În fața vieții

by Duiliu Zamfirescu

Optând pentru „tipic”, Zamfirescu nu pledează însă pentru personaje cu o structură sufletească previzibilă. „Intuiţia” lui se exercită mai ales pe naturi problematice. Poate de aceea preferinţele sale se îndreptau spre romanul citadin, aşadar spre epica unui spaţiu pe care îl presupunea al complexităţii sufleteşti. însă chiar în interiorul umanităţii citadine, el distinge câteva categorii inegale ca interes pentru romancierul modern.

Cu o frază fermă sunt excluşi de pe lista personajelor posibile „oamenii mediocri, sănătoşi şi avuţi”, savanţii, reţinându-se ca modele ale „studiului organic” temperamentele dedublate, indecise între „vis şi realitate”.

Dezvăluindu-şi odată convingerea că pentru toate spiritele alcătuite ca al său există tentaţia de „a căuta tocmai ceea ce oamenii ascund – mobilele sufleteşti”, Zamfirescu se pronunţă pentru un roman axat pe analiza interioară, ai cărui eroi îi alege din spaţiul metropolelor: „...de câte ori nu mă mir de sărăcia de invenţiune a romancierilor moderni, când viaţa pe scena oraşelor mari e atât de plină de lucruri interesante!...”
(Ioan Adam)

142 pages, Paperback

First published January 1, 1884

About the author

Duiliu Zamfirescu (născut la Plăinești (azi Dumbrăveni), plasa Râmnicul de Sus, județul Râmnicu-Sărat (azi județul Vrancea) mort la Agapia, județul Neamț) a fost un scriitor român, membru titular și vicepreședinte al Academiei Române.

A scris versuri, proză scurtă, piese de teatru, dar cea mai importantă contribuție a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneștenilor (Viața la țară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări și Anna). Acestea se constituie în primul ciclu din literatura română, asemănător ciclului Les Rougon-Macquart al lui Emile Zola. Cele cinci volume au fost scrise departe de țară, la Roma, când autorul lucra la legația română din Italia. La acestea se adaugă primul roman epistolar din literatura noastră, Lydda. Prin intermediul familiei Comăneșteanu, reprezentantă a vechii boierimi, opusă parveniților de teapa odiosului personaj Tănase Scatiu, romancierul ne oferă imaginea complexă a societății românești de la finele veacului al XIX-lea.