Cînd Dunărea era albastră. Povestea valsului și a familiei Strauss

by George Sbârcea

Din cuprins:
- La bunul păstor
- Demonul valsului
- Il capitano
- Marșul revoluției
- Voci de primăvară
- Dunărea albastră
- Liliacul
- Valsul imperial

350 pages, Paperback

Published January 1, 1974

About the author

George Sbârcea (Sbîrcea), artist also known as Claude Romano, was a Romanian pianist, composer, musicologist, music historian, journalist, writer, translator and diplomat.

Reviews

[Tibi]

Romanul celebrei familii Strauss, un gen de saga la dimensiuni reduse, ce urmărește principalele etape din viața acestei familii, în principal pe cea a tatălui și celor trei fii muzicieni. Nu este o capodoperă, dar este o scriere bine documentată (NB! Nu exista net sau copy-paste), care încearcă să depășească hotarele unei scrieri istorice, prin faptul că autorul conturează portretele protagoniștilor, își imaginează emoțiile încercate de aceștia cu diferite prilejuri și în circumstanțe variate, insistă pe detalii privind epoca, dar și pe scene din viața privată. Faptul că autorul a fost compozitor, muzician și muzicolog se observă ușor, din amănuntele pe care le dă despre compoziții, modul în care ele erau orchestrate și interpretate. Există chiar pagini întregi care descriu câteva dintre marile capodopere (ediția 1977):
-pp.261-263 – Povestiri din Pădurea Vieneză
-pp.267-268 – Dunărea albastră
-pp.329-331 – Valsul imperial
Fără a fi cu adevărat scriitor sau prozator, autorul folosește tehnici și procedee specifice literaturii: descrierea, introspecția – destul de succintă și simplă, portretul – mai ales fizic, antiteza, narațiunea subiectivă, introducându-se pe sine, ca personaj-narator, în ultimele două capitole, când își prezintă sursele de inspirație. Dar dacă începutul romanului se apropie mai mult de tipologia genului și e mai bine realizat din punct de vedere artistic, finalul pare precipitat, abundența de detalii istorice, neprelucrate, fiind obositoare și plicticoasă.
„Ceea ce e frumos este simplu, iar ceea ce este simplu e ieftin.” – opinia pictorului păturii mijlocii vieneze, Eduard Ille, care respinge însă kitschul, gen goblenuri banale, mobilă ieftină, flori de hârtie etc.
În ultimul capitol al cărții, autorul intră în text în calitate de narator, povestind direct, la pers.I, o întâmplare din 1939, din Viena ocupată de naziști, unde, aflându-se într-o grădină de vară, constată că orchestra cântă valsuri, spre încântarea clienților. Apoi prezintă felul în care și-a adunat materialul pentru această carte, călătorind mult, cercetând arhive, presa vremii și ascultând poveștile oamenilor care îi cunoscuseră pe protagoniști.