Un roman pasionant prin mister și intrigă psihologică, desfășurat în Londra haotică a spionajului din timpul Blitzkrieg-ului și imediat după război, dar și în frenetica metropolă actuală, care fascinează prin istorie, memoria locurilor și literatură.
8 mai 1955. Marea Britanie sărbătorește zece ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, iar străzile Londrei sunt pline de oameni. Din mijlocul mulțimii exuberante, în Trafalgar Square, dispare în plină zi o tânără scriitoare, Emily J. Parker. Talentul îi fusese remarcat de însuși Leonard Woolf, iar cariera i se anunța promițătoare. În ciuda căutărilor asidue, nimeni nu reușește să-i dea de urmă. Timpul trece, lumea se schimbă și povestea ei e uitată. După 60 de ani, Rebeca Aldán, o tânără doctorandă din Spania, obține o bursă la Londra pentru a redacta teza care o are ca subiect pe Emily J. Parker și romanul ei neterminat. Cercetând mai ales perioada petrecută de Emily la Bletchley Park, Rebeca descoperă o femeie seducătoare, cu o inteligență speculativă, o maestră a disimulării.
Susana Fortes (Pontevedra, Spain, 1959) graduated in Geography and History at the Universidad de Santiago de Compostela, and in American History from the Universidad de Barcelona. She has recently spent time in the USA, combining teaching Spanish in Louisiana and participating in university conferences at the Universidad Interestatal de San Francisco. She currently teaches at a secondary school in Valencia. With her first novel, Querido Corto Maltés (Dear Corto Maltés), she won the 1994 Premio Nuevos Narradores. In 2001 she was shortlisted in the Premio Primavera awarded by Espasa for her novel, Fronteras de arena (Borders of Sand). She has also published Las cenizas de la Bounty (Ashes of the Bounty; Espasa, 1998), Tiernos y traidores (Tender Traitors; Seix Barral, 1999) and the screenplay Adiós, muñeca (Ciao, Doll; Espasa, 2002). With her novel El amante albanés (The Albanian Affairs) she was short-listed for the Premio Planeta 2003. Her novels have been translated into English, Dutch, French, Norwegian, Greek, German, Italian, Portuguese (Portugal and Brazil), Chinese (Simplified and Complex) Polish, Hungarian, Croatian, Turkish, Hebrew, Russian and Korean. Susana is a regular contributor to the newspaper El País, as well as various cinema and literature magazines.
Her novel El azar de Laura Ulloa (The Fate of Laura Ulloa), Planeta 2006, won the Premio de la Crítica and has been translated into several languages. Quattroccento (Planeta, October 2007) and her last novel Waiting for Robert Capa (Planeta, 2009), winner of the Premio Fernando Lara 2009, have been translated into 12 languages and are best-seller in many countries.
Film rights of Waiting for Robert Capa have been sold to Forward Pass (Michael Mann's production company) and Columbia Pictures. The screenplay is written by Jez Butterworth.
Con este libro tengo un gran problema: una parte me ha gustado y la otra me ha dejado fría. Me encanta cuando la autora salpica las páginas con anécdotas de otros escritores o hechos, pero a la historia en sí le ha faltado garra.
"Daca Stendhal a fost in stare sa rezume o noapte intreaga de amor intr-un punct si o virgula noi de ce sa ne lasam mai prejos."
"Septiembre puede esperar" este un roman captivant cu mult stil, amuzant si foarte inteligent care mi-a placut mult. In ceea ce priveste actiunea, o avem in prim plan pe Rebeca Aldan ce este fascinata de misterul disparitiei scriitoarei englezoaice Emily J. Parker. Aceasta avea o cariera promitatoare de romanciera si a disparut in 1955 din centrul Londrei fara nicio urma sau ca cineva sa observe. Rebeca primeste o bursa de studii la Londra pentru a-si scrie doctoratul alaturi de profesorul pensionat Robert Whelan. Ea lasa totul in urma si se muta in capitala Marii Britanii unde incepe sa cerceteze disparitia scriitoarei si incet-incet sa descopere toate firele acestei povesti stranii. Alaturi de Rebeca cititorul se intoarce in Londra de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial si o descoperim pe Emily, o femeie seducatoare si inteligenta. Mi-a placut mult faptul ca Emily, atunci cand este mica, e dusa de catre tatal ei intr-o padure sa se intalneasca cu o vulpita roscata pentru a-i purta noroc. Mai tarziu va avea si o vulpe din plus drept amuleta. Si eu iubesc vulpile deci chiar cred ca sunt aducatoare de noroc (cel putin pentru ele insele). Am selectat doua pasaje care m-au amuzat. Primul reprezinta un dialog dintre Rebeca cea mica si bunica ei: "- Cand ma fac mare o sa ma fac scriitoare... ca Tarzan, am adaugat dupa o clipa de cugetare. Bunica-mea s-a inchinat de 3 ori si a exclamat: - Doamne fereste!" Cea de-a doua se refera la femei si la temerile lor cele mai mari: "Conform statisticilor medicale, la femei frica de moarte ocupa abia locul 5 sau 6 dupa frica de lepra, de a ramane insarcinata, de a fi injunghiata sau de a varsa sare." De asemenea mi-au placut si referirile la Sherlock Holmes, Blade Runner, Anthony Hopkins, T.S. Eliot, Scarlett O' Hara si multi altii. In incheiere va recomand romanul pentru minunata atmosfera pe care o creaza, a Londrei de dupa razboi si pentru ca, pe langa asta, este si un roman de mister, deoarece Rebeca aduna toate dovezile si merge pe urmele scriitoarei asa cum un veritabil detectiv ar fi facut-o. Atasez cateva citate care exprima perfect atmosfera cartii si minunatul sau stil si umor: "In viata, mai devreme sau mai tarziu, cu totii trebuie sa ne intalnim cu lupul. " "... un scriitor bun se salveaza mai curand prin ceea ce trece sub tacere decat prin ceea ce scrie." "Uneori cred ca, intr-un fel sau altul, romanele sunt precum orasele. Unele se explica singure, de exemplu Parisul. Altele se complica singure - precum Londra." "Daca nu puteam sa fiu nici frumoasa si nici spioana de succes, macar aveam sa fiu scriitoare. "Exista doua locuri pe lume in care o persoana poate disparea pe de-a-ntregul: Londra si Marile Sudului." "Tare plicticoasa trebuie sa fie viata celor care nu au decat prezent."
"Septembrie poate aștepta", un roman captivant, scris intr-un ritm alert care te face să nu-l poți lăsa din mână imediat ce ai intrat în poveste. Te prinde. O carte despre cărți și scriitori, cu viețile lor învăluite intr-o aură de mister, dar și despre spioni din cel de-al Doilea Razboi Mondial. İntriga se țese în jurul a două femei. O scriitoare din anii `50 misterios dispărută și o tânără temerară din zilele noastre în căutarea succesului literar, ce se aventurează pe urmele trecutului pentru a elucida misterul.
O lectură incitantă cu elemente de roman istoric, dar si detectivistic.
Un roman nostalgic, candid, potrivit pentru un început de toamnă.
”O femeie duce cu ea în mormânt multe gânduri (..) Cine poate cunoaste în profunzime inima cuiva? Și nu mă refer la sentimente, care ies la suprafață, chiar dacă ni se par foarte profunde. Mă refer la ceea ce se află în adâncul peșterii. Uneori nici noi nu știm adevărul.”
”Uneori tind să cred că realitatea e un joc demontabil pe care ni-l oferă viața, iar misiunea noastră este să încercăm să-l punem în ordine.”
”Uneori nu ne ajunge o viață întreagă să descifrăm mesajele pe care le primim în copilărie .”
”Trecutul nu se șterge așa de ușor. Există amintiri care dor și altele care nu dor. O știe toată lumea. Iar uneori, cu un pic de noroc, poți alege de care parte a trecutului să te plasezi.”
Y mira que a quien me conozca le ha de extrañar que este tipo de narrativa encaje en mis gustos…pero todo tenemos nuestra vena literaria, más o menos escondida. Porque eso es lo que hace la autora, escribir literatura más que novela.
Este libro, como los anteriores, se disfruta por cómo escribe mucho más que por lo que escribe (que también). Por lo que brota del relato de forma paralela y perfectamente imbricada con el hilo de los acontecimientos. Por lo que sugiere de los personajes, de los paisajes, de los silencios.
Hay intriga, hay un deseo de saber qué le sucedió a la malograda escritora Emily J Parker…pero no esperéis un ritmo narrativo tipo Follett o Brown o Gamboa. No, los tiempos que se toma Fortes para avanzar tienen otra métrica, casi diría que SU métrica.
Y por esto que os cuento y por su maravilloso manejo de las palabras es por lo que la caen las cinco estrellas. ¿Qué no es un 10? Pues igual, pero se le acerca mucho.
Un tres y medio para una novela que siento podía haber sido algo mas. Me ha gustado como enfoca y refleja lo que supone la investigación de la tesis para la protagonista, el grado de implicación personal. A través de su trabajo también conocemos capítulos de su vida, algunos realmente evocadores, pero otros me han parecido repetitivos y que, para mi, reflejan un personaje que no me ha llegado y por el que, aparte de su trabajo, no he sentido interés. En cuanto a la historia de Emily J. Parker, nos lleva a la parte que me parece mas interesante y decepcionante a un tiempo. Interesante por todo lo que abarca, por los datos históricos y literarios que aporta, por los giros. Decepcionante por las vueltas que da, por lo que tarda al autora en llegar, por que quizá podría haber sido algo mas y por un dato final, previsible y un tanto "sensiblero" que a mi me ha parecido que sobraba. ¿Me arrepiento de haberlo leído? no ¿Lo recomiendo? sí. Estoy segura que gustará a muchos lectores por distintas razones. Quizá la mas importante es que se lee fácil, que engancha y entretiene y eso siempre es un buen motivo para leer un libro.
O scriitoare de excepție, o spioană inteligentă, o soție model, toate dispărute într-o clipă fără urmă. O femeie care a câştigat un război, dar şi-a pierdut pacea. O femeie care a dispărut discret, departe de lumea dezlănțuită, dar unde şi, mai ales, de ce?
Misterul vieții şi al morții lui Emily îl veți descoperi doar citind cartea care are un stil foarte cursiv, presărat cu informații interesante, cu multe vorbe de duh auzite de la bunici, chiar titlul romanului fiind una dintre ele, şi uşor amuzant pe alocuri. Vă las mai jos fragmentul privind părerea Rebecăi despre povestea lui Avraam şi a sacrificiului lui. Cred că şi habotnicii vor zâmbi puțin:
"Mie povestea unui tată dispus să-şi înjunghie fiul ca să-l ofere unui Dumnezeu necunosct mi-a ridicat părul în cap. De atunci mă uitam cu suspiciune la maşina de gătit, ca nu cumva pe neaşteptate să apară într-o lumină mare acel tată cuțitar care pentru mine a avut mereu chipul lui Jack Nicholson."
Plecând la Londra pentru a scrie o teză despre autoarea sa favorită, Rebeca trebuie să treacă peste operă și să se concentreze pe biografia tumultoasă a acesteia. Iar romanul acestei aventuri, Septembrie poate aștepta, ne poartă elegant prin referințe literare sau de artă, pentru a plonja într-un adevărat roman detectivistic, cu relevanță și în domeniul războiului sau al spionajului. Desigur, în unele momente trenează, în altele e previzibil, dar per ansamblu este un volum care își păstrează umbra de mister și de adrenalină (literară deseori) pe tot cuprinsul lui. Simpatic.
No me ha gustado mucho, me ha resultado una historia muy monótona, ha sido como ir detrás de la protagonista y seguirla mientras hace su Tesis Doctoral. La continuas referencias a su niñez tampoco las he terminado de entender. De todos modos, es una historia muy bien escrita y se lee bastante rápido.
Septembrie poate aștepta este un roman care te cucerește încă de la prima pagină și te vrăjește prin stilul său deosebit de liric și de frumos, care curge cu o forță extraordinară. Autoarea împletește două planuri narative, un prezent în care războiul este doar un eveniment abstract, desprins din cărțile de istorie, și un trecut care stă foarte tare sub semnul incertitudinii, căci spionajul britanic a fost în floare, iar oamenii au ajuns să dispară fără urmă, fără ca cineva să pună prea multe întrebări. Rebecca Aldan se îndrăgostește de povestea și profilul scriitoarei Emily Parker și luptă cu morile de vânt pentru a afla ce anume s-a întâmplat cu aceasta, unde a dispărut la zece ani după terminarea celui de Al Doilea Război Mondial. Merge pe firul memoriei celor care au cunoscut-o, caută printre documente vechi, ca un veritabil detectiv, în ciuda faptului că vrea doar să își scrie teza de doctorat pe acest subiect, și vrea neapărat să vadă unde duce toată această cercetare. Alături de Rebecca, și noi, ca cititori, stăm cu sufletul la gură și mergem din aproape în aproape încercând să descoperim adevărul din spatele acestei dispariții misterioase.
O carte chiar placuta, scrisa bine, deloc complicata, cu o intriga indeajuns de buna incat sa vrei sa dai pagina, dar cu o rezolvare cam prea comuna. E o lectura perfecta pentru cateva dupa-amieze de toamna. Doua mari plusuri sunt atmosfera si faptul ca autoarea insereaza ici si colo povesti fara legatura neaparata cu firul epic principal, dar care dau un mare farmec intregii povesti.
Septembrie poate aștepta este o carte caldă, plăcută și emoționantă, cu o intrigă captivantă, condimentată cu mister, reflecții interesante și un strop de umor și romantism. Un mare atu al cărții este atmosfera pe care știe să o creeze autoarea. Prin această carte, Susana Fortes face o adevărată declarație de dragoste pentru Londra, acest oraș fascinant și tumultuos, încărcat de istorie, cu locuri splendide și personalități celebre din toate domeniile, inclusiv literatura.
Mi-au plăcut și micile povestioare și anecdote împletite într-un mod ingenios și elegant cu firul principal al poveștii, adăugându-i acestuia un plus de savoare.
Greu de spus despre cartea asta că mi-a plăcut. A mers destul de greu lectura şi nici până la final nu pot să zic că am intrat 100% în poveste. Are un stil ciudat, uşor abstract. Ceea ce însă mi-a plăcut au fost unele vorbe şi expresii. E plină de citate faine.
Few words to describe this writing: electric, funny, super smart. I particularly liked how diverse the references were, from John Le Carre, to Downton Abbey, to Alice in Wonderland.
Aveam asteptari destul de mari de la carte mai ales ca descrierea de pe spate promitea (sau cel putin asa am crezut eu) o poveste despre aflarea adevarului din spatele disparitiei unei promitatoare scriitoare din anii 50 care printre altele a lucrat pentru serviciul de spionaj al Marii Britanii in timpul Primului Razboi Mondial. Investigatia este realizatata de o tanara (late 20s- early 30s) doctoranda din Spania. Recenziile de pe spatele cartii promit un roman shaorma aka cu de toate pasionant, plin de mister si intriga psihologica, emotionant, o aventura cu spioni si plin de "umor proaspat si inteligent la fiecare rand". Yeah, this was a fucking lie. Cartea este mai mult despre doctoranda Rebecca Aldan si viata si trecutul ei incredibil de plictisitoare din punctul meu de vedere. Adica 75% despre Rebecca si 25% despre scriitoare sau poate chiar mai putin. Nu m-au interesat mai deloc capitolele despre trecutul Rebeccai si cum nu se mai intelege ea cu sora ei care e mai inteligenta,mai frumoasa, mai populara etc etc decat ea. De asemenea as fi preferat sa nu citesc in continuu despre cum se aseaza ea la masa in fata laptopului si isi trage sosetele in picioare sau se uita pe geamul mansardei cand nu mai are inspiratie sau cand se gandeste la ceva. De asemenea protagonista se vrea o wannabe feminist dar o face in cel mai stupid mod de exemplu : . Sa nu ma intelegeti gresit , cartea are si parti bune dar toate tin de subiectul propriu zis al cartii si al tezei de doctorat : scriitoare Emily J Parker. Imi placeau scenele cand Rebecca chiar se ocupa de ceea ce si-a propus sa faca si cauta informatii in arhive sau discuta cu anumiti oameni din trecutul lui Emily. Daca toata cartea ar fi fost despre ea cu siguranta ca rating-ul ar fi fost mai mare. Finalul si implicit motivul disparitiei si cum a avut loc totul mi-a placut (chiar daca am ghicit ce s-a intamplat) desi mi se pare ca totul a fost relatat mult prea repede ca si cand Susana Fortes s-ar fi grabit sa termine cartea pentru ca se apropia deadline-ul. Un alt lucru care mi-a placut la carte este faptul ca e plin de "fun facts" despre Londra si oamenii de cultura (scriitori, artisti etc) care au locuit aici.
Every once in a while I give contemporary literature a chance. More often than not, I end up regretting it. This book, however, I thoroughly enjoyed.
It says on the cover (it's a quote from a Spanish newspaper I believe), that it's provocative, nostalgic and evocative - I don't know about provocative (it does seem like a crime novel at times to be fair), but nostalgic and evocative it is for sure! I really loved the story (I studied 20-th century history after all, so I am quite drawn to any novel with history in the background) and the fact that it's quite atmospheric. It felt like I myself was in London doing research on a mysterious author. The mystery part was well-crafted (I didn't suspect a thing of what turned out to be the outcome). Bonus points: I loved the style of writing of this author and also her sense of humour.
So why did I "only" give it 4/5? (I mean it's a good mark, but still). Some bits and bobs in the ending (continuing with the British vibe here) were a bit cliché, I won't say which so I won't spoil it for future readers. To add here, sometimes the tone of writing is a bit toooo casual for my taste, in the sense that it comes across as not high-quality writing (but that's just me).
Overall, a pleasant surprise, worth the cozy Saturday in I spent curled up with it in a blanket. Give it a try! :)
Coincido plenamente con otras reseñas que he leído sobre esta novela. Es el primer libro que leo de la escritora y me ha fascinado su forma de narrar. El hilo argumental del libro está muy bien pensado: una escritora desaparecida en extrañas circunstancias, una novela sin publicar, la guerra y el final de la misma, una estudiante española que quiere realizar su tesis sobre todo lo anterior, un director de tesis que guarda secretos, etc... Pero me ha parecido muy cansino y repetitivo, especialmente en la primera parte. Parece que lees y lees y lees y no pasa nunca nada. Con algún giro inesperado, otros bastante más previsibles y alguno que sobra, debo decir que la segunda parte mejora bastante y llega a enganchar. Personalmente, pienso que es una novela con todos los ingredientes para ser fabulosa pero que, por circunstancias, no ha podido llegar. Aún así, la recomiendo.
La autora crea a una escritora ficticia que trabajó en el centro de inteligencia británico de Bletchley Park (famoso por ser donde Alan Turing descifró el código Enigma de los nazis) ayudando a descifrar códigos. Atraída por el argumento pensé que iba a ser una novela con mucha más acción, donde se le daría más protagonismo a la desaparición, pero realmente es una novela pausada y con pocos diálogos; tiene un comienzo lento y va cogiendo algo de ritmo hacia mitad de libro, pero si lo que buscas es un thriller aquí no lo encontrarás. Es simplemente la historia de dos mujeres separadas en el tiempo.
Recensione di Dannyella – Settembre può aspettare di Susana Fortes pubblicato da Nord il 20 settembre.
Mi sono ripromessa di procedere con ordine e non farmi prendere dall’entusiasmo perché altrimenti rischio di fare solo molta confusione.
Dov’eri nascosta Susana Fortes? Oppure dove vivevo io che non ti conoscevo??? Una vita sprecata senza conoscere i tuoi libri. Mi sono perdutamente innamorata di questa autrice. Ecco, appunto, mi ero ripromessa di non farmi prendere troppo dall’entusiasmo e in tre righe ho già fatto una dichiarazione d’amore all’autrice e ho dato per sprecata la mia vita. Fermiamoci un attimo e cominciamo dall’inizio.
La caratteristica che più mi ha colpita di quest’autrice è il suo stile. Non ho termini di paragone che mi vengano in mente in questo momento ma non credo di essermi mai imbattuta in un’autrice capace di così tante citazioni. Dall’ambito cinematografico, a quello storico, a quello letterario, non c’è argomento che non venga toccato in questo piccolo capolavoro che sono felicissima di aver letto. Ma attenzione: le citazioni non sono fatte in maniera noiosa come se fossimo davanti a un saggio letterario scritto da una persona boriosa che sa di essere colta e ce lo sbatte in faccia a ogni occasione. Lo stile di questa autrice è più paragonabile a una chiacchierata con un’amica a un bar, magari davanti a una bella brioche, e mentre sei completamente a tuo agio davanti a una persona che conosci da sempre, questa è capace di intrattenerti per due ore chiacchierando di tutto, sparandoti dei nomi come Virginia Woolf, Alan Touring, Georgi Markov, Joyce nello stesso discorso e raccontandoti degli interessantissimi aneddoti su di loro, che le vengono in mente in maniera naturale, guardando l’ennesimo cliente entrare o il barista che prepara il caffè. Insomma, una scrittura di spessore mascherata e filtrata dai pensieri di una ragazza di trent’anni, Rebeca, la protagonista. Una protagonista che ho amato e nella quale mi sono identificata così tanto da non sapere più dove finiva lei e dove iniziavo io. La sua passione, il suo obiettivo, la sua delusione: è bello leggere i pensieri di una ragazza intelligente, alle prese con lo studio, la letteratura, i libri, le paure per il proprio futuro. Ma Rebeca non è solo questo: è anche insicurezza mostrata dal continuo confronto con la sorella che fa sempre tutto nel modo giusto, ed è una donna che non sa come vivere il rapporto con il suo Alex, l’uomo che, d’altra parte, non fa altro che aspettare un suo messaggio per correre da lei. Questo romanzo è un concentrato di un po’ di tutto. Ci sono dei personaggi molto belli, c’è una bella trama, ben sviscerata e coinvolgente e il tutto è reso ancora più godibile dallo stile dell’autrice… credo che leggerei volentieri anche la lista della spesa scritta da lei, si è capito questo?
Quindi, una volta terminata questa lettura mi sono resa conto che Susana Fortes ha pubblicato già tanti romanzi, che io non conoscevo e non ho letto. Devo provvedere subito assolutamente! Mentre io corro a colmare le mie lacune, voi fatevi un regalo, correte a leggere questo libro… Settembre non può aspettare!
Grazie allo splendido lavoro della casa editrice Nord che ha curato in maniera perfetta questo piccolo capolavoro, rendendone la lettura ancora più piacevole!
Emily J. Parker se născuse la Brighton în 1923 şi crescuse alături de tatăl care murise când ea avea doar patru ani, erou al bătăliei de pe Somme, mama ei şi cele trei mătuşi scoţiene luterane, fiind la şaiseprezece ani bursieră la Queen’s College din Oxford unde îl întâlneşte pe cel care o să-i devină soţ, Alan Pearson, eminent profesor de matematică, un adevărat as în calculul probabilităţilor. Odată cu izbucnirea războiului îşi întrerupe studiile şi începe să lucreze la baza de comunicaţii de la Bletchley Park, sediul principalei organizaţii de criptanaliză a Marii Britanii. După încheiarea războiului se retrage alături de soţul ei din lumina publică şi se dedică căsniciei şi scrisului, devenind o apreciată şi foarte promiţătoare scriitoare a generaţiei sale. The Guardian publică în 1950 un reportaj în care anunţă că autoarea lucreaz�� la un nou roman, The Bridge, care însă nu va mai fi publicat. În 8 mai 1955, la Londra se sărbătoresc zece ani de la încheierea Celui de-Al Doilea Război Mondial, de pe străzile aglomerate şi din atmosfera exaltantă dispare brusc Emily J. Parker, fără a lăsa în urma ei nici un indiciu. Rebeca Aldan, o tânără spaniolă, admiratoare a ceea ce Emily J. Parker a publicat în calitate de scriitoare, decide ca subiectul tezei sale de doctorat să fie chiar dispariţia acesteia şi cartea sa neterminată. Obţine astfel o bursă care o poartă în Londra anilor 2000, unde sub îndrumarea profesorului Whelan, fost coleg al lui Emily si al soţului acesteia la Bletchley Park, încearcă să rezolve misterul în care a fost învăluită dispariţia tinerei autoare. Nu mi-a placut ca autoarea a inserat in parcursul romanului, care il credeam mai detectivist, multe amintiri din viata tinerei studente.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Una novela con una propuesta sencilla, una joven apasionada por la breve obra de una novelista inglesa, desaparecida de modo repentino, decide hacer su tesis doctoral sobre ella. La investigación se desarrolla, sobre todo, en conversaciones con dos personas que conocieron personalmente a la escritora.
La trama, en principio, puede parecer algo lenta. Se van intercalando la investigación con los recuerdos de juventud/adolescencia de la protagonista, una joven con una personalidad curiosa, algo bohemia y con un carácter un poco inmaduro, que se refleja en sus ironías, poco acordes con su edad.
La escritura de Susana Fortes es atractiva y, aunque no hay giros de trama bruscos, ni sucesos especialmente llamativos, la novela se lee con mucha facilidad. A ello contribuyen las numerosas referencias a la ciudad de Londres y a las obras que va recordando Rebeca, mujer apasionada por la literatura.
De los personajes secundarios me encanta el ama de llaves mandona del director de tesis de Rebeca, mandona y organizadora, un poco metomentodo. Me recordó la película “Lo que queda del día”.
El final me ha encantado, aunque he de decir que es algo brusco y repentino. Una novela que vale la pena leer. Entretenida, pero sin grandes pretensiones.
A veces sucede que paso una tarde entera enganchada a un libro, pero que en realidad no me deja mayor poso en mí, es decir, que no es una historia que describiré como buena, a pesar de todo. Tal es el caso de Septiembre puede esperar, la reciente novela de la pontevedresa Susana Fortes que consigue atraparte pero que no provoca nada más en el lector.
En ella encontramos unos personajes típicos y tópicos, una trama llena de clichés y de elementos añadidos sin duda para llegar a todo tipo de lectores y darnos ese final que esperamos ansiosos de antemano.
Este libro pertenecía a mis eternos pendientes, y sin embargo, en mi empecinamiento por no comprar más libros, decidí darle una oportunidad. ¡Qué grata sorpresa! Toda la trama gira entorno a una tesis de una joven gallega, amante de la literatura británica, cuya autora favorita desapareció sin dejar rastro en 1955. ¿Qué pasó con Emily en el décimo aniversario londinense que celebraba la victoria contra los alemanes? No sólo podréis averiguar los entresijos del espionaje durante la Segunda Guerra Mundial, sino también el rompecabezas emocional que el maltrato puede dejar en la vida de una persona, así como la crudeza de aquellos tiempos. Y, como guinda del pastel, me he sentido muy identificada con la protagonista y su espíritu salvaje y desenfrenado. ¡Muy recomendado!
Las expectativas me la han jugado. Esperaba encontrar a la autora de Esperando a Capa y vuelvo a encontrarme con otra. La trama me ha resultado difusa, con información que no aportaba nada a la historia principal. La idea era buena y se ha quedado en otra cosa. Incluso el final ha sido un poco decepcionante. El comentario lo hago en caliente y supongo que por eso me centro en lo que no me ha gustado. Tanto potencial...
Cuando me leí la sinopsis de este libro me encantó, y me he encontrado con una historia muy diferente a lo que me esperaba. Si vosotros veis esta sinopsis, ¿qué historia os esperariáis de este libro?
A continuación, os dejo el enlace a mi blog donde podéis encontrar mi reseña.
No estuvo mal, pero no me gustó la mezcla de la historia de la escritora actual con la de Emily, no me gustó que algunas cosas que quedaran en el aire. Que no volvieran a encontrarse el profesor y Emily y el niño q perdieron , ni ella, la historia del avión de hoja lata y el abuelo.
Muchas cosas sin concluir, y el final no tiene pinta de final. 😔
This entire review has been hidden because of spoilers.
Libro dall'esterno potenziale ma non sfruttato, con continui colpi di scena o banali o non sfruttati per lo svolgimento della storia. Il primo capitolo interessante è il 18, e, a parte poche altre parti, anche l'unico.