O lecție despre cum să te regăsești și să rămâi întreg după pierderea persoanei iubite, despre aparenta libertate a minții și capcanele puse de aceasta!
Liberă! e povestea controversată a unui destin pus la granița dintre dorință și neputință. O luptă continuă între acceptarea și negarea propriei existențe. Un destin ghidat de fantasma unei iubirii descrisă de instabilitate.
Descoperă un roman spectaculos, plin de emoții distructive și constructive deopotrivă, în care emoția cunoaște un cu totul alt sens, iar capcane ascunse apar în drumul anevoios spre liniștea sufletului.
În Liberă! facem cunoștință cu Sara o scriitoare care încearcă să-și exorcizeze iubirea pentru Doru. Printr-un joc al sorții ajunge în barul El Sol din Dârste unde face cunoștință cu John (sau Gabriel pentru cei mult mai apropiați), la rândul său aflat într-o bătălie cu demonul iubirii pentru Ivone.
Aceștia încep să-și clădească o nouă viață însă o primă fisură apare în clipa în care Sara observă o aparentă legătură a ei cu Ivone. Însă lovitura finală le va fi dată de aflarea veștii că Doru suferă de o boală autoimună. De aici Sara parcă urcă într-un tren ce o poartă înainte și înapoi între realitate și închipuire. Dar, evident, va trebui să aflați voi mai multe din carte! recenzia completă aici: https://dealedianei.ro/2020/04/05/lib...
"Atunci când o poveste mă prinde, cert este faptul că nu mai pot lăsa cartea jos din mână până ce nu finalizez lectura. Opera despre care vorbim astăzi nu face excepție de la regulă, iar faptul că mi-a plăcut teribil de mult și că nu degeaba am stat o zi cu ochii în pagini nu pot fi decât primele semne că ceea ce am citit a fost bun, foarte bun." Restul recenziei o găsiți pe blogul meu: https://wp.me/paeKer-hd
Această carte e purtarea unei suferințe ca o ofrandă, cu gânduri ce sapă adânc în suflet frici, cu stări ce te spală în mii de contradicții, cu emoții ce te îngenunchează în fața neputinței; asta e povestea Sarei, scriitoarei ce vrea prin puterea cuvintelor deșirate pe foaie să se lepede de iubirea ce nu va mai fi, de acel Doru lăsat în anii care nu vor mai veni. Și totuși, Sara refuză adevărul din prisma altor viziuni, ea se ține semeni unei liane de acea realitate croită după propria-i minte, iar totul o aduce în pragul unei nebunii sintetice ce o ține pe o linie de plutire dintre adevăr și fantastic, dintre realitate și visare, între patologic și existența afectivă distorsionată de o respingere agresivă a corectitudinii.
Liberă! de Cristina Licu ascunde o poveste de viață tristă, cu multe accente reale, în care eroina duce o luptă continuă cu destinul, dar mai ales, cu ea însăși . De la început și până la sfârșit, asistăm la un "război" aprig între trecut și prezent, între realitate și fantasmă, între iubire și ură, între acceptare și respingere, între bine și rău. Povestea, narată la persoana I din perspectiva Sarei - eroina noastră - te invită într-o călătorie intensă printre cărările întortocheate și tumultoase ale vieții.
Libera! este un roman in care actiunea este dozata gradat, culminand cu acceptarea unei realitati deloc comode pentru personajul principal, Sara. Intamplarile prin care aceasta trece capata in final un cu totul alt inteles, iar romanul de dragoste si autocunoastere are si accente politiste, condimentate cu talent de catre autoare.
Sunt la prima mea întâlnire cu Cristina Lincu, dar cu siguranță nu va fi ultima. Am apreciat scriitura: curată, în forță, pătimașa aș putea spune și cu siguranță puternică și profundă. O poveste de viață ca viața însăși - de cele mai multe ori crudă și nemiloasă cu psihicul uman. Mi-a plăcut Sara, deși au fost momente în care am simțit că se lamentează prea mult, în loc să acționeze. Povestea mi-a părut o luptă continuă cu sinele, cu realitatea care refuză să fie una plată, ci se multiplică în universuri paralele, dezvăluind mereu o altă față a lumii, dar și a personajului nostru. Am scăzut o stea pentru apariția unui personaj, nu vreau să dau spoilere, dar care mi s-a părut too much, un artificiu de care autoarea s-ar fi putut lipsi. Așa a mușcat din autenticitatea poveștii. Bun finalul, l-am bănuit cumva, adică am bănuit că totul nu e ceea ce pare. Felicitări, Cristina! O carte altfel, de impact.
In Libera! putem sa ne regasim cu iubiri pierdute sau neimpartasite la vremea lor, cu trairi profunde sau doar iluzorii, cu personaje puternice si delicate in acelasi timp. Mi-a placut cartea pentru realismul cu care autoarea ne-a prezentat-o pe Sara si pentru finalul surprinzator, inedit. Un roman ce trebuie citit de fiecare!
Mi-am dorit cartea datorită titlului. Poate avea atât de multe semnificații, există atât de multe feluri de libertate încât putea fi despre orice și îmi place să fiu surprinsă. Ei bine, este o poveste despre libertatea în cel mai abstract mod cu putință și anume aceea de-a reuși să scapi de frici și de vină, demoni care-ți consumă liniștea clipă de clipă și odată aciuați în mintea ta prind rădăcini greu de stârpit. Protagonistă este Sara, o scriitoare care încearcă să lase-n urmă dragostea pentru Doru. Se îneacă în relații pasagere și pahare de alcool, reușește oarecum să-l dea uitării dar iubirea-i rămâne bine lipită în suflet chiar dacă nu mai are ochi să o vadă. Pradă durerii după “marea despărțire”, ia o grămadă de decizii autodistructive și alege într-un final să fugă unde o poartă drumul. Ajunge în Darste si în barul El Sol îl întâlnește pe John, bărbatul care-i oferă un nou orizont. Precaută dar în același timp încrezătoare, face pasul cu zâmbetul pe buze fiind în căutarea iubirii chiar dacă parcă fuge mereu de ea. Relația dintre cei doi pare a fi taman ceea ce i-a lipsit pentru a-și găsi liniștea însă totul se dovedește a fi înșelător. O parte a adevărului iese la lumină din momentul în care un amănunt din viața lui John o izbește în moalele capului și realizează că lupta lui cu proprii demoni are mult mai multe implicații decât ar fi bănuit. Se simte pierdută, trădată și toate o iau la vale. Din acest punct Sara oscilează între realitate și închipuire, acțiunea se precipită și nimic nu mai este ceea ce pare a fi. Romanul este unul psihologic, o poveste despre limite și o iubire dusă la extrem. Genul de dragoste care ți se întipărește în ADN, nu poți trece peste ea orice-ai face și care doare dincolo de orice închipuire. Este o poveste tăioasă precum ciobul de oglindă de pe copertă. Este o poveste dureros de sinceră, Sara dovedindu-se a fi mult mai curajoasă decât mulți dintre noi atunci când își dezgolește mintea si sufletul. Ne ține alături atât în momentele de liniște dar mai ales în durerea și suferințele ce par fără sfârșit. Și, nu în ultimul rând, este genul de poveste care te obligă să te gândești la propriile povești. Deși poate părea un roman mult prea întortocheat, odată ajunși la sfârșit veți realiza că nu a fost deloc așa. Nici măcar exprimarea pe-alocuri pretențioasă nu îngreunează lectura, autoarea dând dovadă de-un vocabular extrem de bogat și elevat. Mi-a plăcut tare mult și recomand din suflet.
O carte care nu are nimic din punctul meu de vedere, cu o poveste amestecata, nici limbajul folosit nu mi se pare cel add vat. O carte care am fost nevoita sa o termin, ca sa nu o las inceputa. Nu o recomand pt mine a fost o pierdere de timp
O carte ce confuzeaza, si pot spune asta intr-un sens pozitiv, pt ca ajungi la final si iti dai seama cum totul se leaga si nu ar fi fost acelasi efect daca era o alta maniera de expunere a faptelor. Pe scurt, Sara penduleaza intre doua iubiri, isi descopera o sora, se bazeaza pe o ‘prietena’, este consiliata de o psiholoaga, isi reanalizeaza sentimentele fata de parintii adoptivi si desi totul ii pare confuz si contrar propriilor convingeri, isi gaseste calea avand incredere in ea. Mi-a amintit mult de ‘Pacienta tacuta’
This entire review has been hidden because of spoilers.