What do you think?
Rate this book
Accidentul
În Accidentul, Nora sare stângaci din tramvai și este ajutată să se ridice de Paul, avocat de succes, însă nefericit sentimental, care o conduce până acasă. Tânăra profesoară i se dăruiește spontan, deși devotamentul și răbdarea ei îl lasă multă vreme indiferent pe mizantropul Paul. În cele din urmă, Nora îi propune o excursie la schi, în mijlocul naturii somptuoase de pe Valea Prahovei, cu intenția vădită de a-l vindeca de depresia suferită ca urmare a iubirii pentru pictorița Ann.
Accidentul, cel mai popular roman al lui Mihail Sebastian, înfăţișează iubirea cu toate meandrele ei și alegerile hotărâtoare în fața cărora sunt puse personajele feminine.
Ultimul roman al lui Mihail Sebastian poate fi citit în nenumărate chei. [...] Astfel, Accidentul va fi – pe rând sau simultan – roman sportiv, roman erotic, roman post-proustian al geloziei, roman gotic, stând sub semnul Nibelungilor lui Richard Wagner, roman inițiatic al salvării spirituale, roman utopic, eliberat din sociologia strictă a realismului, roman al celebrării aventurii. Mihai Iovănel
Accidentul, cel mai popular roman al lui Mihail Sebastian, înfăţișează iubirea cu toate meandrele ei și alegerile hotărâtoare în fața cărora sunt puse personajele feminine.
Ultimul roman al lui Mihail Sebastian poate fi citit în nenumărate chei. [...] Astfel, Accidentul va fi – pe rând sau simultan – roman sportiv, roman erotic, roman post-proustian al geloziei, roman gotic, stând sub semnul Nibelungilor lui Richard Wagner, roman inițiatic al salvării spirituale, roman utopic, eliberat din sociologia strictă a realismului, roman al celebrării aventurii. Mihai Iovănel
Unknown Binding
First published January 1, 1940
83 people are currently reading
1343 people want to read
About the author
Mihail Sebastian
36 books260 followersMihail Sebastian, born Iosif Hechter, was a Romanian playwright, essayist, journalist and novelist.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 148 reviews
December 8, 2021
La ciudad y la montaña nevada serán los escenarios donde se enmarquen las dos partes claramente diferenciadas en las que se divide la novela. La primera, un amor obsesivo, su torbellino de sensaciones desquiciadas y la ceguera que nos hace ver el mundo como un gran vacío insoportable cuando no lo tenemos. La segunda, su superación, el gran cambio que experimenta nuestra mente y el mundo todo, solo con poner entre nosotros y ese círculo vicioso una mínima distancia y de cómo todo ello puede ser provocado por un encuentro inesperado, una favorable tirada en la rueda de la fortuna.
Los inicios de la primera parte me entusiasmaron y ya estaba tomando referencias de otros libros suyos y lamentando la muerte prematura del autor -curiosamente en un accidente- cuando la cosa fue templándose más y más hasta que la llegada de los protagonistas a la nieve terminó por congelar mi entusiasmo hasta hacerlo desaparecer por completo.
Personajes prometedores que no alcanzan los niveles a los que apuntaban, otros que aparecen y desvían la atención del lector sin que se sepa muy bien qué función cumplen, una pizquita de inocencia y hasta de simpleza en ocasiones y una sensación de fracaso a la hora de rematar una novela de un inicio francamente prometedor (he leído que en sus diarios cuenta la perdida de una parte importante del borrador de la novela y la insatisfacción que le producía la forma en la que la iba reconstruyendo).
October 15, 2010
Probabil ca romanul in sine n-are nimic fabulos (introspectia psihologica si luciditatea prietenului Camil, de exemplu; scurtele momente de observatie interioara ale celor doua personaje principale, Paul si Nora, sint mai degraba superficiale si eclipsate de firul epic ) dar nici nu ma asteptam, si sincer, nici nu ma prea intereseaza. La urma urmei, daca ar fi (fost) simpla literatura de consum, nu vad nimic rau in asta. Mi-amintesc ca undeva un critic spunea de "Accidentul" ca ar fi romanul cel mai kitsch al lui Sebastian.
In fine. Ce mi-a placut mie sint de fapt doua treburi:
1. Gunther si tot episodul de pe munte + micile detalii pe care Sebastian le da referitor la familia Grodeck, pe care ar fi putut foarte bine sa le lase afara, dar dintr-un motiv oarecare tine sa le mentioneze. Intr-un fel bine face, pentru ca intreaga istorie a Grodecilor pare absolut fascinanta si, citind, mi-am spus ca n-ar fi fost rau ca Sebastian sa le fi dedicat un roman separat, ca sa aflu (cu surpriza), recitind (multele) pagini de jurnal (Jurnal. 1935 - 1944) in care mentioneaza lucrul la roman, ca a fost el insusi fascinat de povestea familiei, iar in timp ce scria la roman incepuse sa-si schiteze in minte o piesa de teatru cu Gunther, Hagen si batrinul Grodeck ca personaje principale. Care piesa nu stiu sa o fi scris in cele din urma.
2. Al doilea lucru care mi-a placut (si care nu are nici o treaba cu actiunea romanului) a fost sa recitesc paginile de jurnal in care mentioneaza lucrul la roman (obsesia ca nu poate scrie in Bucuresti ci oriunde altundeva - de preferinta la munte) si relatia lui cu personajele, care il consuma fizic si il obsedeaza. Partea a doua a romanului si finalul se suprapun cu perioada de concentrare si inceputul razboiului si intreg lucrul la roman devine o corvoada, ajungind sa scrie finalul fara pasiune, doar din dorinta de a-l vedea gata. Ce ma bucura peste masura e ca a renuntat la ideea dulceaga de a-i casatori pe Nora si Paul in ultimul capitol, raminind totusi cu un final demonstrativ, "faceti schi si va veti lecui de amorurile nefericite" – de la Camil cetire.
De fapt mi-a placut si de Ann si-mi pare rau ca Sebastian a lasat-o in umbra, parea un personaj mult, mult mai interesant decit Nora, mai ales ca a dat - avant la lettre - echivalentul lui "rules" in romana prin "e rulant" - cu o mica deosebire de semnificatie, dar e neconcludent, garantat! :)
In fine. Ce mi-a placut mie sint de fapt doua treburi:
1. Gunther si tot episodul de pe munte + micile detalii pe care Sebastian le da referitor la familia Grodeck, pe care ar fi putut foarte bine sa le lase afara, dar dintr-un motiv oarecare tine sa le mentioneze. Intr-un fel bine face, pentru ca intreaga istorie a Grodecilor pare absolut fascinanta si, citind, mi-am spus ca n-ar fi fost rau ca Sebastian sa le fi dedicat un roman separat, ca sa aflu (cu surpriza), recitind (multele) pagini de jurnal (Jurnal. 1935 - 1944) in care mentioneaza lucrul la roman, ca a fost el insusi fascinat de povestea familiei, iar in timp ce scria la roman incepuse sa-si schiteze in minte o piesa de teatru cu Gunther, Hagen si batrinul Grodeck ca personaje principale. Care piesa nu stiu sa o fi scris in cele din urma.
2. Al doilea lucru care mi-a placut (si care nu are nici o treaba cu actiunea romanului) a fost sa recitesc paginile de jurnal in care mentioneaza lucrul la roman (obsesia ca nu poate scrie in Bucuresti ci oriunde altundeva - de preferinta la munte) si relatia lui cu personajele, care il consuma fizic si il obsedeaza. Partea a doua a romanului si finalul se suprapun cu perioada de concentrare si inceputul razboiului si intreg lucrul la roman devine o corvoada, ajungind sa scrie finalul fara pasiune, doar din dorinta de a-l vedea gata. Ce ma bucura peste masura e ca a renuntat la ideea dulceaga de a-i casatori pe Nora si Paul in ultimul capitol, raminind totusi cu un final demonstrativ, "faceti schi si va veti lecui de amorurile nefericite" – de la Camil cetire.
De fapt mi-a placut si de Ann si-mi pare rau ca Sebastian a lasat-o in umbra, parea un personaj mult, mult mai interesant decit Nora, mai ales ca a dat - avant la lettre - echivalentul lui "rules" in romana prin "e rulant" - cu o mica deosebire de semnificatie, dar e neconcludent, garantat! :)
June 16, 2022
Accidentul, sau o formă de a exprimenta nostalgia.
January 31, 2021
Îmi place cum scrie. Poetic și senzorial, cu accent pe psihologie. Și să nu uităm de ursuleț...
„- Viața începe mereu.”
„- Viața începe mereu.”
July 29, 2022
The Accident (1940) is a hidden gem. Hidden meticulously — I have little faith in the seductive power of its cover.
Translator’s Afterword by Stephen Henighan covers not only the interpretation of this novel in a historical and political context, but also provides a concise biography of the author. It is so exhaustive and enlightening that there is not much to add left. As for the translation, I think Henighan did a brilliant job. I would have preferred the original Romanian version of the main characters’ names though, instead of Ann and Paul.
Speaking of Mihail Sebastian's biography, thanks to Bukareszt. Kurz i krew , the excellent collection of reportages by Małgorzata Rejmer, I was aware of how dramatic and painful the history of Romania had been. The prejudices Mihail Sebastian was almost constantly facing — being ignored by his closest friends included —are another heartbreaking illustration. And I just cannot get out of my head the creepy analogy between his death and the opening scene of The Accident.
The thing which struck me most was how contemporary The Accident felt. I had to remind myself it was set in the thirties. The only exception was the Grodeck family theme — I found its pathos obnoxious although I appreciate Sebastian's effort to make the novel more dramatic and mysterious. Apropos the flaws, I think there was something slightly artificial, slightly stilted about the ending of the novel, although Stephen Henighan's comment about the Hungarian newspaper headline gave a new dimension to it. You can almost hear the ironic giggle of history in the background.
Mind you, I am infatuated with the melancholy atmosphere of The Accident so my objectiveness is highly questionable here. I think I would have enjoyed this novel even more if I were keen on skiing. Alas, I have never tried it yet. It may change soon because I found Sebastian's account of the experience, especially of the accompanying emotions, truly vibrant and irresistible. Just like his bewitching descriptions of snowy mountains and the breathtaking scenery of Transylvania in winter. It felt so refreshing to indulge in these passages, battling with July scorching heat outside.
Elena Petrova, Transylvania Painting.
Translator’s Afterword by Stephen Henighan covers not only the interpretation of this novel in a historical and political context, but also provides a concise biography of the author. It is so exhaustive and enlightening that there is not much to add left. As for the translation, I think Henighan did a brilliant job. I would have preferred the original Romanian version of the main characters’ names though, instead of Ann and Paul.
Speaking of Mihail Sebastian's biography, thanks to Bukareszt. Kurz i krew , the excellent collection of reportages by Małgorzata Rejmer, I was aware of how dramatic and painful the history of Romania had been. The prejudices Mihail Sebastian was almost constantly facing — being ignored by his closest friends included —are another heartbreaking illustration. And I just cannot get out of my head the creepy analogy between his death and the opening scene of The Accident.
The thing which struck me most was how contemporary The Accident felt. I had to remind myself it was set in the thirties. The only exception was the Grodeck family theme — I found its pathos obnoxious although I appreciate Sebastian's effort to make the novel more dramatic and mysterious. Apropos the flaws, I think there was something slightly artificial, slightly stilted about the ending of the novel, although Stephen Henighan's comment about the Hungarian newspaper headline gave a new dimension to it. You can almost hear the ironic giggle of history in the background.
Mind you, I am infatuated with the melancholy atmosphere of The Accident so my objectiveness is highly questionable here. I think I would have enjoyed this novel even more if I were keen on skiing. Alas, I have never tried it yet. It may change soon because I found Sebastian's account of the experience, especially of the accompanying emotions, truly vibrant and irresistible. Just like his bewitching descriptions of snowy mountains and the breathtaking scenery of Transylvania in winter. It felt so refreshing to indulge in these passages, battling with July scorching heat outside.
Elena Petrova, Transylvania Painting.
December 30, 2022
3,5 stelute :)
Mi-a placut mult mai mult decat Orasul cu salcami - se simte o maturizare a stilului de scriere, mai multa atentie in constructia personajelor, iar povestea pare credibila.
"- Esti si tu ca focul de pe Piatra Mare, Paul. Stiu bine ca esti undeva in ceata, dar nu te vad.
- De ce spui asta, Nora? Nu sunt langa tine? Nu suntem impreuna?
- Impreuna, si totusi singuri.
- Toti suntem singuri, Nora. Uita-te bine la toti cati suntem aici si spune daca e cineva care nu e singur.
Nu erau in lumina acelor flacari de seara decat oameni tristi, figuri grave, priviri care se intalneau fara sa se vada."
Mi-a placut mult mai mult decat Orasul cu salcami - se simte o maturizare a stilului de scriere, mai multa atentie in constructia personajelor, iar povestea pare credibila.
"- Esti si tu ca focul de pe Piatra Mare, Paul. Stiu bine ca esti undeva in ceata, dar nu te vad.
- De ce spui asta, Nora? Nu sunt langa tine? Nu suntem impreuna?
- Impreuna, si totusi singuri.
- Toti suntem singuri, Nora. Uita-te bine la toti cati suntem aici si spune daca e cineva care nu e singur.
Nu erau in lumina acelor flacari de seara decat oameni tristi, figuri grave, priviri care se intalneau fara sa se vada."
July 28, 2020
Nici nu știu ce să spun. Mi-a plăcut, nu știu de ce. Nu e o lectură wow dar nici nu poți să vorbești urât de ea. Se citește super ușor. Nu mi-au plăcut tho descrierile tehnicilor și metodelor de schiat, descrieri cam greu de înțeles daca ai 0 tangențe cu muntele și cu sportul ăsta. Personajele sunt super bine conturate, probabil ca să compenseze cu acțiunea care e meh, but still, nu rea. Pare o carte de duzină scrisă pentru toată plebimea, dar în același timp are ceva în ea care o face diferită.
" Ești frumoasă, Nora. Este un acord între tine și tine, și acest acord se numește frumusețe. "
" Ești frumoasă, Nora. Este un acord între tine și tine, și acest acord se numește frumusețe. "
April 20, 2019
"Cine a fost în munți e un un om liber."
January 28, 2024
O bucurie mare am simțit tot timpul cât l-am citit, o bucurie de 5*.
January 26, 2024
3.5
M-am bucurat atât de mult să regăsesc fraza muzicală, elegantă a lui Sebastian, să-i regăsesc melancoliile din Jurnal, că asta a contat mai mult decât neconvingătoarea și plictisitoarea Nora, mama tuturor răniților și decât interesul meu zero pentru lecțiile de schi întinse în pasaje interminabile.
M-am bucurat atât de mult să regăsesc fraza muzicală, elegantă a lui Sebastian, să-i regăsesc melancoliile din Jurnal, că asta a contat mai mult decât neconvingătoarea și plictisitoarea Nora, mama tuturor răniților și decât interesul meu zero pentru lecțiile de schi întinse în pasaje interminabile.
April 20, 2014
O carte destul de bună, după părerea mea. O să menţionez ceea ce mi-a plăcut cel mai mult:
-liliacul - un motiv al legăturii amoroase dintre Paul şi Ann, care însă primit de la Nora, demonstrează că este necesar ca unele lucruri să se schimbe, pentru că omul trebuie să înveţe să nu trăiască în trecut, în amintiri, în (dez)amăgire;
- îndrăzneala lui Paul de a porni pe un traseu foarte lung şi greu, deşi ştia să schieze doar de câteva zile;
- răbdarea şi ambiţia Norei de a-l învăţa pe Paul mai mult decât a schia, de a-l învăţa că "Viaţa începe mereu" şi că trebuie implicit să ne bucurăm de ea, să-i dăm sens cum putem mai bine.
-liliacul - un motiv al legăturii amoroase dintre Paul şi Ann, care însă primit de la Nora, demonstrează că este necesar ca unele lucruri să se schimbe, pentru că omul trebuie să înveţe să nu trăiască în trecut, în amintiri, în (dez)amăgire;
- îndrăzneala lui Paul de a porni pe un traseu foarte lung şi greu, deşi ştia să schieze doar de câteva zile;
- răbdarea şi ambiţia Norei de a-l învăţa pe Paul mai mult decât a schia, de a-l învăţa că "Viaţa începe mereu" şi că trebuie implicit să ne bucurăm de ea, să-i dăm sens cum putem mai bine.
March 16, 2020
Accidentul de Mihail Sebastian a fost lectura care mi-a reamintit cât de mult îmi plac autorii români clasici. Cărțile acestora, romantice în cazul de față, au ceva anume pe care nu l-am mai regăsit nici în scrierile autorilor străini și nici în ale celor români contemporani. Un ochi critic ar putea afirma că sunt aceste povești formate din clișee însă modul în care sunt scrise le oferă o notă originală și din ceva banal se transformă în adevărate bijuterii literare.
Recenzie aici:
https://cartoteka.ro/recenzie-acciden...
Recenzie aici:
https://cartoteka.ro/recenzie-acciden...
September 9, 2021
“Îşi spunea că într-o zi se va întâmpla ceva care să schimbe totul şi să o facă a începe o viaţă nouă, nu ştia bine ce: o scrisoare, o întâlnire, o veste, dar deocamdată era bucuroasă să poată amâna cât mai mult această schimbare şi să îndepărteze, într-un viitor cât mai nesigur, aceste aşteptări, ea continuând să rămână între vechile lucruri, de care se simţea apărată. O viaţă nouă! Cuvântul avea ceva magic. Dar dacă pentru a ajunge la această viaţă nouă n-ar fi trebuit decât să spună un cuvânt sau să întindă o mână, poate n-ar fi întins-o, poate nu l-ar fi spus.”
“Nora: Sunt amintiri aşa de greu de uitat?
Paul: Nici măcar nu stiu dacă sunt amintiri. E o groaznică oboseală. E o silă imensă. E un dezgust adânc.”
“Paul: Dacă aş putea să te iubesc, te-aş iubi.
Nora: Eu nu-ţi cer acest lucru, Paul. Îţi cer doar să fii mai puţin nefericit. Mi-e de-ajuns.”
“Nora: Sunt amintiri aşa de greu de uitat?
Paul: Nici măcar nu stiu dacă sunt amintiri. E o groaznică oboseală. E o silă imensă. E un dezgust adânc.”
“Paul: Dacă aş putea să te iubesc, te-aş iubi.
Nora: Eu nu-ţi cer acest lucru, Paul. Îţi cer doar să fii mai puţin nefericit. Mi-e de-ajuns.”
June 16, 2024
— Eşti o fată vitează, Nora. Îţi mulţumesc.
— Pentru ce?
— Pentru curajul tău. Dacă aş putea să iubesc, te-aş iubi.
— Eu nu-ţi cer asta, Paul. Îţi cer să fi mai puţin nefericit. Mi-e de ajuns.
E păi, întâmplarea prin care eu am ajuns să citesc cartea asta sau, mai bine zis, să o termin, e una destul de specifică pentru caracterul meu. Cred că undeva prin primăvară începusem să ascult audiobook-ul și ajunsesem pe la capitolul 5, iar zilele trecute m-am pus să o termin, din simplul fapt că îmi place să-mi știu toate cărțile pe care le consider "currently reading" terminate până la sfârșitul anului. Deci, pe scurt, eu am continuat cartea de la capitolul 5, cu doar o vagă amintire a începutului, dar care s-a simțit ca un vis febril față de restul.
Primele capitole, din cate îmi amintesc, pornesc acțiunea cu Paul, un străin, ajutând-o pe Nora, o străină, după ce avusese un accident cu tramvaiul. Se aprinde o scânteie și-mi amintesc clar o scenă în care Nora nu renunță la Paul pentru că recunoaște în privirea lui ceva ce mai văzusese și la o prietenă care s-a sinucis.
Urmează apoi o rememorare a poveștii de dragoste dintre Paul și Ann, iubita care îl înșelase, pictoriță și femeie-enigmă. Aici intervine o chestie amuzantă. Nu am reușit să termin cartea lui Camil Petrescu, dar compar, din nou (ca și pe Invitație la vals) cu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
Spre deosebire de Gheorghidiu, alter-ego ul meu sau al lui Camil, Paul nu merge la război pentru a balansa intensitatea experienței de iubire, ci ajunge în munți. La schi, adus de Nora.
— Mi-e greu să cred că eşti aici. M-am gândit de atâtea ori că ai putea să vii, dar niciodată n-am îndrăznit să sper. Ştiu atâtea lucruri despre dumneata. Ştiu cărţile pe care le citeşti. Ştiu cu cine ai fost vara trecută la Balcic. Ştiu că joi seara ai fost la Filarmonică şi ai plecat în pauză. Nu vrei să fim prieteni? Nu vrei să încercăm? De câte ori pictez ceva, mă întreb: lui i-ar plăcea? de câte ori citesc o carte, mă întreb: el ce ar crede? Aş vrea să te văd mai des. Mi-e necaz pe gesturile mele prea vii, pe felul meu de vorbă, aşa de neserios. Aş vrea să crezi că sunt mai puţin zăpăcită decât par, mai puţin superficială… Îţi promit că voi fi o prietenă cuminte, care nu întreabă, care nu cicăleşte. Vino când vrei. Sau mai bine, pentru început, hai să fixăm o zi pe săptămână în care să vii totdeauna. O să încercăm câtăva vreme. Dacă va merge – bine; dacă nu, renunţăm.
Deși nu-mi amintesc acele capitole, țin minte că-mi plăcuse caracterizarea Norei. Profesia ei de profesoară joacă un rol important în comportamentul pe care-l adoptă față de Paul, pentru că, în realitate, ce are el nevoie e cineva care să-l învețe iar să trăiască. Răbdarea Norei nu doar că e impresionantă, ci și vitală.
— De ce te încăpăţânezi, Paul? Eşti un om care ai pierdut la toate jocurile. Singur spuneai adineauri: “Eu n-am nimic să dau, nimic să pierd”. Ei bine, pentru că în niciun caz nu mai poţi pierde, pentru că nu mai ai ce risca, primeşte plecarea asta ca pe un joc şi lasă-mă să joc eu pentru dumneata…
Mi-au plăcut modurile prin care iubirea anterioară a lui Paul reușea să se infiltreze în experiența lui de-o noutate inedită. Paul vedea semne ale lui Ann acolo unde ele nu erau. La fel ca eroul lui Camil Petrescu, Paul trebuie să cunoască o experiență apropiată de moarte pentru a se desprinde de acele amintiri.
E rândul tău să mă ridici din zăpadă, zise el. Acum nu-mi mai datorezi nimic: accident pentru accident.
Nora își spune la un moment dat “Te porţi ca o femeie jignită, Nora. Începi să-l iubeşti dacă începi să ai orgoliu.”, ceea ce pentru mine constituie o altă similaritate cu romanul lui Camil, întrucât acolo orgoliul este dominanta de caracter a lui Ștefan.
În final, Paul se salvează, este salvat atât de Nora, cât și de liberatatea munților Carpați.
Cine a fost în munţi e un om liber
— Pentru ce?
— Pentru curajul tău. Dacă aş putea să iubesc, te-aş iubi.
— Eu nu-ţi cer asta, Paul. Îţi cer să fi mai puţin nefericit. Mi-e de ajuns.
E păi, întâmplarea prin care eu am ajuns să citesc cartea asta sau, mai bine zis, să o termin, e una destul de specifică pentru caracterul meu. Cred că undeva prin primăvară începusem să ascult audiobook-ul și ajunsesem pe la capitolul 5, iar zilele trecute m-am pus să o termin, din simplul fapt că îmi place să-mi știu toate cărțile pe care le consider "currently reading" terminate până la sfârșitul anului. Deci, pe scurt, eu am continuat cartea de la capitolul 5, cu doar o vagă amintire a începutului, dar care s-a simțit ca un vis febril față de restul.
Primele capitole, din cate îmi amintesc, pornesc acțiunea cu Paul, un străin, ajutând-o pe Nora, o străină, după ce avusese un accident cu tramvaiul. Se aprinde o scânteie și-mi amintesc clar o scenă în care Nora nu renunță la Paul pentru că recunoaște în privirea lui ceva ce mai văzusese și la o prietenă care s-a sinucis.
Urmează apoi o rememorare a poveștii de dragoste dintre Paul și Ann, iubita care îl înșelase, pictoriță și femeie-enigmă. Aici intervine o chestie amuzantă. Nu am reușit să termin cartea lui Camil Petrescu, dar compar, din nou (ca și pe Invitație la vals) cu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
Spre deosebire de Gheorghidiu, alter-ego ul meu sau al lui Camil, Paul nu merge la război pentru a balansa intensitatea experienței de iubire, ci ajunge în munți. La schi, adus de Nora.
— Mi-e greu să cred că eşti aici. M-am gândit de atâtea ori că ai putea să vii, dar niciodată n-am îndrăznit să sper. Ştiu atâtea lucruri despre dumneata. Ştiu cărţile pe care le citeşti. Ştiu cu cine ai fost vara trecută la Balcic. Ştiu că joi seara ai fost la Filarmonică şi ai plecat în pauză. Nu vrei să fim prieteni? Nu vrei să încercăm? De câte ori pictez ceva, mă întreb: lui i-ar plăcea? de câte ori citesc o carte, mă întreb: el ce ar crede? Aş vrea să te văd mai des. Mi-e necaz pe gesturile mele prea vii, pe felul meu de vorbă, aşa de neserios. Aş vrea să crezi că sunt mai puţin zăpăcită decât par, mai puţin superficială… Îţi promit că voi fi o prietenă cuminte, care nu întreabă, care nu cicăleşte. Vino când vrei. Sau mai bine, pentru început, hai să fixăm o zi pe săptămână în care să vii totdeauna. O să încercăm câtăva vreme. Dacă va merge – bine; dacă nu, renunţăm.
Deși nu-mi amintesc acele capitole, țin minte că-mi plăcuse caracterizarea Norei. Profesia ei de profesoară joacă un rol important în comportamentul pe care-l adoptă față de Paul, pentru că, în realitate, ce are el nevoie e cineva care să-l învețe iar să trăiască. Răbdarea Norei nu doar că e impresionantă, ci și vitală.
— De ce te încăpăţânezi, Paul? Eşti un om care ai pierdut la toate jocurile. Singur spuneai adineauri: “Eu n-am nimic să dau, nimic să pierd”. Ei bine, pentru că în niciun caz nu mai poţi pierde, pentru că nu mai ai ce risca, primeşte plecarea asta ca pe un joc şi lasă-mă să joc eu pentru dumneata…
Mi-au plăcut modurile prin care iubirea anterioară a lui Paul reușea să se infiltreze în experiența lui de-o noutate inedită. Paul vedea semne ale lui Ann acolo unde ele nu erau. La fel ca eroul lui Camil Petrescu, Paul trebuie să cunoască o experiență apropiată de moarte pentru a se desprinde de acele amintiri.
E rândul tău să mă ridici din zăpadă, zise el. Acum nu-mi mai datorezi nimic: accident pentru accident.
Nora își spune la un moment dat “Te porţi ca o femeie jignită, Nora. Începi să-l iubeşti dacă începi să ai orgoliu.”, ceea ce pentru mine constituie o altă similaritate cu romanul lui Camil, întrucât acolo orgoliul este dominanta de caracter a lui Ștefan.
În final, Paul se salvează, este salvat atât de Nora, cât și de liberatatea munților Carpați.
Cine a fost în munţi e un om liber
April 26, 2023
Accidentul nu este o carte bazată pe acțiune, cat pe sentimentele personajelor și eșecurile lor in dragoste. Paul, un avocat, iar Nora o profesoara de franceză, se întâlnesc în urma unui mic accident prin care a trecut Nora. Amândoi sunt sfâșiați și pierduți în trecut, dar Paul pare să fie ambițios și refuză să se vindece de rana unei iubiri neîmplinite. Nora, de asemenea, pare că duce dorul unui fost iubit, Grig, dar este încăpățânată și vede in Paul un refugiu, o portiță de scăpare de singurătate.
Trebuie să recunosc că mi-ar fi placut mai multa actiune, tocmai de aceea am oferit acest punctaj, și mi-ar fi placut ca autorul să ne dea măcar o părticică din trecutul Norei cu Grig, așa cum a pus in scena începuturile și sfârșiturile relatiei lui Paul cu Anne, pictorița.
Cei doi se regăsesc la munte, in cabana retrasa de societate a lui Gunter(sau cum se scrie), nu știu ca am ascultat cartea, nu am citit-o. Aici mi se pare ca avem parte de ceva actiune, și-mi place că băiatul cu ochii albaștri este învăluit în mister. Această a doua parte mi-a placut mai mult.
Totul se petrece iarna și mi se pare o carte numai bună pentru acest sezon, o poveste despre drame in dragoste, dar și despre puterea de a merge mai departe și de a găsi calea spre vindecare.
Trebuie să recunosc că mi-ar fi placut mai multa actiune, tocmai de aceea am oferit acest punctaj, și mi-ar fi placut ca autorul să ne dea măcar o părticică din trecutul Norei cu Grig, așa cum a pus in scena începuturile și sfârșiturile relatiei lui Paul cu Anne, pictorița.
Cei doi se regăsesc la munte, in cabana retrasa de societate a lui Gunter(sau cum se scrie), nu știu ca am ascultat cartea, nu am citit-o. Aici mi se pare ca avem parte de ceva actiune, și-mi place că băiatul cu ochii albaștri este învăluit în mister. Această a doua parte mi-a placut mai mult.
Totul se petrece iarna și mi se pare o carte numai bună pentru acest sezon, o poveste despre drame in dragoste, dar și despre puterea de a merge mai departe și de a găsi calea spre vindecare.
April 29, 2021
Banala, neverosimila...
August 25, 2023
Citindu-l pe Mihail Sebastian în trecut am avut mai multe așteptări și de la "Accidentul". Însă nu mi-a plăcut în mod deosebit.
Întâmplările Norei și a lui Paul mi-au lăsat impresia că nu se leagă între ele. Paul vrea să o uite pe Anna și reușește după ce o cunoaște printr-un accident pueril pe Nora.
Ceea ce nu mi-a plăcut și nu am înțeles este povestea lui Gunther. Detaliile despre firea lui bolnăvicioasă, despre moartea mamei și duritatea tatălui puteau foarte bine să fie subiectul unei alte cărți - poate mai reușite. Dar în povestea celor doi (Nora și Paul) nu i-am găsit rostul...
Întâmplările Norei și a lui Paul mi-au lăsat impresia că nu se leagă între ele. Paul vrea să o uite pe Anna și reușește după ce o cunoaște printr-un accident pueril pe Nora.
Ceea ce nu mi-a plăcut și nu am înțeles este povestea lui Gunther. Detaliile despre firea lui bolnăvicioasă, despre moartea mamei și duritatea tatălui puteau foarte bine să fie subiectul unei alte cărți - poate mai reușite. Dar în povestea celor doi (Nora și Paul) nu i-am găsit rostul...
April 6, 2012
O carte cat se poate de banala si plictisitoare...Din atatea lucruri care pot schimba viata unui om,nu pot crede ca o simpla vacanta la munte,in compania unei femei pe care o cunosti de 24 de ore poate produce o schimbare atat de radicala a sentimentelor unei persoane ( in acest caz a lui Paul) , o rupere atat de drastica de trecut.Acest roman incearca sa transmita o idee care este , din punctul meu de vedere , neverosimila. Nu te poti astepta ca cititorul sa creada ca , dupa ce Nora sufera un accident ( care este de asemenea destul de stupid - aluneca din tramvai -) iar Paul ii ofera o mana de ajutor insotind-o acasa , cei doi vor pleca chiar a doua zi intr-o vacanta la schi , unde Paul va cunoaste un soi de "lumina" in viata sa , ce-l va ajuta sa se desprinda de pictorita Ann , ce fusese anterior un personaj obsesiv si chinuitor pentru acesta.In finalul romanului , cand cei doi ( Paul si Nora) se intorc din vacanta iar Paul o intalneste pe Ann , printr-o coincidenta lipsita de orice fel de credibilitate , autorul sugereaza ideea principala a romanului : aceea ca Paul a inlaturat-o definitiv pe Ann din subconstientul sau si , odata cu aceasta , durerea profunda pe care pictorita i-o provocase prin libertinajul si prin atitudinea ei usor desfranata :
"-Nora , tu crezi ca schiul poate sa salveze un om? Poate sa schimbe o viata?
-Draga Paul , cred ca viata noastra e plina de obiceiuri proaste ,de manii si de idei fixe (obsesia pentru Ann).Shiul ne scoate din ele.Pe urma , totul este sa nu ne lasam invinsi din nou.
-Nu , Nora.Niciodata"
Un roman specific romanesc, presarat cu pasaje plictisitoare , scene ridicole si siropoase , fara a uita , bineinteles , coincidentele care , puse in contextul potrivit , sunt cu mult mai credibile si ofera mult mai mult dinamism unui roman . Poate "Orasul cu salcami" o sa imi schimbe impresia despre calitatile scriitoricesti ale lui M.Sebastian.
"-Nora , tu crezi ca schiul poate sa salveze un om? Poate sa schimbe o viata?
-Draga Paul , cred ca viata noastra e plina de obiceiuri proaste ,de manii si de idei fixe (obsesia pentru Ann).Shiul ne scoate din ele.Pe urma , totul este sa nu ne lasam invinsi din nou.
-Nu , Nora.Niciodata"
Un roman specific romanesc, presarat cu pasaje plictisitoare , scene ridicole si siropoase , fara a uita , bineinteles , coincidentele care , puse in contextul potrivit , sunt cu mult mai credibile si ofera mult mai mult dinamism unui roman . Poate "Orasul cu salcami" o sa imi schimbe impresia despre calitatile scriitoricesti ale lui M.Sebastian.
October 27, 2018
Un superb roman autohton. Mare păcat, ca asemenea opere nu-și găsesc locul în programele școlare și se insista cu absurdități gen Baltagul... Un citat care mi-a rămas în minte al acestui roman "este un acord între tine și tine și acest acord se numește frumusețe" și ca un motto - Viata începe mereu! Fiind o persoană care prefera marea, citind aceasta carte, parca nu as zice nu muntelui în acest an! Recomand!
September 25, 2022
2.5⭐🤣
Îmi place stilul autorului și descrierile lui (deși unele mi se păreau prea lungi și prea fără sens), dar nu i-aș da rating mai mare pentru că povestea nu a livrat nimic la final, din punctul meu de vedere. În mod normal nu m-ar deranja asta, dar spre deosebire de alte cărți de genu, nu compensează pe altă parte (de exemplu introspecție, referințe culturale, concepte etc)
Îmi place stilul autorului și descrierile lui (deși unele mi se păreau prea lungi și prea fără sens), dar nu i-aș da rating mai mare pentru că povestea nu a livrat nimic la final, din punctul meu de vedere. În mod normal nu m-ar deranja asta, dar spre deosebire de alte cărți de genu, nu compensează pe altă parte (de exemplu introspecție, referințe culturale, concepte etc)
July 21, 2012
N-am nici o idee de ce dar am iubit cartea asta si am citit'o de cel putin 3 ori, de fiecare data intr'o singura citire. Poate speram ca data viitoare cand o citesc mai apare un capitol sa stiu si eu cum se termina defapt.
Read
January 14, 2026Am stat multa vreme departe de Mihail Sebastian pentru ca am aflat despre el cand toata lumea il citea si in cele mai multe cazuri pastrez distanta pana se calmeaza apele. Acel Moment a venit si la inceput de an am ascultat pe Voxa Accidentul, fara sa stiu nimic despre carte, nici macar ca e ultima a lui. (1940)
Mi-a amintit de Preda si Petrescu, fara a se ridica la nivelul lor stilistic. Am apreciat felul in care Sebastian a tratat femeile, atat pe Nora cea indrazneata care n-a ezitat sa actioneze impulsiv, constienta fiind ca Paul are niste treburi nerezolvate, cat si pe Ann, pictorita invidiata de barbati care o denigrau, femeia libera si independenta cu masina proprie. Un triunghi amoros in care numai Paul se zbate si se lupta cu mintea lui, pentru ca ele au propria vointa si doza suficienta de miserupism si detasare. Nu graviteaza in jurul lui si daca el decide sa plece bine, daca vrea sa ramana, la fel de bine. Ann vine si pleaca, Nora ramane si insista, insa nu e coplesitoare, fiindu-i la fel de bine si cu decizia lui de a pleca de langa ea.
Detaliile despre timpurile si locurile dintre razboaie au fost m-au captiva pentru ca am lacune mari in ce priveste istoria si viata cotidiana (in toate aspectele ei) in Romania anilor de dinainte de razboaie. Interesat de descoperit cat de libere se simteau si actionau femeile si nu doar cele care apartineau lumii bune, ci chiar si profesoarele ca Nora.
Au fost doua accidente in carte, ambele importante in felul lor. Primul, cel cu care incepe romanul e coborarea Norei din tramvai in timp ce acesta inca mergea. Paul o salveaza, o duce acasa, o oblojeste si ramane peste noapte. Al doilea e cel de pe pista de schi, unde Paul cade si in urma caruia gandurile i se limpezesc.
Cel mai mult m-am bucurat sa le descopar pe aceste femei independente, foarte moderne, care s-ar integra superb in realitatea actuala, insa nu in cea de dupa razboi...
Mi-a amintit de Preda si Petrescu, fara a se ridica la nivelul lor stilistic. Am apreciat felul in care Sebastian a tratat femeile, atat pe Nora cea indrazneata care n-a ezitat sa actioneze impulsiv, constienta fiind ca Paul are niste treburi nerezolvate, cat si pe Ann, pictorita invidiata de barbati care o denigrau, femeia libera si independenta cu masina proprie. Un triunghi amoros in care numai Paul se zbate si se lupta cu mintea lui, pentru ca ele au propria vointa si doza suficienta de miserupism si detasare. Nu graviteaza in jurul lui si daca el decide sa plece bine, daca vrea sa ramana, la fel de bine. Ann vine si pleaca, Nora ramane si insista, insa nu e coplesitoare, fiindu-i la fel de bine si cu decizia lui de a pleca de langa ea.
Detaliile despre timpurile si locurile dintre razboaie au fost m-au captiva pentru ca am lacune mari in ce priveste istoria si viata cotidiana (in toate aspectele ei) in Romania anilor de dinainte de razboaie. Interesat de descoperit cat de libere se simteau si actionau femeile si nu doar cele care apartineau lumii bune, ci chiar si profesoarele ca Nora.
Au fost doua accidente in carte, ambele importante in felul lor. Primul, cel cu care incepe romanul e coborarea Norei din tramvai in timp ce acesta inca mergea. Paul o salveaza, o duce acasa, o oblojeste si ramane peste noapte. Al doilea e cel de pe pista de schi, unde Paul cade si in urma caruia gandurile i se limpezesc.
Cel mai mult m-am bucurat sa le descopar pe aceste femei independente, foarte moderne, care s-ar integra superb in realitatea actuala, insa nu in cea de dupa razboi...
July 1, 2018
,, Nu-și dădea seama cât timp trecuse. Câteva secunde? Câteva lungi minute?
Nu simțea nimic."
Nora e în zăpadă, căzută pe spate și privind în întunericului pâlpâitor al unei străzi din Bucureștiul anului de grație 1934 se întreabă ,,cum nu o dor membrele?" Își vede papucul si geanta arncate în stradă. A lovit-o tramvaiul. Putea fi mai rău. Introducerea în roman e bruscă aproape tupeistă, modernă.
Cel care o ajută să se ridice e Paul. Pentru că cineva o ajută să se ridice dintre grupul adunat să o privească. Paul e un enigmatic, care refuză să-și deschidă gura mai mult de zece cuvinte și care prezintă un sprijin nevoit pentru accidentata care șchioapătă.
Paul se învoiește, după nu puține rugăminți, să o însoțească pe Nora la apartamentul ei. Iar de acolo încolo urmează o mini-aventură însuflețită de entuziasmul unui autor ce a învățat recent să schieze și are nevoie de a folosi undeva aceste noi aptitudini pe care acum le posedă. De ce nu într-un roman?
🙄🙄
Am auzit de Mihail Sebastian la teatru. Mai exact, la o piesă de teatru intitulată ,, Steaua fără nume" care și-a întrecut cu mult așteptările. Eram în clasa aIXa, biletele le-am primit de la școală gratis, iar în cel de-al doilea rând intr-o miercuri după amiază nu mă așteptam să mi se trezească spiritul național in ce privește literatura noastră, de mult adormit și uscat de praful doldora adunat peste cărți ,,plicticoase".
În fine, piesa aceea a fost un început, o marcare a unor asteptări, așa că Mihail Sebastian promitea să nu dezamăgească.
Am căutat mai târziu ( când eram deja la jumătate) pe Google și am găsit că ,,Accidentul" e o carte destul de cunoscută de-a autorului ( sau cel puțin destul de vândută pe anticariate și magazine online). Se prezintă ca un roman de dragoste, ceea ce e destul de adevărat.
Trei personaje rotindu-se și sărind dintr-un plan al acțiunii în altul fără un aparent motiv și câteva dialoguri ,,sentimentaliste" îl clasifică în onorifica categorie.
Personaje:
Nora e de treabă. E o profesoară de franceză care se simte instrăinată si insingurată, care are nevoie de o persoană de care să aiba grijă și pentru care să-și facă griji. Înafară de aparentul sindrom al mamei fără pui nu denotă ceva ce ar face-o controversală sau țipătoare la ochi. E epitonimul înțelepciunii cuminți care își stie locul. De la care Ann ar fi trebuit să ia exemplu dacă nu voia ca Paul să nu o mai iubească. (Ann e prima iubire a lui Paul)
Paul mă irită in prea multe locuri pentru a nu mă opri asupra remarcilor sale. Da, luăm in considerare perioada în care a fost scris romanul, unde femeile abia recent primiseră drept de vot și demersurile de egalitate între sexe încerca să ia amploare unde putea. Motiv pentru care nu trebuie să trecem peste aceste remarci ale lui Paul care pare să ia ceva din fumul și încântătoarea prezență a lui Ștefan Gheorghediu:
,, Cum dintr-o iubire, începută așa de ușor( căci blondă cum era, fără mistere și fără secrete, Ann părea tipul predestinat al unei iubiri ușoare), avea să ajungă la această suferință era pentru el inexplicabil"
🤔😣
Iar dacă aceasta nu impresionează, nu-i nimic! Paul nu stă prost la capitolul femeia-e-misterioasă-pentru-ca-e-o-alta-creatura-ce-nu-merita-sa-te-obosești-în-a-o-înțelege ci are niște exemple chiar frumușele:
Când Ann nu-i mai răspunde la mesaje ( mesaje în plicuri, aduse de poștaș) si nu-i mai face vizite începe să o suspecteze că-l înșeală ( pentru că neapărat trebuie să fie un motiv exterior, ce nu ține de el și pune întreaga vină a despărțirii pe ea), iar ceea ce-l face să ajungă la concluzie e o lucrare de-a lui Ann pe care o vede după ceva timp:
,,Într-adevăr, nu agitata Ann pe care o cunoătea el pictase acest panou. Dacă desenul era ferm, și culorile calme, era pentru că un bărbat intervenise acolo și luase în mâna lui puternică mâna ei grăbită conducând-o atent pe toată întinderea peisajului cum ar fi condus pe o hârtie de caiet o mână de copil care ține strâns între degete creionul dar nu știe să scrie."
Ann l-a înșelat, iar dovada stă în faptul că acum e mai ,,bună" în ceea ce face. Nu pentru că s-a străduit pe propriile forțe sau puteri ci pentru că a fost ghidată de un *el*. Ce s-ar fi făcut, altfel, biata de ea?
PROS &CONS:
Mi-a plăcut cartea pentru că se citește destul de repede, nu sunt chiar pagini întregi de descriere, autorul scrie și din perspectiva unei femei, se văd ambele perspective ale protagoniștilor în cele douăzeci de capitole, acțiunea are loc prin România ( e interesant să văd personaje care umblă prin locuri în care am fost și pe care știu să le gasesc pe hartă), spre final apare o familie săsească foarte bogată care au dramele lor și sunt captivanți.
Ceea ce m-a deranjat sunt tentele de misoginism ( ar fi prea mult să le numesc așa?) dar toată această supunere a femeii în preajma bărbatului și a slăvirii lui mi se pare prea mult și nu agreează cu stomacul meu. Unele dialoguri au fost destul de slăbuțe, compozițional vorbind, de parcă autorul se temea să facă următorul pas si să intre cu tot piciorul în apă nu numai cu un deget.
☄☄☄☄☄☄☄☄☄☄☄
Probabil nu e capodopera secolului trecut, dar cartea merită să-i fie acordată o șansă, măcar de dragul unei plimbări prin București la început de secol XX, o partidă îndelungată la schi și o vizitare a Brașovului și Sibiului interbelic. Iar Nora chiar e de treabă.
PS: Cred că un ceai cu lămâie și semințe de dovleac surprind gustul cărții cel mai bine.
Nu simțea nimic."
Nora e în zăpadă, căzută pe spate și privind în întunericului pâlpâitor al unei străzi din Bucureștiul anului de grație 1934 se întreabă ,,cum nu o dor membrele?" Își vede papucul si geanta arncate în stradă. A lovit-o tramvaiul. Putea fi mai rău. Introducerea în roman e bruscă aproape tupeistă, modernă.
Cel care o ajută să se ridice e Paul. Pentru că cineva o ajută să se ridice dintre grupul adunat să o privească. Paul e un enigmatic, care refuză să-și deschidă gura mai mult de zece cuvinte și care prezintă un sprijin nevoit pentru accidentata care șchioapătă.
Paul se învoiește, după nu puține rugăminți, să o însoțească pe Nora la apartamentul ei. Iar de acolo încolo urmează o mini-aventură însuflețită de entuziasmul unui autor ce a învățat recent să schieze și are nevoie de a folosi undeva aceste noi aptitudini pe care acum le posedă. De ce nu într-un roman?
🙄🙄
Am auzit de Mihail Sebastian la teatru. Mai exact, la o piesă de teatru intitulată ,, Steaua fără nume" care și-a întrecut cu mult așteptările. Eram în clasa aIXa, biletele le-am primit de la școală gratis, iar în cel de-al doilea rând intr-o miercuri după amiază nu mă așteptam să mi se trezească spiritul național in ce privește literatura noastră, de mult adormit și uscat de praful doldora adunat peste cărți ,,plicticoase".
În fine, piesa aceea a fost un început, o marcare a unor asteptări, așa că Mihail Sebastian promitea să nu dezamăgească.
Am căutat mai târziu ( când eram deja la jumătate) pe Google și am găsit că ,,Accidentul" e o carte destul de cunoscută de-a autorului ( sau cel puțin destul de vândută pe anticariate și magazine online). Se prezintă ca un roman de dragoste, ceea ce e destul de adevărat.
Trei personaje rotindu-se și sărind dintr-un plan al acțiunii în altul fără un aparent motiv și câteva dialoguri ,,sentimentaliste" îl clasifică în onorifica categorie.
Personaje:
Nora e de treabă. E o profesoară de franceză care se simte instrăinată si insingurată, care are nevoie de o persoană de care să aiba grijă și pentru care să-și facă griji. Înafară de aparentul sindrom al mamei fără pui nu denotă ceva ce ar face-o controversală sau țipătoare la ochi. E epitonimul înțelepciunii cuminți care își stie locul. De la care Ann ar fi trebuit să ia exemplu dacă nu voia ca Paul să nu o mai iubească. (Ann e prima iubire a lui Paul)
Paul mă irită in prea multe locuri pentru a nu mă opri asupra remarcilor sale. Da, luăm in considerare perioada în care a fost scris romanul, unde femeile abia recent primiseră drept de vot și demersurile de egalitate între sexe încerca să ia amploare unde putea. Motiv pentru care nu trebuie să trecem peste aceste remarci ale lui Paul care pare să ia ceva din fumul și încântătoarea prezență a lui Ștefan Gheorghediu:
,, Cum dintr-o iubire, începută așa de ușor( căci blondă cum era, fără mistere și fără secrete, Ann părea tipul predestinat al unei iubiri ușoare), avea să ajungă la această suferință era pentru el inexplicabil"
🤔😣
Iar dacă aceasta nu impresionează, nu-i nimic! Paul nu stă prost la capitolul femeia-e-misterioasă-pentru-ca-e-o-alta-creatura-ce-nu-merita-sa-te-obosești-în-a-o-înțelege ci are niște exemple chiar frumușele:
Când Ann nu-i mai răspunde la mesaje ( mesaje în plicuri, aduse de poștaș) si nu-i mai face vizite începe să o suspecteze că-l înșeală ( pentru că neapărat trebuie să fie un motiv exterior, ce nu ține de el și pune întreaga vină a despărțirii pe ea), iar ceea ce-l face să ajungă la concluzie e o lucrare de-a lui Ann pe care o vede după ceva timp:
,,Într-adevăr, nu agitata Ann pe care o cunoătea el pictase acest panou. Dacă desenul era ferm, și culorile calme, era pentru că un bărbat intervenise acolo și luase în mâna lui puternică mâna ei grăbită conducând-o atent pe toată întinderea peisajului cum ar fi condus pe o hârtie de caiet o mână de copil care ține strâns între degete creionul dar nu știe să scrie."
Ann l-a înșelat, iar dovada stă în faptul că acum e mai ,,bună" în ceea ce face. Nu pentru că s-a străduit pe propriile forțe sau puteri ci pentru că a fost ghidată de un *el*. Ce s-ar fi făcut, altfel, biata de ea?
PROS &CONS:
Mi-a plăcut cartea pentru că se citește destul de repede, nu sunt chiar pagini întregi de descriere, autorul scrie și din perspectiva unei femei, se văd ambele perspective ale protagoniștilor în cele douăzeci de capitole, acțiunea are loc prin România ( e interesant să văd personaje care umblă prin locuri în care am fost și pe care știu să le gasesc pe hartă), spre final apare o familie săsească foarte bogată care au dramele lor și sunt captivanți.
Ceea ce m-a deranjat sunt tentele de misoginism ( ar fi prea mult să le numesc așa?) dar toată această supunere a femeii în preajma bărbatului și a slăvirii lui mi se pare prea mult și nu agreează cu stomacul meu. Unele dialoguri au fost destul de slăbuțe, compozițional vorbind, de parcă autorul se temea să facă următorul pas si să intre cu tot piciorul în apă nu numai cu un deget.
☄☄☄☄☄☄☄☄☄☄☄
Probabil nu e capodopera secolului trecut, dar cartea merită să-i fie acordată o șansă, măcar de dragul unei plimbări prin București la început de secol XX, o partidă îndelungată la schi și o vizitare a Brașovului și Sibiului interbelic. Iar Nora chiar e de treabă.
PS: Cred că un ceai cu lămâie și semințe de dovleac surprind gustul cărții cel mai bine.
November 30, 2024
@ - O carte atât de dulce, de frumoasă, lirică și scrisă tare, tare plăcut.
Am ascultat-o și a curs foarte fain. Abia aștept să mai citesc câte ceva de Mihail Sebastian, că tare fain scrie!
Am ascultat-o și a curs foarte fain. Abia aștept să mai citesc câte ceva de Mihail Sebastian, că tare fain scrie!
Read
December 23, 2011Mihail Sebastian (1907-1945) was one of the interwar European writers who were deeply influenced by Marcel Proust, in particular by the jealous ruminations of his protagonists, and the idea that we can never know the truth about another person, which was expressed by portraying a given character through various points of view that created a fluid and elusive “truth.”
The Accident has as a backdrop Bucharest’s (Romania’s capital) cosmopolitan life in the 1930s, when artists, lawyers, businessmen and bohemians rub elbows in bars until two am, go to the same receptions and parties, and spend their winter vacation at Predeal and other ski resorts in the area.
The main character, a dejected, melancholy young lawyer, suffering of some kind of mal de vivre, is trying to heal from a painful relationship. Like Proust’s objects of desire, the woman he is obsessed with is a mysterious puzzle made of many sides shown to the reader alternately, without nonetheless revealing her “secret.” The protagonist is offered a chance to free himself when he meets literally by accident (that is, as the result of an accident) another woman who will teach him how to ski.
The novel’s best pages are the descriptions of the mountains in winter, and the exhilarating sensation one experiences while skiing. A captivating novel and a good translation.
The Accident has as a backdrop Bucharest’s (Romania’s capital) cosmopolitan life in the 1930s, when artists, lawyers, businessmen and bohemians rub elbows in bars until two am, go to the same receptions and parties, and spend their winter vacation at Predeal and other ski resorts in the area.
The main character, a dejected, melancholy young lawyer, suffering of some kind of mal de vivre, is trying to heal from a painful relationship. Like Proust’s objects of desire, the woman he is obsessed with is a mysterious puzzle made of many sides shown to the reader alternately, without nonetheless revealing her “secret.” The protagonist is offered a chance to free himself when he meets literally by accident (that is, as the result of an accident) another woman who will teach him how to ski.
The novel’s best pages are the descriptions of the mountains in winter, and the exhilarating sensation one experiences while skiing. A captivating novel and a good translation.
October 1, 2017
Când am dat pagina, ajunsesem la 206, am gustat din cafeaua de după-masă. Terminasem prânzul, ieșisem pe balcon să mai prind din soarele de toamnă al zilei, și prima gură de cafea a avut un gust atât de nou, atât de surprinzător, încât automat am dat vina pe carte.
Accidentul de a citi Accidentul
“Ești frumoasă, Nora. Este un acord între tine și tine, și acest acord se numește frumusețe”.
Accidentul de a citi Accidentul
“Ești frumoasă, Nora. Este un acord între tine și tine, și acest acord se numește frumusețe”.
February 10, 2022
Mihail Sebastian pare un scriitor mult prea realist, mult prea exact ca să scrie povesti de dragoste. Poate de aceea, cele mai interesante momente din "Accidentul" le-am găsit în personaje ( Gunther) și situații secundare ( călătoria lui Paul în afara Romaniei). Voi mai încerca Mihail Sebastian, dar voi cauta alt gen.
May 23, 2024
Să zicem că romantizarea Interbelicului este prezentă
încă în imaginaţia noastră doar prin simplul fapt că nu
am trăit în acea perioadă. Și ne mulțumim citind doar
romane de dragoste scrise de alți nostalgici care totuşi
au prins acest anotimp al istoriei acestei tario
Pe de altă parte, oamenii din interbelic au o calitate
incontestabilă şi din ce în ce maî rară în ultima vreme?
Mă refer la calitatea timpului liber petrecut în vacanţe
la munte, la mare sau in diferite curţi de vară. Deși
aceste modele de a-ti odihni sufletul după muncă sunt
încă regăsite în vieţile contemporanilorg nu au aceeaşi
calitate, Mă refer la dorinţa oamenilor de a le demonstra
celorlalţi de ce viaţă îndestulătoare au, far prin acest
prost obicei ajung să piardă sensul vacanţeig
perindându-se prin magazine şi făcând tone de poze ca
dovadă a luxului si opulenţei de care s-au bucurat în
vacanţă, Iar din acest motiv consider că viaţa era mai
simplă atunci deşi a fost o perioadă controversată şi
plină de incertitudinig dar în ultimă instanță măcar nu
erau convinși de reclamele abuzive şi capitalismul
besmetic să cumpere orice.
Am ascultat "Accidentul" în trenul spre Cluj apoi în cel
spre București si uneori în spaţiul oniric, dar pentru că firul narativ din capul meu era ambiguu am hotărât să ascult din nou cartea și bine am facut!
Cu siguranță acest roman va rămâne pe raftul meu virtual, alături de celelalte romane interbelice în care ni se prezintă o iubire care arde, mocnește și se stinge.
încă în imaginaţia noastră doar prin simplul fapt că nu
am trăit în acea perioadă. Și ne mulțumim citind doar
romane de dragoste scrise de alți nostalgici care totuşi
au prins acest anotimp al istoriei acestei tario
Pe de altă parte, oamenii din interbelic au o calitate
incontestabilă şi din ce în ce maî rară în ultima vreme?
Mă refer la calitatea timpului liber petrecut în vacanţe
la munte, la mare sau in diferite curţi de vară. Deși
aceste modele de a-ti odihni sufletul după muncă sunt
încă regăsite în vieţile contemporanilorg nu au aceeaşi
calitate, Mă refer la dorinţa oamenilor de a le demonstra
celorlalţi de ce viaţă îndestulătoare au, far prin acest
prost obicei ajung să piardă sensul vacanţeig
perindându-se prin magazine şi făcând tone de poze ca
dovadă a luxului si opulenţei de care s-au bucurat în
vacanţă, Iar din acest motiv consider că viaţa era mai
simplă atunci deşi a fost o perioadă controversată şi
plină de incertitudinig dar în ultimă instanță măcar nu
erau convinși de reclamele abuzive şi capitalismul
besmetic să cumpere orice.
Am ascultat "Accidentul" în trenul spre Cluj apoi în cel
spre București si uneori în spaţiul oniric, dar pentru că firul narativ din capul meu era ambiguu am hotărât să ascult din nou cartea și bine am facut!
Cu siguranță acest roman va rămâne pe raftul meu virtual, alături de celelalte romane interbelice în care ni se prezintă o iubire care arde, mocnește și se stinge.
February 17, 2023
“- E posibil, Nora, ca toți oamenii ăștia să se întoarcă înapoi la viața lor dinainte? E posibil oare după ce au fost în munți să mai creadă în lucrurile pe care le-au lăsat jos, de care s-au despărțit, pe care au vrut să le uite?
- Cine a fost în munți e un om liber, răspunse Nora. Un om liber… un om liber.”
- Cine a fost în munți e un om liber, răspunse Nora. Un om liber… un om liber.”
Displaying 1 - 30 of 148 reviews