dispone a viajar en tren a casa de su madre por Acción de Gracias. En el viaje le acompañará su tía Doris. Este relato es el que más me ha gustado.
Occidentales. Charley y Helen viajan a París para encontrarse con un editor que desea traducir y publicar la primera novela de aquél. Pero los planes se trastocan cuando dicho editor le anuncia que no podrá estar en el país en los próximos días. Charley y Helen, pese a todo, deciden quedarse unos días en la ciudad. Más que de un relato, se trata de una novela corta magnífica.
El mujeriego. Martin Austin, casado y sin hijos, está de viaje de negocios en París, donde acabará obsesionándose con una francesa, hasta el punto de pensar en dejarlo todo por ella.
Celos. Un muchacho de diecisiete años, que vive con su padre en una granja, se dispone a viajar en tren a casa de su madre por Acción de Gracias. En el viaje le acompañará su tía Doris. Este relato es el que más me ha gustado.
Occidentales. Charley y Helen viajan a París para encontrarse con un editor que desea traducir y publicar la primera novela de aquél. Pero los planes se trastocan cuando dicho editor le anuncia que no podrá estar en el país en los próximos días. Charley y Helen, pese a todo, deciden quedarse unos días en la ciudad. Más que de un relato, se trata de una novela corta magnífica.
July 19, 2017
الكتاب والفكرة يثيران حنق القارئ!
أسلوب بإختصار رافع لكل علامات الحياة؛
الضغط، الدم، الحرارة، السكر وكل شيء
كل ما في الرواية يستفز القارئ لأنّه يخلو من
نقاط الجمال أو القوة أو القيمة حتى.
حقيقةً أتساءل ما هذا العمل؟!
ثمّ أنّ مقدمة المترجم كامل يوسف حسين
استغرقت ٣٠ صفحة تقريباً!
أي ما يقارب رُبع الرواية تعريف عنها.
حيث يعتبر كامل بأنّ هذا الكتاب يستمد
أهميته من ثلاثة أبعاد:
١) تعريف القارئ العربي بتيّار الواقعية القذرة
في الأدب الأمريكي.
٢) يشكّل نقطة انعطاف في تطوّر هذا التيّار.
٣) يمثّل تحوّلاً كبيراً في إبداع ريتشارد فورد نفسه.
يا أخ كمال، أنا من شعرتُ بالجدة والصدمة
في آن واحد بعدما قرأت هذا العمل الممل.
أوستن رجل أربعيني متزوج من برباره وهي امرأة رائعة
ثمّ لا يكتفي بحياته الزوجية فيبحث عن حب مُغامر
ويدخل في علاقة مع جوزفين لأنّ الظروف هيّأت
لهما هذه العلاقة والقرب
جوزفين متزوجة من كاتب قام بفضحها من
خلال نشر خيانتها له بكتاب مثير للسخرية
وأوستن يعمل في شركة أوراق مرموقة
جوزفين محرّرة معاونة في دار نشر
وكل الرواية قائمة على محاولات أوستن لإقامة
علاقة مع جوزفين
ويستنزف الكثير من الوقت والجهد لإقناعها بالعلاقة
وتنشأ علاقة جيدة بين أوستن وابن جوزفين ذو الأربع سنوات
زوجته تشعر بأنّ في حياته إمرأة أخرى
وهي بالأساس تنتقد الفرنسيات
وانتقاداتها التمسها حقاً زوجها في جوزفين
لا متعة ولا جمال لغة أو فكرة على الإطلاق
الأدب الأمريكي ليس بذاك الإبداع الملفت
عنوان الكتاب: عاشق النّساء (رواية)
اسم المؤلف : ريتشارد فورد
سنة النشر: ١٩٩٦
الناشر: دار الأدب- بيروت
اسم المترجم: كامل يوسف حسين
عدد الصفحات: ١٤٠
لا أعلم لماذا قيّمت بنجمة ؟!
لربما شيء لامس عمقي أثناء القراءة دون علمي
نادية أحمد
١٩ جولاي ٢٠١٧
أسلوب بإختصار رافع لكل علامات الحياة؛
الضغط، الدم، الحرارة، السكر وكل شيء
كل ما في الرواية يستفز القارئ لأنّه يخلو من
نقاط الجمال أو القوة أو القيمة حتى.
حقيقةً أتساءل ما هذا العمل؟!
ثمّ أنّ مقدمة المترجم كامل يوسف حسين
استغرقت ٣٠ صفحة تقريباً!
أي ما يقارب رُبع الرواية تعريف عنها.
حيث يعتبر كامل بأنّ هذا الكتاب يستمد
أهميته من ثلاثة أبعاد:
١) تعريف القارئ العربي بتيّار الواقعية القذرة
في الأدب الأمريكي.
٢) يشكّل نقطة انعطاف في تطوّر هذا التيّار.
٣) يمثّل تحوّلاً كبيراً في إبداع ريتشارد فورد نفسه.
يا أخ كمال، أنا من شعرتُ بالجدة والصدمة
في آن واحد بعدما قرأت هذا العمل الممل.
أوستن رجل أربعيني متزوج من برباره وهي امرأة رائعة
ثمّ لا يكتفي بحياته الزوجية فيبحث عن حب مُغامر
ويدخل في علاقة مع جوزفين لأنّ الظروف هيّأت
لهما هذه العلاقة والقرب
جوزفين متزوجة من كاتب قام بفضحها من
خلال نشر خيانتها له بكتاب مثير للسخرية
وأوستن يعمل في شركة أوراق مرموقة
جوزفين محرّرة معاونة في دار نشر
وكل الرواية قائمة على محاولات أوستن لإقامة
علاقة مع جوزفين
ويستنزف الكثير من الوقت والجهد لإقناعها بالعلاقة
وتنشأ علاقة جيدة بين أوستن وابن جوزفين ذو الأربع سنوات
زوجته تشعر بأنّ في حياته إمرأة أخرى
وهي بالأساس تنتقد الفرنسيات
وانتقاداتها التمسها حقاً زوجها في جوزفين
لا متعة ولا جمال لغة أو فكرة على الإطلاق
الأدب الأمريكي ليس بذاك الإبداع الملفت
عنوان الكتاب: عاشق النّساء (رواية)
اسم المؤلف : ريتشارد فورد
سنة النشر: ١٩٩٦
الناشر: دار الأدب- بيروت
اسم المترجم: كامل يوسف حسين
عدد الصفحات: ١٤٠
لا أعلم لماذا قيّمت بنجمة ؟!
لربما شيء لامس عمقي أثناء القراءة دون علمي
نادية أحمد
١٩ جولاي ٢٠١٧
December 6, 2009
The book contains three novellas, one of which is quite good. The other two, unfortunately, are not. The middle novella of the three, "Jealous" (a sequel of sorts to Ford's short story "Great Falls"), worked very well. It's a dark and lonely story, and Ford wraps the action in wonderfully bleak and atmospheric prose. The other two novellas left me cold. Both "The Womanizer" and "Occidentals" are stories of Americans in Paris, and both of the Americans are self-absorbed, middle-aged, white men who spend lots of time feeling sorry for themselves. Ford is, to some degree, satirizing these characters, but even that didn't make the novellas interesting. "Self-absorbed, middle-aged white men are boring and self-absorbed? You don't say!"
April 10, 2022
Dopo la quadrilogia di Ford : da The Sportswriter a Tutto potrebbe andare molto peggio - della quale mi rimane ancora da leggere il secondo Il giorno dell'Indipendenza , con calma, perché acquistato da poco - ho terminato , nel frattempo, questo libro composto da tre racconti lunghi e, sebbene io rimanga sempre dell’idea che preferisco in assoluto i romanzi ai libri di racconti , Ford si conferma uno dei miei scrittori americani contemporanei ( uno, non l’unico) preferiti.
July 22, 2011
This is actually a great intro to Richard Ford, if you're not ready to get into the entire life of Mr. Frank Bascombe of "The Sportswriter" and "Independence Day." The prose is simple, yes, but gets abstract when Ford delves into the the thinking of his muddled male characters. And that's the point, isn't it - men in the late 20th century are muddled creatures, everything at their disposal, with too many choices. They make bad ones, good ones, mostly out of delusional thinking, often lacking clarity.
The criticisms I see here that the protagonists in "The Womanizer" and the final story are "unlikeable" don't ring true. Yes, there are things not to like about what these men do or don't do with their lives. But no on paints a fairer picture of the callow, unsure American male than Ford.
Also, his take on the American in Paris -- getting lost and wet, and half-remembering things from books -- is really something new and a great addition to American writing about the city.
The criticisms I see here that the protagonists in "The Womanizer" and the final story are "unlikeable" don't ring true. Yes, there are things not to like about what these men do or don't do with their lives. But no on paints a fairer picture of the callow, unsure American male than Ford.
Also, his take on the American in Paris -- getting lost and wet, and half-remembering things from books -- is really something new and a great addition to American writing about the city.
September 14, 2024
أحب هذه الروايات التي تعطي للحياة الوجه الواقعي والمأساوي والحقيقي بعيدا عن الزيف والقصص التي تحسها تنتمي لارض الخيال لا للواقع، هذه الرواية تتناول موضوع العشق بشكل عميق وحساس وتبين نفسية الرجل العاشق من كيفية إنهيار لعالمه وتحطيمه تحطيما كليا، المغامرة العاطفية التي غالبا تنتج عنها مأسآة تبرز هنا في أكمل تفصيل ممكن، انها حياة رجل تتحطم تحت آمال لحظات مجنونة يسعى لها قتنقلب الاشياء رأسا على عقب ويذوي الرجل سريعا، هذا النوع من الذوبان في تفاهة الحياة، ان تكون تافها حقيقيا، تشعر بدونية الموقف ودونية العالم الذي اصبحت فيه، يا إلهي، لقد لعب الكاتب على هذا الوتر بفيضان من المشاعر السلبية وما يمكن أن يحدث لشخص ما يجعله تافهاً حقيقيا وتشكل حياته لحظة مرعبة من الخذلان والضياع والسخرية المرة..
رواية درامية جيدة جدا وممتعة في السرد والحوارات وبناء شخصية البطل ..
رواية درامية جيدة جدا وممتعة في السرد والحوارات وبناء شخصية البطل ..
January 1, 2018
القصة تعطي فكرة عن الخواء وانعدام المعنى والجدوى في الحياة المعاصرة, الغربية خصوصاً.
رواية قصيرة وليست ذات قيمة عالية , والتقييم بثلاثة نجمات بسبب أسلوب الكاتب المتميز ولغته الوصفية الدقيقة والكاشفة لدواخل الشخصيات.
رواية قصيرة وليست ذات قيمة عالية , والتقييم بثلاثة نجمات بسبب أسلوب الكاتب المتميز ولغته الوصفية الدقيقة والكاشفة لدواخل الشخصيات.
January 12, 2017
لا أدري كيف استطعت أن أنهي هذا العبث في ساعات! صفحات قليلة لكن شخصية وأحداث مُستفزة ! وبطييئة جدا وتأملات مثيرة للحنق وواقعية إلى حد ما قد تُعرينا ولذلك تستفزنا، اوستن رجل متزوج وزوجته أكثر من رائعة حياتهم تبدو في إطار صورة لطيفة ومستقرة وسعيدة لكن مع الأحداث تشعر أن هناك فجوة وخواء عاطفي مؤلم! اوستن جاهل لا يدري ماذا يريد لذلك ينطلق في مغامرة إلى باريس للقاء امرأة ظن أنه أحبها وأظنه كان كالآلة يجري وراء تخيلاته وتصوراته محاولا أن يحدث فرقا في حياته او صخبا يجعله يشعر بالانعتاق من عمله وحياته الرتيبة الحياة العملية على الطريقة الامريكية ، أو أنه يبحث عن نفسه بتأملاته خلال رحلة عبثية وسخيفة، انسان له نزوة مؤقتة ولا يدرك نفسه ! هكذا وجدته!! يريد شيئا محددا ولا يستطيع تنفيذه فالواقع يصدمه عند محاولته للفعل ! وقد تكون هذه غشاوة على عينيه فقط! رجل أعمى لا يستطيع قراءة واقعه او مستقبله وحاضره!
على العموم هذا الأدب الأمريكي هكذا يتصف عموما باللاجدوى! بالحياة التافهة والفوضى! والرواية تمثل مذهبا أدبيا امريكيا يسمى بالواقعية القذرة يشرحه المترجم في البداية. مثير للاهتمام لكن لا يهمني انا تحديدا يجعلني لا أطيق نفسي! اعترف أن الرواية تمسني قليلا !
على العموم هذا الأدب الأمريكي هكذا يتصف عموما باللاجدوى! بالحياة التافهة والفوضى! والرواية تمثل مذهبا أدبيا امريكيا يسمى بالواقعية القذرة يشرحه المترجم في البداية. مثير للاهتمام لكن لا يهمني انا تحديدا يجعلني لا أطيق نفسي! اعترف أن الرواية تمسني قليلا !
August 5, 2009
3 short stories, all from a male perspective. Martin is a womanizing international sales rep, Larry is a young man going to see his mother for the holidays, and Charley is an accidental author on a work holiday in Paris.
I found the characters in the stories (the exception being Larry and his father) to be completely unsympathetic so it made getting through their stories a challenge. Why should I care about their lives when they don't seem to be too interested in them?
I found the characters in the stories (the exception being Larry and his father) to be completely unsympathetic so it made getting through their stories a challenge. Why should I care about their lives when they don't seem to be too interested in them?
June 8, 2020
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul, zice o vorbă înțeleaptă, perfect valabilă în cazul acestui volum de povestiri (lungi) al lui Richard Ford (pe care, nu știu de ce, îl confundam cu Richard Russo).
Lui Richard Ford îi place să creeze personaje complexe, cu trăiri sufletești și zbateri interioare ce primează în fața poveștii, ajungând să o pună pe aceasta în umbră (și îngreunând, astfel, lectura). Îi place să șocheze printr-un final cu totul și cu totul neașteptat, care răstoarnă direcția pe care o considerai firească până atunci și finalul pe care credeai deja că-l ghicești.
Un tip își părăsește soția ca să rămână alături de femeia pe care începuse să o iubească într-o escapadă la Paris. Acolo, lucrurile încep să se precipite abia spre finalul surprinzător (nu însă la fel de surprinzătoare este decizia femeii).
Un tânăr pleacă de acasă de la fermă ca să petreacă nițel timp cu mama sa, care își părăsise soțul. Pe drum, acesta este condus de mătușa sa, sora mamei, o tipă nonconformistă și nu chiar zdravănă la cap. La fel, finalul este unul surprinzător.
Un scriitor american părăsit de soție scrie un roman în care nici măcar el nu crede, însă o editură pariziană vrea să i-l traducă, pornind de la ideea că cititorilor francezi le va plăcea (deși cei americani îl ignoraseră cu brio); acesta vine la Paris cu iubita sa și cutreieră amândoi străzile biciuite de vântul de iarnă, bifând obiectiv turistic după obiectiv turistic; dar femeia are o taină, iar bărbatul, multe idei ciudate. Alt final surprinzător, chiar șocant.
Mai multe, pe Bookblog: https://www.bookblog.ro/recenzie/criz....
Lui Richard Ford îi place să creeze personaje complexe, cu trăiri sufletești și zbateri interioare ce primează în fața poveștii, ajungând să o pună pe aceasta în umbră (și îngreunând, astfel, lectura). Îi place să șocheze printr-un final cu totul și cu totul neașteptat, care răstoarnă direcția pe care o considerai firească până atunci și finalul pe care credeai deja că-l ghicești.
Un tip își părăsește soția ca să rămână alături de femeia pe care începuse să o iubească într-o escapadă la Paris. Acolo, lucrurile încep să se precipite abia spre finalul surprinzător (nu însă la fel de surprinzătoare este decizia femeii).
Un tânăr pleacă de acasă de la fermă ca să petreacă nițel timp cu mama sa, care își părăsise soțul. Pe drum, acesta este condus de mătușa sa, sora mamei, o tipă nonconformistă și nu chiar zdravănă la cap. La fel, finalul este unul surprinzător.
Un scriitor american părăsit de soție scrie un roman în care nici măcar el nu crede, însă o editură pariziană vrea să i-l traducă, pornind de la ideea că cititorilor francezi le va plăcea (deși cei americani îl ignoraseră cu brio); acesta vine la Paris cu iubita sa și cutreieră amândoi străzile biciuite de vântul de iarnă, bifând obiectiv turistic după obiectiv turistic; dar femeia are o taină, iar bărbatul, multe idei ciudate. Alt final surprinzător, chiar șocant.
Mai multe, pe Bookblog: https://www.bookblog.ro/recenzie/criz....
February 2, 2009
Ford acknowledges his debt to Richard Yates at the beginning of this book and even without that I think I would've been struck with the parallels to "Revolutionary Road" (the only Yates I've read) in the psyche of the male character in Ford's first story. The third story almost seemed as if the characters (their thoughts, if not their actions) could be interchanged from one story to the other and not much would be different. And though each story contains a 'shocking' event and each main character is introspective (or so he thinks because the reader knows he's fooling himself at times), the middle story has a quite different feel than the other two. I enjoyed reading these 3 novellas (his writing is as good as always); but if you've never read Ford, I'd recommend his other two short story collections over this one.
May 24, 2011
I'm at a writers' retreat in southern France and a Belgian man brought this book for the library. I'm ashamed to say I'd never heard of Ford, though he's clearly famous in the US and the rest of Europe. These long short-stories are written in a wonderful simple Carver-esque style and give an intimate glimpse at three male-female relationships from the man's point of view. In the fact the second story, Jealousy, seems to me to be more about the sisterly relationship although you only meet one sister. Anyway, they're great stories and a lot about the mystery of women to men and the way men justify their actions while "trying to be good". I'll read more of him.
September 27, 2015
Wonderful, thoughtful writing; menacing and melancholy. I loved all three stories; although it's true they are viewed from a male perspective, they are startlingly honest about relationships. The story twists are delivered without sentimentality or sugar-coating. Basically I wish I could write like this.
November 12, 2013
La primera historia es prescindible, pero la segunda (¿pre- spin- off de Canadá?) y tercera son formidables.
October 11, 2008
These stories just didn't grab me as much as they should have. The second story called "Jealous" was my favorite of the three, but overall I couldn't connect with the characters enough to care. I probably should have put the book down, but it was short so I plowed through it.
January 22, 2021
I loved these three long stories. Two of them are set in Paris, and I enjoyed his descriptions of the city. His depictions of relationships between men and women reminded me a lot of John Updike’s writing. Took me back to college days when I read everything of Updike that I got my hands on.
March 26, 2024
ريتشارد فورد احد أدباء بما يسمى الواقعية القذرة كتعريف
"الواقعية القذرة (بالإنجليزية: Dirty Realism) هو مصطلح صاغه بيل بافورد من مجلة جرانتا لتعريف حركة أدبية في أمريكا الشمالية. ويقال أن الكُتّاب في هذه الفئة الفرعية من الواقعية يصورون الجوانب الأكثر دكانة أو أكثر دنيوية للحياة العادية بلغة غير مزخرفة. (منقول ويكبيديا)"
البحث عن الحلم والحياة والسعادة في الطرف الآخر من الأرض .. هل ياترى مارتن اوستن كان رجل بلا هدف او طفل يحتاج إلى حنان و تأكيد. على الرغم من ضبابية تعلقه بجوزفين السيدة التي كانت على وشك الطلاق مع وجود ليو ذو الأربعة أعوام.
وحيث أنها تعيش في باريس فكانت الأحداث والاماكن والمقاهي في بلد النور وليس في أمريكا.
وهناك هشاشة العلاقة مع باربرا زوجته ولم نعرف سببها او متى بدأت..
في القصة مارتن هو الراوي ويحدث نفسه حديث الشخص الجالس على ميزان الحكمة يأكد أمر ثم يلطفه ويعيد ويكرر ويحاكم تصرفاته بين مذنب و غير مذنب وفي المقابل جوزفين العشيقة المنتظرة (من طرفه فقط) التي كانت عواطفها محايدة.. هل لكونها أم؟ هل لكونها ترتب اوضاعها مع الطلاق ولا تستطيع الألتزام بعلاقة؟ من الواضح أنها كانت أكثر نضوجاً وكانت تحسب حساب أمور كثيرة رغم ان القصة لم توضح لنا حديث نفسها الداخلي..
قصة مختلفة واعجبتني مقدمة المترجم حيث أوضحت لنا عدد آخر من كُتاب الواقعية القذرة الذين سوف ابحث عن كتبهم لقرائتها في القريب.
"الواقعية القذرة (بالإنجليزية: Dirty Realism) هو مصطلح صاغه بيل بافورد من مجلة جرانتا لتعريف حركة أدبية في أمريكا الشمالية. ويقال أن الكُتّاب في هذه الفئة الفرعية من الواقعية يصورون الجوانب الأكثر دكانة أو أكثر دنيوية للحياة العادية بلغة غير مزخرفة. (منقول ويكبيديا)"
البحث عن الحلم والحياة والسعادة في الطرف الآخر من الأرض .. هل ياترى مارتن اوستن كان رجل بلا هدف او طفل يحتاج إلى حنان و تأكيد. على الرغم من ضبابية تعلقه بجوزفين السيدة التي كانت على وشك الطلاق مع وجود ليو ذو الأربعة أعوام.
وحيث أنها تعيش في باريس فكانت الأحداث والاماكن والمقاهي في بلد النور وليس في أمريكا.
وهناك هشاشة العلاقة مع باربرا زوجته ولم نعرف سببها او متى بدأت..
في القصة مارتن هو الراوي ويحدث نفسه حديث الشخص الجالس على ميزان الحكمة يأكد أمر ثم يلطفه ويعيد ويكرر ويحاكم تصرفاته بين مذنب و غير مذنب وفي المقابل جوزفين العشيقة المنتظرة (من طرفه فقط) التي كانت عواطفها محايدة.. هل لكونها أم؟ هل لكونها ترتب اوضاعها مع الطلاق ولا تستطيع الألتزام بعلاقة؟ من الواضح أنها كانت أكثر نضوجاً وكانت تحسب حساب أمور كثيرة رغم ان القصة لم توضح لنا حديث نفسها الداخلي..
قصة مختلفة واعجبتني مقدمة المترجم حيث أوضحت لنا عدد آخر من كُتاب الواقعية القذرة الذين سوف ابحث عن كتبهم لقرائتها في القريب.
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 26, 2020
„Nu poți trăi mult timp într-un loc pe care nu-l simți ca fiind al tău. E adevărat?” Asta par să se întrebe toate personajele lui Ford, bărbați aflați la vârsta de mijloc, captivi în relații complicate cu soțiile sau cu partenerele lor, care experimentează, poate mai acut ca oricând, singurătatea. Doar că evadarea propriu-zisă, fuga, ruperea din realitatea cotidiană nu înseamnă și evadarea din propriul corp și din propria minte, care devin principalele elemente sabotoare ale vieții.
E o tristețe care țâșnește din cele mai neînsemnate acțiuni, din monotonie, din însuși cursul firesc al vieții, din acele acțiuni peste care treci cu vederea sperând că se vor remedia odată cu trecerea timpului. E o singurătate care devine patologică, pentru că niciunul dintre personaje nu știe ce să facă cu ea.
Și, într-adevăr, morala celor trei povestiri nu poate fi decât următoarea: „Nu știm tot ce se poate ști. Viața e mai ordonată decât pare. Trebuie să fim atenți.”
E o tristețe care țâșnește din cele mai neînsemnate acțiuni, din monotonie, din însuși cursul firesc al vieții, din acele acțiuni peste care treci cu vederea sperând că se vor remedia odată cu trecerea timpului. E o singurătate care devine patologică, pentru că niciunul dintre personaje nu știe ce să facă cu ea.
Și, într-adevăr, morala celor trei povestiri nu poate fi decât următoarea: „Nu știm tot ce se poate ști. Viața e mai ordonată decât pare. Trebuie să fim atenți.”
December 12, 2023
Este es mi primer acercamiento a Richard Ford y, si bien no todas las historias de este compendio son perfectas, me parece que el autor acierta en varios puntos.
Este volumen cuenta la historia de 3 hombres que a través de su experiencia con mujeres, intentan alcanzar un poco de claridad y propósito. De los 3 relatos, el que más me atrapó fue "El mujeriego"; una historia muy ligada a lo que muchos hombres llegamos a experimentar en cuanto al plano sentimental.
Los demás relatos ("Celos" y "Occidentales") tienen el sello del autor pero no lograron opacar al primero, bien sea por la cantidad de detalles (a mí parecer innecesarios) o por la falta de chispa. Sin embargo, creo que el autor vale la pena y ciertamente buscaré leer más de él en el futuro.
Este volumen cuenta la historia de 3 hombres que a través de su experiencia con mujeres, intentan alcanzar un poco de claridad y propósito. De los 3 relatos, el que más me atrapó fue "El mujeriego"; una historia muy ligada a lo que muchos hombres llegamos a experimentar en cuanto al plano sentimental.
Los demás relatos ("Celos" y "Occidentales") tienen el sello del autor pero no lograron opacar al primero, bien sea por la cantidad de detalles (a mí parecer innecesarios) o por la falta de chispa. Sin embargo, creo que el autor vale la pena y ciertamente buscaré leer más de él en el futuro.
January 31, 2018
Una vez más Richard Ford demuestra que es un maestro de la narrativa cotidiana. Los personajes y las tramas de Ford son tan cercanos que te da la sensación de que podrías conocerlos. Incluso en situaciones extremas, como pasa en los tres relatos largos de este libro, la reacción que tienen los personajes es tan humana que es imposible no sentirse identificado. Richard Ford es uno de los mejores escritores del mundo, a nadie debería extrañarle que empezara a sonar para el Nobel de Literatura... Aunque seguro que hay un escritor filipino que escribe en una variedad dialectal del tagalo que se lo merece más (fina ironía).
August 17, 2020
I like Ford, bur wasn't crazy about these stories. Ford is a masculine writer, not macho per se, but definitely working from a male mind. Problem I have with him is his relationships with women which are always convoluted and contradictory and dissatisfying; they always end up as "other," somehow consistently unknowable or incapable of giving him what he wants, whatever that is. Which is fine, he certainly doesn't paint himself or his voice as a hero or even someone who knows what he's talking about. i guess what I "like" most about him is his internal meandering monologues which may never come to any conclusions, but are interesting to follow.
January 27, 2023
Ford is even better at shorter range in these novellas. "The Womanizer" and "Occidentals" are about middle aged men (who are less aware but more appreciative, I think, than Frank Bascombe), someplace in a divorce and somewhere in Paris, and something horrible happens; in between them is the narrow and haunting "Jealous," about a young man setting off to see his mom on a Montana winter night. The words "real" and "life" are used a little too liberally, but he captures many truths all the same.
August 24, 2023
2.5
He could’ve just picked one of these stories and written a whole book book about them. Not saying it would’ve been a good book, but it would have been better than reading three separate stories that all have insufferable characters that you couldn’t care less to root for. I only kept reading because the first story was decent, but not enough to make the entire collection worthwhile.
He could’ve just picked one of these stories and written a whole book book about them. Not saying it would’ve been a good book, but it would have been better than reading three separate stories that all have insufferable characters that you couldn’t care less to root for. I only kept reading because the first story was decent, but not enough to make the entire collection worthwhile.
October 17, 2025
Main takeaway: men are freaks
March 17, 2013
Sono rimasto soddisfatto da questa mia prima lettura di Richard Ford.
Donne e uomini è un libro costituito da un insieme di tre racconti accomunati dal dialogo interiore dei protagonisti.
In particolar modo il primo e l’ultimo, intitolati rispettivamente Il donnaiolo e Occidentali, hanno molto in comune sia come soggetto che come ambientazione.
Gran parte degli avvenimenti infatti trova un suo svolgimento nel centro di Parigi e in entrambi i casi si parla di donne e di uomini che attraversano crisi personali o di coppia.
Il secondo racconto, che porta il titolo di Geloso, è invece una storia differente dalle altre due, sia per il protagonista che per l’evoluzione vera e propria della vicenda, tanto che alla fine del libro appare non molto in linea con il resto.
Le atmosfere sono malinconiche, in alcuni momenti al limite della depressione.
Le incertezze, i dubbi, le indecisioni, sono la colonna portante del pensiero dei protagonisti maschili dei racconti parigini; tutto ciò porta ad un loro senso di insoddisfazione generale che si ripercuote sulle azioni in maniera determinante.
Le donne in apparenza vengono analizzate in maniera meno profonda, ma dietro le azioni messe in pratica e agli atteggiamenti tenuti, esse hanno un ruolo altrettanto importante dei loro corrispondenti maschili.
Senza dubbio è su di loro che si può accendere un dibattito più vivace, perché hanno una caratterizzazione meno esplicita e dunque più intrigante dal punto di vista del lettore.
Una serie di frasi estrapolate da ciascun racconto può meglio rendere l’idea delle cose di cui si sta cercando di parlare; a volte sono riflessioni del protagonista, altre sono il commento o l’analisi della voce narrante.
In molte di esse c’è il richiamo alla responsabilità individuale delle proprie azioni, in quanto il pensiero profondo che ciascuno possa essere artefice del proprio destino, almeno per quanto riguarda la vita privata, è sempre molto presente.
Direi infine che Donne e uomini è libro sulle crisi esistenziali in genere, più che sulle questioni sentimentali.
Dal racconto Il Donnaiolo:
“Ma non c’era rimedio: non poteva farsi piacere cose che non gli piacevano.”
“E in fondo era molto facile: un momento si è immersi completamente in una vita e un attimo dopo se ne è completamente fuori.”
“Le cose che tengono insieme una buona vita sono così piccole e impalpabili che possono anche passare inosservate. Eppure era facile incasinarle senza neanche rendersene ben conto.”
“Una cosa come quella non aveva alcuni scopo, ma semplicemente aveva inizio e fine in lui stesso. Era proprio questa la vaga sensazione che non era riuscito ad articolare con precisione negli ultimi giorni. Voleva che le cose, tutte le cose, buone o cattive, fossero solo per ed esclusivamente per lui stesso.”
Dal racconto Geloso:
“Succedono un mucchio di cose prima che uno apra gli occhi e capisca cos’è la vita.
Ma non la puoi cambiare. Dunque cerca di non fartene logorare troppo.”
“Avrebbe detto a mia madre di tornare subito a casa o altrimenti di correre il rischio di restare sola per sempre.”
Dal racconto Occidentali:
“Era possibile ad esempio che i suoi genitori si odiassero. Ma odiarsi per loro era più importante che cercare qualcun altro da amare o di amare qualcun altro.”
“I cambiamenti si riconoscevano, credeva, non da ciò che gli altri pensavano di te, ma da ciò che tu pensi di te stesso.”
“Ma c’era stato un momento, nel lasciare il negozio di giocattoli, in cui Matthews aveva pensato di non tornare indietro, di fare un lungo pranzo solitario, di comprare il sigaro che aveva immaginato e di uscire per una lunga, lunghissima passeggiata.”
Tempo di lettura: 5h 56m
http://ferdori.wordpress.com
Donne e uomini è un libro costituito da un insieme di tre racconti accomunati dal dialogo interiore dei protagonisti.
In particolar modo il primo e l’ultimo, intitolati rispettivamente Il donnaiolo e Occidentali, hanno molto in comune sia come soggetto che come ambientazione.
Gran parte degli avvenimenti infatti trova un suo svolgimento nel centro di Parigi e in entrambi i casi si parla di donne e di uomini che attraversano crisi personali o di coppia.
Il secondo racconto, che porta il titolo di Geloso, è invece una storia differente dalle altre due, sia per il protagonista che per l’evoluzione vera e propria della vicenda, tanto che alla fine del libro appare non molto in linea con il resto.
Le atmosfere sono malinconiche, in alcuni momenti al limite della depressione.
Le incertezze, i dubbi, le indecisioni, sono la colonna portante del pensiero dei protagonisti maschili dei racconti parigini; tutto ciò porta ad un loro senso di insoddisfazione generale che si ripercuote sulle azioni in maniera determinante.
Le donne in apparenza vengono analizzate in maniera meno profonda, ma dietro le azioni messe in pratica e agli atteggiamenti tenuti, esse hanno un ruolo altrettanto importante dei loro corrispondenti maschili.
Senza dubbio è su di loro che si può accendere un dibattito più vivace, perché hanno una caratterizzazione meno esplicita e dunque più intrigante dal punto di vista del lettore.
Una serie di frasi estrapolate da ciascun racconto può meglio rendere l’idea delle cose di cui si sta cercando di parlare; a volte sono riflessioni del protagonista, altre sono il commento o l’analisi della voce narrante.
In molte di esse c’è il richiamo alla responsabilità individuale delle proprie azioni, in quanto il pensiero profondo che ciascuno possa essere artefice del proprio destino, almeno per quanto riguarda la vita privata, è sempre molto presente.
Direi infine che Donne e uomini è libro sulle crisi esistenziali in genere, più che sulle questioni sentimentali.
Dal racconto Il Donnaiolo:
“Ma non c’era rimedio: non poteva farsi piacere cose che non gli piacevano.”
“E in fondo era molto facile: un momento si è immersi completamente in una vita e un attimo dopo se ne è completamente fuori.”
“Le cose che tengono insieme una buona vita sono così piccole e impalpabili che possono anche passare inosservate. Eppure era facile incasinarle senza neanche rendersene ben conto.”
“Una cosa come quella non aveva alcuni scopo, ma semplicemente aveva inizio e fine in lui stesso. Era proprio questa la vaga sensazione che non era riuscito ad articolare con precisione negli ultimi giorni. Voleva che le cose, tutte le cose, buone o cattive, fossero solo per ed esclusivamente per lui stesso.”
Dal racconto Geloso:
“Succedono un mucchio di cose prima che uno apra gli occhi e capisca cos’è la vita.
Ma non la puoi cambiare. Dunque cerca di non fartene logorare troppo.”
“Avrebbe detto a mia madre di tornare subito a casa o altrimenti di correre il rischio di restare sola per sempre.”
Dal racconto Occidentali:
“Era possibile ad esempio che i suoi genitori si odiassero. Ma odiarsi per loro era più importante che cercare qualcun altro da amare o di amare qualcun altro.”
“I cambiamenti si riconoscevano, credeva, non da ciò che gli altri pensavano di te, ma da ciò che tu pensi di te stesso.”
“Ma c’era stato un momento, nel lasciare il negozio di giocattoli, in cui Matthews aveva pensato di non tornare indietro, di fare un lungo pranzo solitario, di comprare il sigaro che aveva immaginato e di uscire per una lunga, lunghissima passeggiata.”
Tempo di lettura: 5h 56m
http://ferdori.wordpress.com
Displaying 1 - 30 of 177 reviews