Undeva în Transilvania este un român inspirat în întregime din fapte reale. Mirel Taloș reconstruiește, cu personaje memorabile, firescul conviețuirii dintre români și evrei în cele două localități salajene. Războiul și ocuparea Transilvaniei de Nord de către Ungaria bulversează o lume așezată și produce rupturi profunde, pe care autorul le descrie mai ales prin ochii unor copii. Prietenia dintre fetița română Măriuca și evreică Gittel este axul romanului, relația lor fiind permanent modelată de împrejurările istorice. În primăvara anului 1944, evreii din Sălaj sunt deportați la Auschwitz, iar romanul “Undeva în Transilvania” prezintă desfășurarea acestei operațiuni că pe o smulgere din rădăcini a acestei comunități. Sunt scene de un dramatism tulburător. Romanul este o frântură din istoria evreilor ardeleni, o istorie tragic împărtășită cu vecinii lor.
Foarte emotionanta poveste, greu de citit ultima parte. Insa face parte din istoria Transilvaniei si e necesar sa aflam adevarul despre soarta tragica a evreilor care au trait alaturi de cele cateva alte natiuni in acest colt al Romaniei. Niciodata n-am putut intelege sentimentul antisemit si vreau sa cred ca intradevar in acele vremuri romanii si maghiarii din Salaj au trait in armonie cu acest neam atat de asuprit, al evreilor.
Undeva în Transilvania încearcă să construiască o poveste ancorată într-un context istoric sensibil, dar rămâne, în mare parte, la nivel de intenție. Romanul folosește Transilvania ca decor recognoscibil, fără să valorifice cu adevărat complexitatea istorică și culturală a regiunii. Principala problemă este lipsa de consistență a personajelor. Ele par mai degrabă purtătoare de idei decât indivizi vii, cu motivații clare și evoluții credibile. Din această cauză, implicarea emoțională este redusă, iar tensiunile narative nu capătă greutate reală. Nici dimensiunea istorică nu compensează aceste neajunsuri. Contextul este tratat superficial, fără detalii semnificative sau perspective care să aducă ceva nou. Istoria rămâne un fundal generic, insuficient exploatat, ceea ce face ca romanul să nu se distingă nici ca frescă de epocă, nici ca analiză socială. În ansamblu, cartea rămâne într-o zonă intermediară: nu reușește nici să construiască personaje memorabile, nici să ofere o viziune istorică solidă. Rezultatul este un roman corect ca intenție, dar limitat ca impact.
Surprinsa în mod plăcut. O carte dureroasa despre istoria noastră, ușor de parcurs datorita capitolelor scurte și pe care nu o poți lăsa din mana o data ce ai început-o