What do you think?
Rate this book
Cinematic
Luca Ștefan Ouatu: nume mai enigmatic decît al unui fotbalist din naționala U21. Și totuși: odată cu debutul său cinematic, ne devorează subcultura milenială („sunt tot puștan de 2000 pe focus slab și vise mari”): postironie, nevroză, hipersensibilitate, jelanie cinică, escapism, manga & PornHub & hentai, imaginar cyber, refuzul epicului existențial în favoarea circuitelor virtuale, tripate, dereglate: „am visat timid planetă nouă// oameni luminați ca son goku/ din căldura lor atent împărțind/ trecătorilor scânteie”. Luca Ștefan Ouatu: șaman digital & poet.
– Ștefan Manasia
Hibrid invadat și definit de noile media și tehnologii, un romantic bine camuflat, eroul lui Luca vânează claritatea care se întrevede printre scene blurate, dansuri haotice, atmosferă viciată de substanțe și alienare. Realitatea nu mai e trăită, ci testată, reperele dispar de pe ecran cu un scroll și se amestecă între ele. Lumea din Cinematic stă sub imperiul senzației că doar dacă producem cadre suntem cu adevărat vii, tînjind după lumi visate timid.
– Andrei Dósa
PornHub pentru copaci și OCD la chakre, viață versus informație și un Oedip anime care îl găsește pe altcineva, poezia din Cinematic poate să pară, ca și comedia, una de situație. Doar că nu se limitează la așa ceva, iar circumstanțele existențiale ale teritoriului său poetic își cunosc statutul. Mărturisiri ale pronunției cu autorul și nu invers. Vestea poeziei după Luca este că limbajul este oameni: „ca iubirea și extazul în mijlocul îmbrățișării/ iar aici suntem toți/ cu sufletul în mână ca niște mingi de foc/ arucând buimaci unii spre alții, așteptând prima zăpadă”. Luca Ștefan pare a fi băiatul care a greșit buzunarul. Cui vrea o declarație cu asigurare, Luca îi oferă o mărturisire cu pixelii la gerunziu. Actorul principal rămâne poezia, ea are valoare și deaia are rivală, altfel ar sta la baza lucrurilor fără picioare și s-ar limita să urască șoferii beți. Ceea ce Luca Ștefan Ouatu nu face în Cinematic, dar știe pe cineva și îl arată.
– Răzvan Țupa
– Ștefan Manasia
Hibrid invadat și definit de noile media și tehnologii, un romantic bine camuflat, eroul lui Luca vânează claritatea care se întrevede printre scene blurate, dansuri haotice, atmosferă viciată de substanțe și alienare. Realitatea nu mai e trăită, ci testată, reperele dispar de pe ecran cu un scroll și se amestecă între ele. Lumea din Cinematic stă sub imperiul senzației că doar dacă producem cadre suntem cu adevărat vii, tînjind după lumi visate timid.
– Andrei Dósa
PornHub pentru copaci și OCD la chakre, viață versus informație și un Oedip anime care îl găsește pe altcineva, poezia din Cinematic poate să pară, ca și comedia, una de situație. Doar că nu se limitează la așa ceva, iar circumstanțele existențiale ale teritoriului său poetic își cunosc statutul. Mărturisiri ale pronunției cu autorul și nu invers. Vestea poeziei după Luca este că limbajul este oameni: „ca iubirea și extazul în mijlocul îmbrățișării/ iar aici suntem toți/ cu sufletul în mână ca niște mingi de foc/ arucând buimaci unii spre alții, așteptând prima zăpadă”. Luca Ștefan pare a fi băiatul care a greșit buzunarul. Cui vrea o declarație cu asigurare, Luca îi oferă o mărturisire cu pixelii la gerunziu. Actorul principal rămâne poezia, ea are valoare și deaia are rivală, altfel ar sta la baza lucrurilor fără picioare și s-ar limita să urască șoferii beți. Ceea ce Luca Ștefan Ouatu nu face în Cinematic, dar știe pe cineva și îl arată.
– Răzvan Țupa
74 pages, Paperback
Published December 13, 2019
153 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 24 of 24 reviews
July 6, 2020
foarte mult mi-a plăcut, deja abia aștept următorul volum & sunt curioasă cum va evolua poezia lui Luca peste ani.
mi se pare un punct de pornire excelent inclusiv pentru cineva care nu e tocmai familiarizat cu poezia contemporană și nu știe de unde să înceapă – sensibil și adolescentin, veți aprecia sinceritatea poemelor & simplitatea cu care își construiește Luca textele, fără să alunece, totuși, în clișeu.
summerise
maturizarea s-a aprins în noi
un felinar înconjurat de insecte
pâlpâind în trenuri cu supracontrol
urină la raveuri în cort miros de alcool
din cameră am văzut
tristețea în plină stradă
și plăcerea
desenată cu cretă roz aproape ștearsă
desenând
contur de oameni mici
gata să crească în ochii mei precum
pupilele pe droguri proaste
vreau în orașul ăsta mort sub 10.000
dragostea să mă lovească
în tâmple ca o durere de măsea
atunci când nimeni nu se așteaptă și simt că
totul e în ordine scrolând pe net
piese pe houseum seriale
netflix de 2 lei în jur
băieții în mișcare rupți
pe artă vizuală și linii de k
mă mint că totul e ok
și ce e frumos în noi
n-o să dispară niciodată
sub presiune îmi testez
răbdarea apăsat de mâini grele
cu dublajele la aparate
gata să-ți promit un loc în palma ta
îmi strângi
mintea ferită de maturitate
ca un puștan bătând
mingea în curtea școlii
gata să nască și să umple noi goluri
sunt tot copil mă întreb ce mai rămâne
când tot ce e frumos dispare și în noi
nici serialele nu mai luminează
ce rămâne când dragostea se topește
ca un ou kinder uitat în bucătărie pe masă
: synesthesia și o viață organizată
sosuri în farfurie prin locuri în care
nu se văd fețe de neoane
și visez lumină pe fața mea ca două palme
înconjurat de oameni calzi și vulnerabili
regenerat sub chipurile lor
raze de soare strecurate prin perdea
în plină vară
nu mai e nimeni aici
sunt tot puștan de 2000
pe focus slab și vise mari
cu fericire în colțul gurii ca băieții după
șaormă
în trip pe viață și toată viața în trip
mi se pare un punct de pornire excelent inclusiv pentru cineva care nu e tocmai familiarizat cu poezia contemporană și nu știe de unde să înceapă – sensibil și adolescentin, veți aprecia sinceritatea poemelor & simplitatea cu care își construiește Luca textele, fără să alunece, totuși, în clișeu.
summerise
maturizarea s-a aprins în noi
un felinar înconjurat de insecte
pâlpâind în trenuri cu supracontrol
urină la raveuri în cort miros de alcool
din cameră am văzut
tristețea în plină stradă
și plăcerea
desenată cu cretă roz aproape ștearsă
desenând
contur de oameni mici
gata să crească în ochii mei precum
pupilele pe droguri proaste
vreau în orașul ăsta mort sub 10.000
dragostea să mă lovească
în tâmple ca o durere de măsea
atunci când nimeni nu se așteaptă și simt că
totul e în ordine scrolând pe net
piese pe houseum seriale
netflix de 2 lei în jur
băieții în mișcare rupți
pe artă vizuală și linii de k
mă mint că totul e ok
și ce e frumos în noi
n-o să dispară niciodată
sub presiune îmi testez
răbdarea apăsat de mâini grele
cu dublajele la aparate
gata să-ți promit un loc în palma ta
îmi strângi
mintea ferită de maturitate
ca un puștan bătând
mingea în curtea școlii
gata să nască și să umple noi goluri
sunt tot copil mă întreb ce mai rămâne
când tot ce e frumos dispare și în noi
nici serialele nu mai luminează
ce rămâne când dragostea se topește
ca un ou kinder uitat în bucătărie pe masă
: synesthesia și o viață organizată
sosuri în farfurie prin locuri în care
nu se văd fețe de neoane
și visez lumină pe fața mea ca două palme
înconjurat de oameni calzi și vulnerabili
regenerat sub chipurile lor
raze de soare strecurate prin perdea
în plină vară
nu mai e nimeni aici
sunt tot puștan de 2000
pe focus slab și vise mari
cu fericire în colțul gurii ca băieții după
șaormă
în trip pe viață și toată viața în trip
March 12, 2020
4 și nu 5 pentru că știe ce așteptări are frate-su de la el și că poate să bubuie și mai tare de atât.
Până una alta:
"suntem doar oameni și plutim
când
oceanul ăsta
încearcă să ne vorbească"
Până una alta:
"suntem doar oameni și plutim
când
oceanul ăsta
încearcă să ne vorbească"
January 7, 2021
Nu obișnuiesc să scriu review-uri.
Nici daca, sa spunem, o carte m-a facut să mă "lălăiesc" cateva luni bune și să o citesc in scarbă, nici dacă e bună.
Dar acest volum de poezie contemporană, cu câteva referințe bine amplasate dintr-un anumit "sat al frunzei" și puțină doză de umor, m-a facut să empatizez cu o persoană-personaj ce nici nu stiu daca există mai degraba în cititor, în file sau în mine.
Cu siguranță o sa fie unul dintre volumele pe care o să le văd in bibliotecă și o sa spun "parcă mai merge încă o dată".
Nici daca, sa spunem, o carte m-a facut să mă "lălăiesc" cateva luni bune și să o citesc in scarbă, nici dacă e bună.
Dar acest volum de poezie contemporană, cu câteva referințe bine amplasate dintr-un anumit "sat al frunzei" și puțină doză de umor, m-a facut să empatizez cu o persoană-personaj ce nici nu stiu daca există mai degraba în cititor, în file sau în mine.
Cu siguranță o sa fie unul dintre volumele pe care o să le văd in bibliotecă și o sa spun "parcă mai merge încă o dată".
October 6, 2022
4.5⭐
E bombă :))
E bombă :))
July 21, 2020
inter regio 12641
“mama mă strigă luca
nu pot visa și mi-e greu
să-mi imaginez
lucruri triste despre alții[..]
am văzut îndrăgostiți numărând
stele pe un șezlong până pe frunte
le rămâneau broboane
spații neatinse pe piele fete
cu respirații grăbite
priviri luminate găsind
în cineva tot ce au vrut
să creadă că există în oameni[...]”
“mama mă strigă luca
nu pot visa și mi-e greu
să-mi imaginez
lucruri triste despre alții[..]
am văzut îndrăgostiți numărând
stele pe un șezlong până pe frunte
le rămâneau broboane
spații neatinse pe piele fete
cu respirații grăbite
priviri luminate găsind
în cineva tot ce au vrut
să creadă că există în oameni[...]”
January 26, 2021
My favourite bits.
riverflow
„suntem doar oameni și plutim
când
oceanul ăsta
încearcă să ne vorbească”
hunt
„teama de eșec mă copleșește
printre atâtea exemplare și exemple
doar supraviețuiesc”
inter regio 12641
„mama mă strigă luca
nu pot visa și mi-e greu
să-mi imaginez
lucruri triste despre alții”
p.s. mă întorc și eu în Konoha
riverflow
„suntem doar oameni și plutim
când
oceanul ăsta
încearcă să ne vorbească”
hunt
„teama de eșec mă copleșește
printre atâtea exemplare și exemple
doar supraviețuiesc”
inter regio 12641
„mama mă strigă luca
nu pot visa și mi-e greu
să-mi imaginez
lucruri triste despre alții”
p.s. mă întorc și eu în Konoha
June 5, 2021
L-am citit cu Ana 😭💓
September 1, 2021
singura frică
să mi se fi întâmplat deja
cea mai mare fericire
să mi se fi întâmplat deja
cea mai mare fericire
July 18, 2020
aș putea să gândesc
aș putea să îmbrățișez tandru extazul
în schimb aleg să invoc senzația
cuibărit cuminte în golul dintre memorie și
serotonină
am visat timid planetă nouă
cu 4 elemente în mii de forme
cristale opace cascade din pietre și vegetație
curgând din mâinile prietenilor
ca iubirea și extazul în mijlocul îmbrățișării
iar aici suntem toți
cu suflete în mână ca niște mingi de foc
aruncând buimaci unii spre alții așteptând
prima zăpadă
aș putea să îmbrățișez tandru extazul
în schimb aleg să invoc senzația
cuibărit cuminte în golul dintre memorie și
serotonină
am visat timid planetă nouă
cu 4 elemente în mii de forme
cristale opace cascade din pietre și vegetație
curgând din mâinile prietenilor
ca iubirea și extazul în mijlocul îmbrățișării
iar aici suntem toți
cu suflete în mână ca niște mingi de foc
aruncând buimaci unii spre alții așteptând
prima zăpadă
December 27, 2021
https://youtu.be/aTkGKW168ZQ
mi-a plăcut mult, un rollercoaster de tehnologie & spiritualitate, m-am regăsit atât pe mine, cât și pe puștoaica neînțeleasă din mine
magnolia
de când mi te știu
sunt toate cicatricile mele
și de când nu mă știi
sunt toate cicatricile mele
și până unde nostalgia serilor
în care nu îmi dezlipesc mâna de telefon
bifând mesaje meme izolare
stickere cu inimioară aștept
oameni să apară în fața mea sărind
din ecran
bifând îmbrățișări lumină
plimbări prin parc excese de serotonină
zâmbind muți de uimire
sunt stări ce trec neobservate printr-un gadget
scrolând cu degetul printre profilurile
unor persoane pe care nici măcar nu le cunosc
țin oamenii în palmă și îi strâng
la pieptul meu
sunt gata să înflorească
precum trandafirii japonezi în plină iarnă
uscați și vulnerabili împărțind
aceeași dragoste și timp
aceeași hrană
sunt cifre și algoritmi distanțe
sunt plante și pământ la mijloc
noi și-n mijlocul nostru noi
și iarăși noi
și iar pământ și plante apoi
sunt cifre și algoritmi distanțe
și între ele sori desaturați
ploi de acid aer nociv
cu hiv și cancer
semne cu stop și danger
energii statice și danceri
mișcați de sol în corpuri
am stat cu fețe pixelate
și am văzut lumea cu toate adevărurile ei
am cutreierat prin păduri căutând hribi ca oglinzi
în care mă găseam pe mine
încercând să rup de sol rădăcina
am primit la piept persoane dragi
taguri pe mess poze din baie
am oferit aceeași dragoste
același timp aceeași hrană
ne-am născut în simbioză
toți doar energii
hybridați cu procesoare
sub control termic
la pieptul fiecăruia
am adormit vulnerabili
și am înflorit
mi-a plăcut mult, un rollercoaster de tehnologie & spiritualitate, m-am regăsit atât pe mine, cât și pe puștoaica neînțeleasă din mine
magnolia
de când mi te știu
sunt toate cicatricile mele
și de când nu mă știi
sunt toate cicatricile mele
și până unde nostalgia serilor
în care nu îmi dezlipesc mâna de telefon
bifând mesaje meme izolare
stickere cu inimioară aștept
oameni să apară în fața mea sărind
din ecran
bifând îmbrățișări lumină
plimbări prin parc excese de serotonină
zâmbind muți de uimire
sunt stări ce trec neobservate printr-un gadget
scrolând cu degetul printre profilurile
unor persoane pe care nici măcar nu le cunosc
țin oamenii în palmă și îi strâng
la pieptul meu
sunt gata să înflorească
precum trandafirii japonezi în plină iarnă
uscați și vulnerabili împărțind
aceeași dragoste și timp
aceeași hrană
sunt cifre și algoritmi distanțe
sunt plante și pământ la mijloc
noi și-n mijlocul nostru noi
și iarăși noi
și iar pământ și plante apoi
sunt cifre și algoritmi distanțe
și între ele sori desaturați
ploi de acid aer nociv
cu hiv și cancer
semne cu stop și danger
energii statice și danceri
mișcați de sol în corpuri
am stat cu fețe pixelate
și am văzut lumea cu toate adevărurile ei
am cutreierat prin păduri căutând hribi ca oglinzi
în care mă găseam pe mine
încercând să rup de sol rădăcina
am primit la piept persoane dragi
taguri pe mess poze din baie
am oferit aceeași dragoste
același timp aceeași hrană
ne-am născut în simbioză
toți doar energii
hybridați cu procesoare
sub control termic
la pieptul fiecăruia
am adormit vulnerabili
și am înflorit
January 28, 2020
l-am citit cu toată indulgența & răbdarea, însă în afară de niște pasaje ok din „perils” și „lock n key”, n-am rămas cu nimic. (post)ironie & melancolie swag, ambele fără semnal.
December 9, 2021
lock n key
de când sunt mic mi-am dorit
să am un loc pe care
să-l pot numi acasă
din negrești spre iași toate deciziile
luate sub presiune
gândurile mă lăsau pe o bancă în parc
cu pastiluțe colorate
cu privirea pierdută
lângă mine forme materiale devenite blank
unde să mai fug de responsabilități
pe cine sa mai chinui la ore târzii
cu problemele mele de adolescent
aflat în pragul studenției
amețit de stări și persoane din toate
colțurile țării
mi-am dorit să am un oraș al meu
un oraș în care să pot simți
timpul ca pe o soluție
au fost seri în care fugeam de lângă ai mei
și vedeam viața ca pe un ponei de oțel
pe care mă dădeam beat
la ora 4
așteptând să-i sară siguranțele
au fost seri în care am dormit
pe scaunul din dreapta am simțit
singurătatea ca pe un șobolan
blocat
între sinapse
mai aproape de evadare cu fiecare răsărit
au fost și dimineți în care am hotărât
că vreau să plec în cluj
în care mă uitam în oglindă și zâmbeam
încercând să consider că tot ce era mai bun
în mine am ascuns în oameni
toate au trecut și nu mai simt cum se repetă
am înțeles că sunt amintiri
și în lipsa unor stimuli
sunt capabil să nu le retrăiesc
de când mi te știu
zilele n-au fost atât de lungi
nici nopțile
așa
de scurte
de când mi te știu
am început să văd timpul
o soluție
câteva poze prin bistrița
și un aparat pe care mi-ai spus
să îl iubesc și să îi arăt
tot ce aș fi vrut să-ți arăt ție
câteva poze prin baie și un puștan
pictat pe covorul din sufragerie
un pat prea tare să pot sări în el
un corp indispensabil mie
sunt singurele lucruri care se mai repetă
în mintea mea așa că le-am numit
acasă
e locul unde uneori
m-aș putea minți că zâmbești pentru mine
unde în rest fac
tot ce pot
să nu trăiesc în minciună
de când sunt mic mi-am dorit
să am un loc pe care
să-l pot numi acasă
din negrești spre iași toate deciziile
luate sub presiune
gândurile mă lăsau pe o bancă în parc
cu pastiluțe colorate
cu privirea pierdută
lângă mine forme materiale devenite blank
unde să mai fug de responsabilități
pe cine sa mai chinui la ore târzii
cu problemele mele de adolescent
aflat în pragul studenției
amețit de stări și persoane din toate
colțurile țării
mi-am dorit să am un oraș al meu
un oraș în care să pot simți
timpul ca pe o soluție
au fost seri în care fugeam de lângă ai mei
și vedeam viața ca pe un ponei de oțel
pe care mă dădeam beat
la ora 4
așteptând să-i sară siguranțele
au fost seri în care am dormit
pe scaunul din dreapta am simțit
singurătatea ca pe un șobolan
blocat
între sinapse
mai aproape de evadare cu fiecare răsărit
au fost și dimineți în care am hotărât
că vreau să plec în cluj
în care mă uitam în oglindă și zâmbeam
încercând să consider că tot ce era mai bun
în mine am ascuns în oameni
toate au trecut și nu mai simt cum se repetă
am înțeles că sunt amintiri
și în lipsa unor stimuli
sunt capabil să nu le retrăiesc
de când mi te știu
zilele n-au fost atât de lungi
nici nopțile
așa
de scurte
de când mi te știu
am început să văd timpul
o soluție
câteva poze prin bistrița
și un aparat pe care mi-ai spus
să îl iubesc și să îi arăt
tot ce aș fi vrut să-ți arăt ție
câteva poze prin baie și un puștan
pictat pe covorul din sufragerie
un pat prea tare să pot sări în el
un corp indispensabil mie
sunt singurele lucruri care se mai repetă
în mintea mea așa că le-am numit
acasă
e locul unde uneori
m-aș putea minți că zâmbești pentru mine
unde în rest fac
tot ce pot
să nu trăiesc în minciună
November 14, 2021
Un volum cu care am rezonat, din postura de millennial/early gen z care trăieşte în societatea asta marcată de evoluția tehnologică şi în care caută sensul existenței proprii (spoiler: încă nu l-am găsit)
Pot spune că am găsit o alinare în versurile lui Luca şi că m-am simțit acasă (adică în locul acela unde ştii că nu eşti singur)
Aştept cu nerăbdare volumul următor!
saga
"nimic mai frumos
şi mai înfiorător decât să rămâi singur
tu -
şi o masă de stejar pe care ții
câteva poze cu tine şi sora ta
de când vă țineați de mână
şi asta nu era o ruşine
nimic mai frumos decât sora mea
singurul meu crez
IMG_1-536
îmi plăcea să fac poze
înainte să plec de acasă
îl aşteptam pe moşul
la țară în camera cu sobă
încă râd de mama şi tata care filmau
şi nu se mişcau 3 ore
eram copil
gata să vă întrec la orice
si am ajuns să fac asta
până n-am mai înțeles
de ce vorbesc la trecut
nimic mai frumos
şi mai înfiorător decât să vii acasă
tu -
şi o casetă cu tine
mulgând vaca la 5 ani -
ai tăi râd stai nemişcat 3 ore
zâmbiți când o vedeți pe ecran pe mamaia
care tocmai a murit
şi faceți remarci de genul ce gospodină bună era
se tace
încă de mic aveam mâini fine
nimic mai înfiorător decât o casetă din
copilărie
făcută din materiale care durează
mai mult decât noi"
Pot spune că am găsit o alinare în versurile lui Luca şi că m-am simțit acasă (adică în locul acela unde ştii că nu eşti singur)
Aştept cu nerăbdare volumul următor!
saga
"nimic mai frumos
şi mai înfiorător decât să rămâi singur
tu -
şi o masă de stejar pe care ții
câteva poze cu tine şi sora ta
de când vă țineați de mână
şi asta nu era o ruşine
nimic mai frumos decât sora mea
singurul meu crez
IMG_1-536
îmi plăcea să fac poze
înainte să plec de acasă
îl aşteptam pe moşul
la țară în camera cu sobă
încă râd de mama şi tata care filmau
şi nu se mişcau 3 ore
eram copil
gata să vă întrec la orice
si am ajuns să fac asta
până n-am mai înțeles
de ce vorbesc la trecut
nimic mai frumos
şi mai înfiorător decât să vii acasă
tu -
şi o casetă cu tine
mulgând vaca la 5 ani -
ai tăi râd stai nemişcat 3 ore
zâmbiți când o vedeți pe ecran pe mamaia
care tocmai a murit
şi faceți remarci de genul ce gospodină bună era
se tace
încă de mic aveam mâini fine
nimic mai înfiorător decât o casetă din
copilărie
făcută din materiale care durează
mai mult decât noi"
December 17, 2020
500 benz
"corpuri în mișcare se pregătesc de impact
simțuri descoperite de curând impun ritmuri
dansez în colțul barului neoane luminează timid
nu-mi simt trupul te privesc cu jind
cu limba în pași de rumba pe tequila te
văd acum mai aproape ca niciodată
testez diverse unghiuri de la bar până la șolduri
am în minte arhive pline de poze
pe care aș fi vrut sa ți le arăt
poate ai fi apreciat efortul
încurc încăperile instinctul e aproape nul
oglinda pe care ai desenat o inimioară într-a zecea
mă face să zâmbesc
progresul științei îmi dă speranță îmi doresc
să-mi conectez creierul la un device
sunt prins în procese întregi de evoluție
testare și optimizare
doar ca să pot developa
un selfie cu tine la baie
cuprins de emoții și realități
virtuale în singurătate
convins aproape imediat
că nu merită
dansez în colțul barului neoane luminează
timid
nu-mi mai simt trupul
și îmi imaginez toate astea"
"corpuri în mișcare se pregătesc de impact
simțuri descoperite de curând impun ritmuri
dansez în colțul barului neoane luminează timid
nu-mi simt trupul te privesc cu jind
cu limba în pași de rumba pe tequila te
văd acum mai aproape ca niciodată
testez diverse unghiuri de la bar până la șolduri
am în minte arhive pline de poze
pe care aș fi vrut sa ți le arăt
poate ai fi apreciat efortul
încurc încăperile instinctul e aproape nul
oglinda pe care ai desenat o inimioară într-a zecea
mă face să zâmbesc
progresul științei îmi dă speranță îmi doresc
să-mi conectez creierul la un device
sunt prins în procese întregi de evoluție
testare și optimizare
doar ca să pot developa
un selfie cu tine la baie
cuprins de emoții și realități
virtuale în singurătate
convins aproape imediat
că nu merită
dansez în colțul barului neoane luminează
timid
nu-mi mai simt trupul
și îmi imaginez toate astea"
May 19, 2023
inter regio 12641
“am văzut băieți pregătiți
să sară de pe poduri
prinși de trecători clădiți din empatie
agățând ce ar fi vrut să salveze în ei
dându-și seama că înainte de a se iubi
merită și alții să trăiasca”
loke n key
“au fost seri în care am dormit
pe scaunul din dreapta am simțit
singurătatea ca pe un șobolan
blocat
între sinapse
mai aproape de evadare cu fiecare răsărit
au fost și dimineți în care am hotărât
că vreau să plec la cluj
în care mă uitam în oglindă și zâmbeam
încercând să consider că tot ce era mai bun
în mine am ascuns în oameni”
“am văzut băieți pregătiți
să sară de pe poduri
prinși de trecători clădiți din empatie
agățând ce ar fi vrut să salveze în ei
dându-și seama că înainte de a se iubi
merită și alții să trăiasca”
loke n key
“au fost seri în care am dormit
pe scaunul din dreapta am simțit
singurătatea ca pe un șobolan
blocat
între sinapse
mai aproape de evadare cu fiecare răsărit
au fost și dimineți în care am hotărât
că vreau să plec la cluj
în care mă uitam în oglindă și zâmbeam
încercând să consider că tot ce era mai bun
în mine am ascuns în oameni”
February 28, 2022
Magnolia
de când mi te știu
sunt toate cicatricile mele
și de când nu mă știi
sunt toate cicatricile mele
[...]
țin oamenii în palmă și îi strâng
la pieptul meu
sunt gata să înflorească
precum trandafirii japonezi în plină iarnă
uscați și vulnerabili împărțind
aceeași dragoste și timp
aceeași hrană
de când mi te știu
sunt toate cicatricile mele
și de când nu mă știi
sunt toate cicatricile mele
[...]
țin oamenii în palmă și îi strâng
la pieptul meu
sunt gata să înflorească
precum trandafirii japonezi în plină iarnă
uscați și vulnerabili împărțind
aceeași dragoste și timp
aceeași hrană
February 11, 2024
Un debut cinstit, fără formule stilistice complicate sau imagini alambicate. Luca scrie o poezie directă, autentică, sensibilă, la care orice tip de cititor poate să ajungă cu ușurință, chiar dacă nu e familiarizat cu poezia contemporană. Abia aștept să văd ce va mai publica și cum o să evolueze poezia lui.
December 26, 2020
Mi-a placut mult...
November 13, 2021
Mi-a plăcut tare mult. A reușit să îmi reînvieze amintirile.
March 19, 2023
Super simpluț
October 14, 2023
Jucăuș dar nu total
January 29, 2023
4.5/5⭐️
Displaying 1 - 24 of 24 reviews