Arta revendicării. Antologie de poezie feministă

by Medeea Iancu (Coordinator), Iuliana Lungu, Jasmina Al Qaisi

Autoarele din această antologie, cît și ipostazele imaginate de ele, creează un spațiu literar și poetic eliberator, emancipator, divers și autonom; ele demască condiționările, prejudecățile, obiectificările și oprimarea istorică. Ele, autoarele, pășesc în afara casei unde au fost ținute de secole; fac siguranțele ușilor să sară în aer; ele, autoarele părăsesc închisorile textuale în care au fost obiectificate, sufocate, dezumanizate, folosite, hărțuite, violate, căci, ce e personal e politic./ toate am părăsit casa/ în același moment. Ele, autoarele, iau stiloul din mîna patriarhului și-și scriu propria istorie, propria poveste, propria viziune, creează locul care le-a fost interzis de secole. „Înainte de a scrie poezie,” creează „spațiul în care să-mi pot întinde picioarele/ cu lejeritatea unui mare manager de club.” Ele doresc „să fiu în larg într-o barcă/ să fiu în largul meu,” căci „noi nu ne-am născut pe datorie,” iar „mamele ar trebui să-și facă o limbă a lor/ și-n ea să fie loc pentru suroritate.” Ipocrizia și dublele standarde sînt arătate: „La noi se impune emanciparea culturală a bărbaților, […] dar niciodată Emanciparea absolută a Femeii,” anxietatea creației și a autor-ității sînt afirmate: „Înainte de a scrie poezie/ Trebuie să îți faci griji”, iar teama de spațiile închise este recunoscută: „avionul înflorește ca un crin, alb, glorios/ rămas nemișcat/ într-un punct fix/ ca un fluture fantastic în insectar/ pentru totdeauna, cu noi în miezul lui// cu mine și cu mama.” O lume patriarhală în care existența, iubirea și durerea sînt incriminate: „ca de la electroșoc/ ne-am desprins mîinile;” în care „în numele tatălui./ în numele statului./ în numele imperiulului./ în numele capitalului” femeia este redusă la tăcere. Însă, ele, autoarele își afirmă povestea și ies din colivia istoriei, nu vor să fie fetele docile, nici fiicele obediente și mute ale taților care le-au dorit păpuși într-o casă de păpuși care produce alte păpuși, păpuși care nasc alte păpuși, care spală haine de păpuși și care hrănesc păpuși; ele, autoarele, distrug aceste case de păpuși, distrug încuietorile, sparg ferestrele, scriu pe zidurile orașelor în care nu au fost lăsate să intre, fără frică: ceea ce e personal, e politic.
Medeea Iancu

Genres: Poetry, Feminism, Romanian Literature, 21st Century

260 pages, ebook

First published November 23, 2019

Reviews

[brisingr · Rating 5 out of 5]

Can you believe it's 2020 and also the year when THE FIRST Romanian feminist poetry collection was published?

When I say that we're living decades in the past, that is the truth. This was great and I loved it and I just !! Love women so much !!!!!!!!!!!!!!!

[claroquesi · Rating 4 out of 5]

ce e personal e politic.
toate am părăsit casa
în același moment.
aseară am fost nora din casa cu păpuși a lui ibsen.
m-am născut puternică.


și oricum ce îmi păsă mie de bărbați, de fapt, eu o să întâlnesc un bărbat căruia îi pasă
eu
o să fiu excepția

[merima · Rating 4 out of 5]

Am auzit că dacă îți dorești ceva cu adevărat, poți.
Și că dacă ești femeie
nu poți crea, poți doar să naști.
Și așa o să fie.

[Bulai Ștefan · Rating 4 out of 5]

V-ați gândit vreodată de ce nu apar texte de autoare române în manuale? Ați observat femeileîn contextul politic și social? Ați observat discrepanța între lumea femilor și a bărbaților? Vă sugerez această antologie. Vă va surprinde. Poezia are și umor (pe alocuri, cât se permite), abordează problematici grave și este foarte poetică.

[LAVINIA 07 · Rating 5 out of 5]

cartea asta a spus totul, tot ce noi nu am spus vreodata.
10+
SPER SA AJUNGA IN PROGRAMA SCOLARA

[Ira Ioana · Rating 5 out of 5]

Inainte sa fim învățate sa scriem si sa citim, suntem învățate ca suntem inferioare bărbaților

[andreea ꩜ · Rating 5 out of 5]

„mama mi-a spus că
abordarea mea a fost
puțin diferită de cea a multor
copii. Mergeam de-a bușilea
pînă în mijlocul
gol al camerei și acolo
respiram adînc și
mă ridicam lent. Și
mi-am folosit independența
din ce în ce mai mare nu ca
să fug spre mama, ci ca să
mă îndepărtez veselă de

EA. sînt femeia care-și dă
foc în mijlocul deșertului
să se știe că nu a fost
mîna niciunui bărbat
pe ea.”

[andra · Rating 5 out of 5]

Greu de crezut că asta e prima antologie feminista din România.
O puteți cumpara din Cărturești sau downloada gratuit.
Am să las mai jos câteva versuri care au rămas cu mine:

“Nu datorăm nimănui nimic
Nu datorăm copii patriei
Nu datorăm ascultare conducătorilor
Nu datoram respect părinților
Nu datoram apa și pământ și flori
Nu datoram munca
Nu datoram sânge
Nu datoram zâmbete și
Mai ales
Nu datoram drrrra-gooss-teee.” Alina Soare

“[…] așteptam sa curgem dracului o data
Si curate sa revenim la normalitate
Si curate sa ne reintegrăm in societate
De mici ne a fost vina
Moștenire ascunsa
Purtată cu nodul de vina in gat
De mici ne a fost tampon al fricii
Absorbant al neputinței
De mici l am îngăduit
L am sufocat
L am pitit
L am lipit
L am dezlipit
L am împăturit
L am făcut gunoi
Sângele ne a fost tomberon colectiv
Sedare sculptata-n singurătate ….”

[Бубу]

petiție ca sașa zare să publice un volum de poezie!!!

[Alexandra Verdes · Rating 5 out of 5]

sînt femeia care-și dă
foc în mijlocul deșertului
să se știe că nu a fost
mîna niciunui bărbat
pe ea. nu o crede
nimeni cînd spune:
focul e forma prin care
cicatricile se văd.
(de la mersul de-a bușilea)
când m-am uitat

în oglinda ta,
aveam pielea aurie,
după seara în care
ți-am spus că acasă e
acolo unde-mi duc cărțile și

nu mai aștept nimic.

[ianca rebel · Rating 5 out of 5]

Poate nu o lectură ”ușoară”, dar necesară totuși pentru literatura română. Unele poezii m-au inspirat personal (de a scrie eu unele) și mă simt recunoscătoare pentru asta. Cred că am mai învățat ceva prețios din această antologie.

[Cristina Patrascu · Rating 5 out of 5]

Sunt extrem de fericita sa vad ca se face astfel de literatura in sfarsit si in Romania. Poemele sunt foarte bune si abordeaza o mare varietate de subiecte care sunt vazute ca fiind 'tabu' in societate (si care chiar trebuie abordate)

[Sorina Alexandra · Rating 3 out of 5]

Imi pare bine ca am citit aceasta carte.
De asemenea, coperta mi s-a parut potrivita.

[Ana · Rating 4 out of 5]

Un volum foarte expresiv si foarte atent construit. Poemele Tinei Haș și ale Mihaelei Michailov sunt preferatele mele din antologie, dar toate poeziile sunt speciale, frumos conturate, iae autoarele foarte talentate. Totuși, steluța scăzută e pentru acele poeme care nu mi-au stârnit neapărat interesul si nici plăcerea.

Două dintre preferatele mele:

,,Nu datorăm nimănui nimic
Nu datorăm copii patriei
Nu datorăm ascultare conducătorilor
Nu datorăm respect părinților
Nu datorăm bani
pentru
apă și pământ și flori
Nu datorăm muncă
Nu datorăm sânge
Nu datorăm zâmbete și
Mai ales
Nu datorăm drrrra-gooss-teee.
Noi nu ne-am născut pe datorie
Ne-am născut în carnea noastră
De la început
Am fost întregi
Iar ce ni întâmplă
Zi
De
Zi
Și
Noapte
De
Noapte
E un furt."

,,cu tine am aflat că există
o putere de a fi
femeie, atinsă
etnic în jurul ochilor
cu roșu, ți-am spus adevărul.
te voi aștepta în fiecare zi
cu condiția să nu mai vii niciodată.
pentru unii iubirea e:
un nimb metafizic
(O ușoară abureală
de vînt. ne ținea
într-un cerc de praf)
pentru unii iubirea e:
roșeața din jurul ochilor
și gurii lui dodo,
cățelul cu ochi albaștri care
te privește.
pentru unii iubirea e:
am vorbit cu femeia aia,
mai vrei zacuscă?
pentru unii iubirea e:
ți-am spus mereu
că ești o persoană
interesantă și valoroasă
(o enciclopedie din
colecția ta)
pentru unii iubirea e
subiectivitate organică.
„le style c'est l'homme même”
elogiul lui buffon adus originalităţii,
în opoziţie cu spiritele sterile.
pentru unii iubirea e:
one of my favorite quotes ever
învățat de la un boschetar
homeless cu care jucam șah
acum 30 de ani,
care vedea filme porno,
ne povestea cum se masturbează,
bea 1 litru de cafea pe zi,
puțea a gunoi,
știa perfect franceza și
cita frecvent din
filozofia clasică.
pentru unii iubirea e."

[Andrada · Rating 5 out of 5]

Am scris aici mai multe despre volum✨:
https://citestema.ro/cand-femeia-isi-...

[Marina Ticu · Rating 5 out of 5]

'înainte de a fi învățate să scriem și să citim, am fost învățate că nu avem nimic de spus, iar viețile noastre nu contează. am fost învățate să așteptăm să fim salvate; am fost învățate să fim muze; am fost învățate să dorim să fim muze.' (Medeea Iancu)

'nu datorăm nimănui nimic
nu datorăm copii patriei
nu datorăm ascultare conducătorilor
nu datorăm respect părinților
nu datorăm bani
pentru
apă și pământ și flori
nu datorăm muncă
nu datorăm sânge
nu datorăm zâmbete și
mai ales
nu datorăm drrrra-gooss-teee.

noi nu ne-am născut pe datorie
ne-am născut în carnea noastră
de la început
am fost întregi
iar ce ni se întâmplă
zi
de
zi
și noapte
de
noapte

e un furt.'

(noi nu ne-am născut pe datorie, de Alina Soare)

'toți știu.
toți știu mai bine decât tine
ce-ar trebui să fii -
ce-ar trebui să devii -
ce-ar trebui să faci -
ce-ar trebui să taci -
ce-ar trebui să știi -'

(o limbă a mamelor, de Mihaela Michailov)


'și când colo trebuie să fim antreprenori ai cuvintelor
să vindem
să rupem foaie după foaie
până vorbim așa cum trebuie
până arătăm așa cum trebuie
până gândim așa cum trebuie
până respectăm toate regulile
până ne intră bine-n cap
că lumea nu e a noastră
lumea e a celor care fac regulile'

(secretele scrisului sau viața e grea, de Tina Haș)

100/100 ✨

[Antonia · Rating 5 out of 5]

De când am început să citesc poezie feministă am intrat în contact cu toată furia mea pe care o consideram inadecvată înainte și îmi simt oasele puternice și gândurile relevante și când îmi vorbesc profesorii despre irosirea potențialului meu reproductiv pornesc o ceartă și îmi umple sufletul de fiecare dată pentru ca asta e ideea, când simt ca pot vorbi e datorită tuturor fetelor care au vorbit înaintea mea, și cartea asta a fost primită de la prietenele mele Reya și Cristina și conține acum sublinieri de la 2 fete și ciclul continuă, nu se termină niciodată, pentru ca pe drum spre casă de la stagiu colega mea citește cu mine poeziile astea și când mare manager de spital încearcă să sugereze în glumă ca aș avea scleroza multiplă doar băieții rad, nu și colegele mele, și nu mă simt niciodată singură atunci când e o fată lângă mine.

[queso · Rating 4 out of 5]

Este primul volum de poezie contemporană pe care l-am citit. Io zic că am început bine. ¯\_(ツ)_/¯

'(în genunchi)
în numele tatălui.
în numele statului.
în numele imperiului.
în numele capitalului.
în numele vostru, stăpânilor
mă astup.
mă reduc la tăcere.

mă acopăr.
mă orbesc.
mă devorez
și odată cu mine, pe tine.'

Sfârșitul poemului Vedei Popovici :))

[Patricia Cotlău · Rating 4 out of 5]

[…]

gândurile care te golesc
fac un timp gol
adică
chestia cea mai apropiată de veșnicie
pe care am cunoscut-o vreodată

[Nikayla Devín · Rating 4 out of 5]

(4,5*)

[Dana Munteanu · Rating 4 out of 5]

vulnerabil,furios,empatic și dureros este acest volum.

[Ioana Lavinia · Rating 4 out of 5]

(4,5*)

[roxy punk · Rating 5 out of 5]

Poezie UMANISTA. Sper ca macar trei dintre scriitoarele acestea sa ajunga in programa scolara ASAP.
Tre’ sa fii mult prea «sensibilos» ‘sa nu-ti placa antologia asta.