E anul 3000, adică anul 980 al baș-caimacămiei teocratice înscăunate de Renato IV Salagenis, și fetele stârnite de BUG Mafia să dea din fese încă nu s-au oprit. Într-una din termele de hiacint și cositor care supură ca niște melci pe coastele Neo-Maglavitului, Ienăchiță Văcărescu zombificat și 100 de zerglingi trapperi consolidați cu catgut într-o entitate hivemind poliamoroasă care seamănă cu Abi Talent sparg semințe și bagă mefedronă la baie, pastișând în cinci dimensiuni „poeme de amor” după Cărtărescu. Inmnul tradițional „Un răsunet” e întrerupt de Freezing Moon de la Mayhem, pe care intră în cypher chiar SATANA CARE ESTE SATANA. Afară este anotimpul Apocalipsa după Ioan și peste stanleybet-uri ninge cu funigei din mațele noastre. Doar jmekeria și iubirea mai pot combina lumea că e pont să existe: o iubire cât un palat neterminat, o iubire haladită și scintilantă. O iubire care naclăiește paginile acestui volum, care va amărî pântecul tău, dar care pre limbă va fi dulce ca mierea. – Florentin Popa
[penetronică animată] – [pelicular-ocular] – [trip trap hop manele pt mai tîrziu] – [videodom] – [optiq agressor] – [cox cizelator] – [pornoconfessor] – [sînge&aur – Ady Endre – balaur] – [cocodolarosofia] – [sudor-sondor în aur] – [priveliştea ca bolnăviciune ce eşti] – [subst. de control şi subst. de contrast] – [chöd anime (trasat)] – [eating boy] – [psalmul matricol] – [donna însalivata] – [te rog nu te epila]
bahah, un fel de Spike - Manele, dar de 150 de pagini și fără muzică. sau o carte care, din fericire, o să oftice toți iubitorii de poezie frumuasă, aia care te cutremură și-ți desfată sufletul cu un dans de cuvinte, dirijat cu mare pricepere de condeiul unui Creator înzestrat...
mi-a plăcut manifestul postironic al lui Timotei Drob, deși parcă mi-aș fi dorit mai puțină narativitate, ori poate să-l citesc într-un roman – pe care, apropo, sper să-l scrie la un moment dat. am tot avut senzația că îl limitează mediul, care nu-i permite să exprime tot ce-ar vrea de fapt. în plus, nu-i tocmai un concept nou (Drob a fost deja asemănat cu un soi de Cărtărescu pe manele, numai că lui Cărtărescu îi iese muuuult mai bine), mi s-a părut puțin... tryhard pe alocuri (și poate ar fi funcționat mai bine dacă era mai scurtă cartea), dar apreciez ideea.
Plângerile cocalarului
Doamne te rog și vreau să-mi răspunzi Doar vreau să știu cum am ajuns aici În clipa de față că nu mai suport Să văd mafioți care toți mă vrea mort!
Cum de ai lăsat pe lume mafioți nebuni De ce ai lăsat tu Duamne ură-ntre Români? Acu' nu mai pot să las copiii la joacă Teroarea mă-ngheață și mă-ngroapă
Noaptea nu dorm, grijile m-apasă Banii fug de mine, tre' să vând o casă. Mai am decât trei vile și un mic palat Ce-o să le las la copii când voi fi mâncat?
Unde-o să ajungă toată munca mea de-o viață viață? Am muncit ca sclavu' ce mă-sa pe gheață Copiii mei e tot ce am mai scump pe pământ Nu accept să rezist să îi văd plângând!
Dușmanii-mi dau târcoale, păsări răpitoare Da' Guță-mi dă putere, el mă ține tare! Car bani în gipan, pe două motoare Cu șalupa ruptă-n pupă, zbor către soare!
Cine n-are mintea să priceapă că e varză Cum că ar fi mafiotu' de pe primu' loc Și invidios că n-are cum să dovedească De ce el e un zeruo și io îș cel mai bengos!
Dar știu, dragă, cât de scumpă e dragostea ta de om uman! Știu că nu poate fi răscumpărată ușor, Ea nu poate fi plătită cu bani umani! Dar ți-am clădit în mine un seif de dragoste pe care l-am umplut cu bancnote vii, bancnote de carne, cu suflet și trup bancnote făcute din mine, direct din cartușul inimii mele de carne cu circuite de aur.
(fragment din poemul BANCNOTE DE CARNE)
Deși a fost numit în repetate rânduri un volum în versuri manelizate, rămâne totuși un manifest cu valențe ușor sensibile pe alocuri, și chiar merită o șansă!
This entire review has been hidden because of spoilers.
Tot volumul mi se pare un rollercoaster de motive culturale urbane, care sar de la șmwekeru' tău obosit de capitală, până la Evanghelistul muritor din "Raiul Tradițional" (care mi se pare lowkey the peak of the volume).
Prea multe pagini după părerea mea, dar presupun că în ideea asta s-a plusat pe conturarea universului poetic din volum. Te "pregătește" pentru ceva și faza faină este că acel ceva vine. Nu te lasă-n pană. Și pentru asta, mi-a plăcut.
Ceea ce se vrea a fi o decadență morală și-un showcase, defapt, al inculturii clasei "înalte", își împlinește scopul prin ironii atât delicate cât și îndeajuns de evidente încât să te bufnească râsul. Unde iubirea de bani ne corupe, cine oare mai e Dumnezeul decât cel care exercită corupția? Nu e nimic "tradițional" cum s-ar spune, criteriu în care se încadrează mulți dintre cei care-și publică operele prin OMG. Deci dacă vreți să ieșiți din tipare, să rămâneți plăcut surprinși de ceva ce alteori poate părea chiar grotesc, this is for you.
la început părea ceva interesant, ceva care ar putea să îmi placă și să fie mind opening, mai ales că poeziile sunt despre niște subiecte nu foarte abordate, dar care exudă de stilul de viață tipic românesc.
totuși, m-am pierdut în ultimele câteva zeci de pagini.