Coordonată și editată de Oana Dorobanțu și Carmen Gheorghe, selecția reunește eseuri și cercetări de către autoare și autori roma și ne-roma, cu diverse formări profesionale, propunând perspective de analiză critică a rasismului de tip anti-roma, cu genealogii disciplinare din sociologie, antropologie, activism, feminism, studii culturale, istoria artei și experiențe trăite.
Împreună, aceste abordări distincte oferă o resursă pentru înțelegerea unei problematici arareori confruntată în mod explicit și asumat în România: rasismul față de cea mai discreditată minoritate etnică a sa, romii.
"Publicăm această carte cu speranța că ea va servi mai ales comunității rome, că va deveni un instrument de rezistență și emancipare pentru generații viitoare, dar și cu scopul de a produce o resursă de educație antirasistă pentru majoritari, printre care sperăm să găsim viitori aliați ai cauzei noastre" - Oana Dorobanțu și Mihaela Drăgan
Dacă ne dorim egalitate și echitate socială, atunci grupurile privilegiate trebuie să stea deoparte și să-și coboare vocea în ceea ce ține de marginalizare. Grupurile privilegiate trebuie să îi asculte pe cei marginalizați și să își folosească privilegiul pentru a amplifica vocile celor marginalizați. Dacă cei privligeiați nu fac un pas înapoi și insistă să controleze narațiunea despre ce e de făcut pentru împlinirea justiției sociale, nu fac decât să confiște spațiul pe care îl promit grupului ce au nevoie de el, și să perpetueze aceleași mecanisme care au făcut posibilă injustiția socială în primul rând.
Nici nu stiu ce citat as putea sa aleg din carte, efectiv sunt prea multe lucruri de spus si care ar merita mentionate, but here we go: "Functia, cea mai serioasa functie a rasismului, este aceea de distragere a atentiei. Te tine din a-ti face munca. Te determina sa explici iar si iar motivatia existentei tale. Cineva spune ca nu ai o limba, iar tu petreci douazeci de ani ca sa ii dovedesti contrariul. Cineva spune ca forma capului tau nu e cum trebuie, iar oamenii de stiinta trebuie sa demonstreze ca, de fapt, e perfect obisnuita. Cineva spune ca nu ai o cultura, asa ca esti nevoit sa o scoti la suprafata. Nimic din toate acestea nu este necesar. Intotdeauna va mai fi nevoie de inca ceva." - Toni Morrison
Cartea mi se pare extrem de importanta. Imi place ca ne sunt prezentate mai multe perspective, fiecare autor abordeaza problema rasismului romanilor in mod diferit. Astfel autorii reusesc sa prezinte numeroasele forme pe care rasismul sistemic poate sa le ia si cat de profund sunt afectate persoanele de etnie roma. Nu pot decat sa o recomand, altceva nu am de spus, seriously... stfu and read this book.
Am rămas plăcut surprinsă când am descoperit volumul în librărie. L-am cumpărat din curiozitate și din dorința de a afla mai multe despre un fenomen despre care nu se vorbește suficient în România. Fiind un volum colectiv, înțelegerea eseurilor prezintă diferite grade de dificultate din punctul meu de vedere - unele dintre ele sunt foarte accesibile, pe când altele sunt mult mai bine înțelese în momentul în care cititorul are cunoștințe de bază în ceea ce privește reprezentarea, studiile de rasă, de clasă sau de gen.
Am învățat lucruri noi parcurgând acest volum. Pe lângă faptul că aceste eseuri m-au făcut să mă gândesc la anumite lucruri pe care nu le luasem în considerare înainte, m-au făcut să realizez cât de ignorantă este societatea românească în fața unei probleme atât de importante. Refuzul acceptării, integrării și aprecierii romilor are la bază refuzul acceptării faptului că există o problemă înainte de toate. Din păcate, problema românească este adânc înrădăcinată în mentalul colectiv și numai educația și deschiderea spre cultură o pot salva. Înainte de orice, românii trebuie să își asume vina și să accepte faptul că perpetuarea atitudinilor rasiste este parte din problemă.
Această carte este o lectură necesară pentru orice român. Această carte reprezintă una dintre pietrele de temelie ale unui fenomen ce cu siguranță va lua amploare în următorii ani. Este momentul ca România să își asume trecutul - așa cum este el - și să înceapă să își scrie singură povestea, pentru că oamenii ei au multe lucruri de spus.
România este o țară profund rasistă. Cine se îndoiește de asta trăiește într-o bulă utopică și habar n-are de realitatea din jur. Nu am cunoscut încă o persoană care să nu aibă un discurs de marginalizare, de discriminare a romilor și aici mă includ și pe mine. Stereotipurile inoculate de către familie și societate, dar și experiențele personale au „talentul” de a ne crea imagini de care cu greu putem scăpa la vârsta adultă, iar vocea romilor este mult prea mică și șoptită deocamdată pentru a naște mișcări precum BLM. Mulți dintre noi suntem și ușor ipocriți când empatizăm cu mișcările persoanelor de culoare din alte țări, dar ignorăm sau chiar condamnăm romii pentru dorința de a-și face auzită vocea.
Cred că astfel de cărți - dar și alte mijloace de exprimare prin artă și nu numai - sunt importante pentru a sparge barierele sau măcar pentru a încerca să ofere majorității și perspectiva celorlalți, ai minoritarilor.
Volumul reunește eseuri ale unor persoane rome sau române care activează în zona aceasta a luptei împotriva rasismului din România. Mi-au plăcut mult capitolele lui Adrian-Nicolae Furtună, Georgianei Lincan, Mihaelei Drăgan (care e o actriță extraordinară!) și cel al lui Carmen Gheorghe, care, de altfel, încheie cartea în mod apoteotic.
Din păcate, mi s-a părut o carte greu de parcurs și asta nu din cauza tematicii abordate. Nu am simțit disconfort (doar enervare la momentul în care i s-a luat apărarea lui Dani Mocanu pentru „celebra” melodie, iar asta din partea unei femei). Dar eseurile, în cea mai mare parte, sunt profund academice, scrise în clișee și termeni utilizați frecvent în cercuri închise și pe care publicul larg nu i-ar cunoaște, un limbaj de lemn accesibil unei categorii restrânse de oameni. Acest lucru este contraproductiv și mesajul nu are cum să ajungă la cei care ar avea cu adevărat nevoie să-l cunoască. În plus, este plină de greșeli de ortografie, ceea ce mi se pare inacceptabil și îngreunează cititul.
Cele 4* pe care le-am dat cărții sunt pentru a recunoaște efortul de a aduce în spațiul public tematica rasismului împotriva romilor și nu pentru modul în care este scrisă. Așteptările mele, poate, au fost prea mari, m-ar fi interesat să citesc mai multe despre istoria romilor, despre sclavie și Holocaust, dar în mare parte sunt eseuri academice semi-obscure.
Mi-ar plăcea ca eforturile în sensul acesta să continue, la nivelul de înțelegere al maselor, în cuvinte simple și dezbrăcate de termeni propagandiști, pe care să le înțeleagă toată lumea, indiferent de nivelul de educație.
O sa las aici unul dintre highlight-urile pe care le-am subliniat cu gândul să vă provoc să citiți această carte. Poate nu e cel mai reprezentativ, dar cu siguranță ne face să realizăm faptul că suntem cu adevărat privilegiați. "Asadar, atunci când facem parte dintr-un grup privilegiat, in lipsa unui efort personal de cunoaștere și combatere a unor narațiuni false, ni se inoculează faptul că avem acest privilegiu pentru că am muncit pentru el, nu pentru că la nivel social și istoric, grupul din care facem parte a deținut putere și a făcut lucrurile ușoare pentru noi, dar mai grele pentru cei care nu sunt ca noi."
Cred ca aceasta Carte este foarte importantă. Ar trebui sa fie mult mai promovată in media. Totuși, unele eseuri sunt mult prea academice, mult prea repede, in ordinea apariției in carte. Cred ca limbajul ar trebui sa fie cât mai accesibil pentru orice om obișnuit, fiindca ideea de baza e importantă.
Oricum, grozava inițiativa! Ma frustra sa tot citesc despre istoria negrilor, însă nu găseam nimic din “ograda noastră”. Împreuna cu ultimul număr din DOR (iarna 2021/2022) și noul Podcast: obiceiul pământului, sper ca discuția sa capete mai mult avânt in perioada următoare.
O colectie de eseuri foarte smechera, care a aparut poate prea tarziu. Este nevoie ca romilor sa le fie aduse reparatii, sa intelegem cu totii prin ce am si mai ales, au trecut de-a lungul celor 5 secole de sclavie.
Volumul ăsta e dincolo de ratinguri. E lectura obligatorie, e inconfortabil și ultra necesar, o piesă esențială in completarea istoriei mainstream a României si un punct din care putem porni acțiuni reparatorii fata de comunitatea roma (deși nu vom putea niciodată compensa cei 500 de ani de opresiune asupra lor).
Materialele incluse sunt diverse: unele cu limbaj academic pe alocuri mai greu accesibil , altele reflectând perspective personale, in schimb fiecare explorează câte o fațetă complexa (si inevitabil intersectionala) a realităților rome in spațiul românesc. Semnează autoare și autori, roma și ne-roma, pe care ma bucur ca i-am descoperit.
Am rămas cu gândurile de final ale lui Carmen Gheorghe: “Furia este ceva ce este in noi dintotdeauna. Este parte din trauma pe care o purtam, deși nu e in manual, se transmite prin genele noastre, prin istoria noastră, a familiei noastre și a tuturor celor care in fiecare zi trebuie sa simtă frica din pricina culorii , a etniei, a statutului. Este timpul ca furia sa devină conștientă, asumată și politizată (…) declanșatorul unor schimbări și de noi mentalități. Atât pentru noi, cât și pentru aceia împotriva cărora ne-o îndreptăm.”
Am cumpărat acasă carte petru un eseu și acum mă gândesc dacă aș citi toată carte și aș spune că e eseu meu oare s-ar supăra cineva ? :) Acuma vorbim mai serios puțin această carte transpune niște probleme rasiale, adevărate cu care ne confruntăm zilnic aș putea spune, problema rasistă există este printre noi și ne acaparează tot timpul. Această carte fix despre asta vorbește și cumva vrea sa ne deschidă ochii din perspectiva asta analizând mai multe teme și venind cu dovezi, încercând să diminueze acest proces. Merită citită cu atenție și grijă pentru că merită fiecare pagină.
Am citit pe parcursul ultimelor luni volumul coordonat de Oana Dorobanțu și Carmen Gheorghe (pentru că da, l-am început prin martie) și trebuie să mărturisesc că am făcut pauze destul de mari între unele eseuri. E adevărat că la o carte de eseuri nu poți să citești în același ritm în care ai face-o cu o ficțiune, ceea ce de obicei dublează timpul de lectură. La asta se mai adaugă și cunoștințele în domeniu (sau absența lor), respectiv cât de familiare sunt anumite concepte. La momentul de față, n-aș ști să spun dacă asta a contribuit la părerea mea generală asupra volumului sau nu, dar cert e că mă situez undeva pe la mijloc. Mai în detaliu: + dă voce unei minorități din interiorul ei + lucrează cu concepte pe care personal le-am regăsit mai mult în spațiul internațional până acum - unele dintre ele sunt mai proaspete în vocabularul românesc - ex. whiteness -> albitate + prezintă perspective noi asupra unor evenimente publice / istorice cu reacție puternică la momentul respectiv; aici aș face referire la studiul bine argumentat al lui Bogdan Popa & politica frecvențelor joase de care vorbește - tonul agresiv din anumite exprimări; știu că nu toate lucrările din volum pretind să fie științifice, dar am fost surprinsă neplăcut de anumite formulări - unele texte sunt pur subiective și în unele pasaje unde se face referire la diferite studii sau arhive, ele nu sunt citate ulterior, nici măcar în bibliografia finală, ceea ce reduce din credibilitatea argumentelor.
Per total, e un volum necesar, util, dar aviz celor care nu sunt deloc familiari cu anumite terminologii - te poate băga în ceață pe alocuri și, ca în orice volum care pretinde să fie științific, nu aș crede informația așa cum e redată fără a verifica mai multe surse distincte. Dar cred că exercițiul critic pe care îl propune este unul binevenit, pe care ar trebui să îl practicăm constant.
Capitolul scris de Valentina Iancu m-a facut sa nu ii dau 5 stele acestei carti; mai mult, aproape am renuntat sa citesc cartea mai departe... Din fericire am ‘perseverat’ si sunt foarte bucuros ca am citit capitolul Oanei Dorobanutu, si cel al Georgianei Lican. Dar la cel al lui Carmen Gheorghe, efectiv am aplaudat.
DA, cititi aceasta carte; o recomand cu maxima caldura!
rasismul nu este văzut ca o problemă a romilor, ci ca o problemă a neromilor, ce îi afectează pe romi - Mihaela Drăgan, Oana Dorobanțu
Această carte ne prezintă problema rasismului din 10 perspective diferite, fiind o colecție de eseuri scrise de activiști și activiste în speranța că aceasta va deveni o resursă de educație antirasistă și, mai ales, un instrument pentru emanciparea comunității rome.
Pornind de la istoria reprezentării (rasiste) a romilor în arta est europeană și până la reprezentarea romilor în media actuală, cititorul ajunge să recunoască comportamentul rasist atât în exteriorul, cât și în interiorul propriei persoane.
Un individ rezistent la critică nu este un aliat autentic, ci doar performează rolul de aliat cu scopul de a-și semnala virtutea de om bun. [...] adevărata motivație a aliaților performativi nu este aceea de a pune la îndoială supremația naționalist-creștină, ci de a se distanța de ea în timp ce beneficiază de pe urma ei, scrie Oana Dorobanțu în eseul centrat pe „alianță și performativitate”. Lucrarea Oanei este o lectură necesară pentru orice persoană care se consideră aliat al cauzei, deoarece face o diferențiere clară între ce înseamnă alianța și alianța performativă.
Provilegiul poate fi definit ca o serie de avantaje pe care societatea le oferă persoanelor dintr-un anumit grup social bazat pe aspecte ale identității lor, scrie Georgiana Lincan (Aldessa) în eseul despre „white privilege” și cum poate fi folosit acesta în lupta pentru justiția socială. Georgiana subliniază faptul că educația este un privilegiu oferit persoanelor care au un anumit statut social și economic.
Un alt eseu care mi-a atras atenția în mod special este cel al Mihaelei Drăgan despre teatrul rom și luptele companiei de teatru Giuvlipen pentru organizarea unui teatru de stat rom, la bază stând influențele pe care le-au avut romii asupra teatrului românesc. Recuperarea măscăricilor romi este un gest de recunoaștere a tradiției teatrale rome, care a precedat teatrul românesc și l-a influențat profund
O temă recurentă pe tot parcursul cărții este sexualizarea femeilor rome și a impactului pe care îl are aceasta asupra vieții lor de zi cu zi și asupra răspunsurilor din media la orice acțiune a lor. Carmen Gheorghe analizează acest subiect în detaliu, în eseul intitulat „Cu fustele-n cap pentru feminismul rom”, un eseu extrem de important pentru a înțelege situația actuală a misoginismului targetat femeilor rome, făcând referire la multiple tentative de sterilizare a femeilor rome. Suntem reduse la identitatea etnică sau socială, la capacitatea noastră biologică, sexualizate.
Nu pot încheia acest review fără a le mulțumi autorilor și autoarelor pentru munca depusă în scrierea acestei cărți, care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunei persoane interesate de problemele dezbătute.
Deși mă interesează subiectul, stilul și tonul acestui volum sunt absolut atroce. De la americani, sociologii români au preluat termenii englezești de descriere a opresiunii rasiale, adaptați de la cazul afro-americanilor. De la francezi, ei au luat ideologia postmodernă în formele ei cele mai nerezonabile. Cartea e plină de presupoziții postmoderne cu care nu pot sa fiu de acord: că experiența subiectivă a celor oprimați are valoare epistemologică superioară adevărului obiectiv, că orice diferențiere între grupuri are drept explicație exclusivă discriminarea și prejudiciul, că limbajul construiește realitatea socială și ca putem ingineri societatea schimbând limbajul, că relativismul cultural este corect și nu putem compara culturi diferite folosind standarde morale consecințialiste, că puterea este omniprezentă și determinantă a relațiilor sociale etc. Iar textul renunță la orice pretenție de cercetare obiectivă și își recunoaște fățiș activismul. Însă pentru ca activismul să fie eficient, faptele trebuie întâi determinate și cunoscute. Mult prea puține au fost spuse despre adevaratele tragedii ale romilor din România: sclavia timp de cinci secole și Holocaustul. Și mai trist este însă faptul că nu am aflat prea multe lucruri despre comunitatea romă, despre cultura lor, problemele cu care se confruntă etc. Am aflat multe despre o formulare academică din turn de fildeș a problemelor lor, iar soluțiile propuse sunt atât de departe de realitate pentru a deveni tragi-comice. Deși rasismul românesc este o problemă foarte gravă, mă tem că soluțiile nu vor origina în astfel de discursuri. Până când nu depășim postmodernismul ca modă culturală și putem purta discuții raționale, empirice și măcar semi-obiective despre aceste probleme, rămân în căutări.
Aduce o perspectiva a rasismului aplicata in context romanesc. Scrisa cu multa empatie, de persoane de la "firul ierbii", discuta intersectional privilegiul
DA, DA, DA, de un milion de ori daca s-ar putea. Romania nu vorbeste deloc, ce sa mai, aproape deloc despre rasism si omul de rand nu ia in serios subiectul. Dar cum sa fie luat in serios cand omul de rand se gandeste cum sa puna o paine pe masa, cum sa plateasca chiria sau cum sa isi trimita copilul la scoala fara pachet in ziua urmatoare. Cartea face o treaba minunata la a explica notiuni si concepte imprumutate din miscarea feminista si antirasista din vest si la a le aplica in contextul Romaniei si romilor. Toate eseurile sunt scris intr-un limbaj inaccesibil omului de rand. Romanii citesc foarte putin si cred ca limbajul greoi este o bariera pentru multe persoane cu intentii bune. De asemenea, carte este imposibil de gasit in format fizic ( ma rog sa fie printata iar). Mi-as dori ca viitoarele opere despre rasismul din Romania sa fie mai usor de inteles si accesat de catre toti romanii. Avem nevoie de educatie si sigur nu o sa vina din sistemul public. Incredibila carte si de mare nevoie, dar oamenii care o citesc inteleg deja problema si sunt, probabil, de acord cu toate subiectele si solutiile abordate si propuse.
This is a vital initiative, and Romania has a lot of work ahead of it in anti-racism. I wish there were more books like it. I did find that the essays varied a lot in expected knowledge and tone, from extremely academic (the first one), to accessible without compromising on content ( the ones on Roma art and Roma feminism).