Antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, o data cu trecutul, dispare si viitorul. El, omul de azi, pedaleaza zadarnic intr-un prezent continuu. A locui cu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului – si aceea distorsionat – inseamna moartea lenta, dar sigura, a identitatii. (Dan Puric) Matur poteca spre biserica / Dragostea, mai presus de arta / Sensul vietii, al mortii si al suferintei / Zodia supravietuirii / Demnitatea crestina / Cauza si efect / Cele trei priviri / Zece leprosi / Cine suntem / Lumina de om si de neam romanesc /
Dan Puric is a Romanian actor, director, and pantomime artist. He is also known as a Christian Orthodox apologist.
He graduated in 1978 from the fine arts high school Nicolae Tonitza in Bucharest, and in 1985 from the Institute of Theatrical and Cinematographic Arts, Bucharest. Between 1985 and 1988, he was an actor at the Botoşani Theater. Nowadays, he is an actor at the National Theatre Bucharest. His shows - Toujours l'amour, Made in Romania, Costumele (The Costumes), Don Quijote - have been played in many countries. He played the main role in Broken Youth. He also played in films for the public television in Lausanne, Switzerland.
In 2000, Dan Puric received the Order of the Star of Romania with the Knight rank, for "exceptional services in culture".
Am dat doua stelute in loc de una din cauza citatelor care exprimau idei interesante. Ale lui nu imi plac, se bat cap in cap, sustine niste valori dar le prezinta intr-un mod in care nu tine cont de ele. Il admir pentru faptul ca este un om foarte citit, dar ar trebui sa se rezume sa citeze din altii si atat, comentariile sale la majoritatea citatelor nu au nicio legatura cu ideea pe care o sustinea autorul acelui citat. Mi se pare ca Puric e capabil sa contruiasca metafore frumoase, dar ideile care sunt sustinute prin acestea strica totul.
O carte interesanta, care nu poate fi pe placul tuturor. Te provoaca sa iti pui anumite intrebari despre tine, ca persoana, cat si despre credinta. Te indeamna sa nu pierzi din vedere propria identitate, sa iti cunosti valorile si sa inveti sa apreciezi si sa descoperi adevaratele valori ale neamului tau. Sa iti cunosti si sa iti respecti istoria. In ceea ce priveste tema religioasa, pentru cei care nu sunt crestini sau crestini ortodoxi este interesant de vazut lucrurile prin prisma unui om care este adevarat crestin, iar pentru ci care sunt crestini cred ca aceasta carte are o afinitate mult mai mare. O lectura placuta, scrisa de un om de valoare.
Schimband un pic subictul, mi-ar face placere sa citesc o carte scrisa de Dan Puric despre amintirile din copilarie.
'Antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, o data cu trecutul, dispare si viitorul. El, omul de astazi, pedaleaza zadarnic intr-un prezent continuu. A locuicu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului-si aceea distorsionata-inseamna moartea lenta, dar sigura, a identitatii'
Am mai zis, îmi place cum scrie acest autor, dar în această carte a fost prea multă trimitere la cele sfinte, religie și Dumnezeu. Nu sunt atee și nu fug de tămâie precum cineva, dar mi-ar fi plăcut să fie cartea mai aerisită.
Sincer, am fost dezamăgit de cartea asta. Știu că autori precum Puric, Binder, Brown (și Sanrda, și Dan) etc. au reputația comercialității. Da, mă amuz când citesc recenzii ironice sau pline de nervi despre cărțile lor, dar, cu toate astea, indiferent despre ce carte e vorba, când citesc un tom intru cu mintea liberă în el. De ce-am fost dezamăgit de Puric? Pentru că am văzut că are un potențial imens, scrie bine, omu' e citit, dar se prostește lamentabil - în sensul că uneori frizează tare patetismul, alteori înconjoară ideea centrală cu un puhoi de exemple, citate și referințe. "Cine suntem" ar fi putut fi o carte superbă (pe alocuri chiar e) dacă teme precum globalizarea, manelizarea, promovarea nonvalorilor, memoria neamului, omul politic etc. ar fi fost lipsite de blizblizuri-fufletul-românului la fiecare două fraze.
Cartea te provoaca sa te intorci la radacini, sa vezi credinta cu alti ochi, sa constientizezi sacrificiile monarhilor care au murit in puscariile comuniste pentru ca au indra nit sa iubeasca limba si neamul romanesc, expune foarte clar filosofia romanului de alta data, romanul sarac si credincios.
The book is a review of Dan Puric's conferences and TV appearances, those who gather the Romanian young people who care about building the true Romania by continuing pre-communist traditions.
Dincolo de consideratiile politice, cu care sunt mai mult sau mai putin de acord, in rest, trebuie sa o spun, partea spirituala a cartii m-a fascinat !
„Câtă aparenţă, atâta fiinţă”, afirmă Husserl, preluând un principiu al şcolii neokantiene de la Marburg.
Ce este viaţa?, l-a întrebat filosoful creştin Ernest Bernea pe un ţăran român din perioada interbelică (în cadrul unui studiu monografic declanşat de Dimitrie Guşti). „Viaţa-i viaţă!, răspunde ţăranul, dar şi multă nălucire în jur”.
Între afirmaţia lui Husserl şi răspunsul ţăranului român este o prăpastie ontologică, în ceea ce priveşte percepţia asupra lumii. Sensul pe care românul îl dă vieţii se defineşte paradoxal, dar în acelaşi timp precis. Realitatea vieţii este respectată, aparenţa nu este neglijată, dar nu este, în acelaşi timp, nici fetişizată şi egalată cu sensul fiinţei. Mai există o realitate, nemăsurabilă fenomenologic, fizic, matematic etc., există „nălucirea” din jur, adică TAINA. Curios, această „nălucire” nu este interogată, ci doar constatată şi, mai mult, respectată. Respectul TAINEI, marcat de sfântă mirare şi nu de curiozitate raţională, creează românului un sens major al vieţii, care nu-i produce frică în faţa necunoscutului, căci el se lasă învăluit de acesta, întru îmbogăţirea fiinţei sale.
Dan Puric acest artist al cuvintelor și necuvintelor, adună în această carte interviuri și conferințe susținute de dansul, în care vorbește despre identitatea și valorile noastre ca neam, valori pe care riscam sa le pierdem sau sa le facem uitate de dragul alinierii la curentul european. În loc sa ne păstrăm și sa ne facem cunoscuți prin tot ceea ce a creat România de astazi(istorie, martiri, lupta, voievozi, suferințe, credința etc) noi ne uitam rădăcinile și mergem după cum bate vântul... Un indemn spre aducere aminte și luptă pentru valorile, tradițiile și credința noastră. O carte care deși scrisă acum 10 ani încă este o carte de actualitate! Recomand! 5/5*
A book about faith, hard sometimes to read, but I am used to the authors humor, politics,patriotism and love of the Romanian nation. Little bit dramatic, the part with the faith and belive is fantastic and good to know rest was little bit harsh and ironic..
Puric este un om cult dar extrem de arogant. Știam ca nu ne vom înțelege de la pagina 33, unde spune ca homosexualii s-au născut cu o boala, dar ca sunt și ei oameni.
M-am încărcat cu energie negativă cu fiecare pagina citită... Deși mi-a ridicat unele probleme și m-am pus pe gânduri de cateva ori, nu pot trece peste stilul mult prea înflăcărat, aș îndrăzni să cred rasist al lui Dan Puric.
Nu prea stiu ce sa zic/cred despre aceasta carte. O carte inteligenta, intelectuala, al carei autor este indubitabil un om de valoare pe scena culturala si crestina romaneasca. Multe cunostinte locale, internationale si mai ales istorice, un om trecut prin fapte de asemenea cu o memorie pentru frumusete, toate tesute foarte armonios impreuna in discursul sau. Autorul este admirabil. Dar, ca sa iau ca reper una din frazele monstruoase ale acestei carti si anume "degeaba ai sanatate daca nu ai credinta"... pe de o parte avem un nationalism greu de inteles, rezistent la schimbarile civilizatoare pe care TREBUIE sa le faca orice popor scapat de comunism. Dan Puric nu ofera o solutie. El spune doar ca trebuie sa ne pastram crestinismul aproape barbar de care am suferit atata vreme. Trebuie sa suferim in continuare, trebuie sa ne asumam o suferinta antica, apologetica, izolatoare, trebuie sa eliminam orice factor "anormal" cum ar fi homosexualii, strainii, iar daca nu-i eliminam, atunci cel putin sa le dam o lectie. Aceste impulsuri ale domniei sale mi se par de o inraire exagerata, de o preventie exagerata, de o pretindere exagerata. Cine e Romania? Romania nu e "cineva" crestin. Romania e un copil care creste. Ceea ce va invata singura va defini cine este. Sa impui unei tari tulburate sa se intoarca la o esenta care a insemnat ceva pe timp de criza (comunism) nu este mai sanatos decat a-i ordona sa nu se dezvolte, sa stea pe loc. "Identitatea unui popor nu se discuta, se afirma", dupa cum a spus Ion Ratiu. Iar liberul arbitru guverneaza aceasta afirmatie si intruparea in act a acesteia.