Rola 800: Constantin Hagea, omul care a umilit Securitatea

by Marius Oprea

În arhiva fostei Securități păstrată la CNSAS se află patru volume de urmărire informativă, două pe hârtie și alte două pe microfilm, de peste cinci sute de pagini, pe copertele cărora stă scris „Dosar operativ Hagea Constantin”. Cea mai mare parte a documentelor se află pe rola800. Acolo este povestea destinului unui om, cu virtuțile, slăbiciunile, faptele și întâmplările vieții sale, toate fiind cuprinse în diverse dosare ale Securității, care l-a urmărit între anii 1947 și 1954, până când l-a arestat, anchetat și condamnat la închisoare. Constantin Hagea (1905–1960), gazetar, directorul ziarului Ardealul, membru al Comisiei Interimare a PN și unul dintre liderii refugiaților transilvăneni în capitală, a platit cu viața pentru că, vreme de șapte ani, i-a umilit pe securitșii care au depus eforturi considerabile pentru a-l găsi și reține, cât și pentru poziția sa anticomunistă și antisovietică, fiind una dintre victimele torționarului Alexandru Vișinescu în penitenciarul de la Râmnicu Sarat. Rola 800 se poate citi ca un roman despre viața de zi cu zi în România anilor 1950, despre onoare, curaj și solidaritate, opuse fricii instaurate de Securitate prin teroare și cruzime.

496 pages, Paperback

First published January 1, 2018

About the author

Marius Oprea este un istoric, poet și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
A studiat istoria la Universitatea din București. A fost membru al cenaclului Universitas condus de profesorul și criticul literar Mircea Martin. Este autorul unei teze de doctorat cu tema Rolul și evoluția Securității (1948-1964). În prezent este președintele Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului (CICC). A debutat ca poet în volumul Pauza de respirație, alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu și Andrei Bodiu. Trăiește cu familia sa în Brașov.

Reviews

[Mircea Petcu · Rating 5 out of 5]

Constantin Hagea a fost un om politic țărănist, secretar al lui Iulia Maniu. A participat la pregătirile pentru lovitura de stat din 23 august 1944, la organizarea manifestației din 8 noiembrie 1945 din Piața Palatului și la alegerile din noiembrie 1946 fraudate de comuniști.

Firea optimistă și credința că anglo-saxonii nu vor abandona România l-au determinat să continue lupta. Pe măsură ce regimul de teroare comunistă se intensifica, a fost nevoit să se ascundă. A reușit să stea ascuns șapte ani, o performanța remarcabilă într-o societate din ce în ce mai controlată (alimente pe cartelă, evidența strictă a forței de muncă, expansiunea aparatului de securitate).

N-ar fi reușit fără loialitatea de neclintit a rudelor sale care l-au sprijinit cu adăpost, alimente, cărți, ziare și vești. Un alt factor care a contribuit la evitarea capturării a fost structura ultracentralizată a Securității, ce a permis rătăcirea unor informații importante în hățișul birocratic.

Reflectând în ascunzătoare la situația României, Constantin Hagea a ajuns la concluzia că în România comunismul nu va rezista, pentru că este străin de firea românilor. Nu s-a înșelat, doar că a durat aproape o jumătate de veac.

Recomand

[Gabriela · Rating 3 out of 5]

Genul asta de cărți ar trebui introduse obligatoriu de studiat în școală. Nu știu câți dintre români cunosc ororile comunismului sau cum se explică că încă suntem o societate "reeducată" care se complace în niste mecanisme de abuz doar pentru că totul a intrat într-o rutină. Comunismul nu a fost doar despre Ceaușescu sau despre naționalizări. Înainte de asta, societatea românească obișnuită cu mirosul democrației a trebuit să fie epurată, curățată de elementele care ar fi putut pune in pericol democrația proletară. Și asta s-a întâmplat mai întâi cu acele figuri politice care ar fi putut să adune oamenii în jurul ideii de democrație...a fost Maniu, dar a fost și Hagea care a fost hăituit de Securitate ani la rândul și care a murit în apogeul vieții în iadul de la Râmnicu Sărat.

Nu am ajuns încă la momentul in care sa le facem suficientă dreptate oamenilor omorâți de sistemul comunist din Romania, deși ar cam fi cazul. Rămâne doar să mulțumim istoricilor care studiază (încă) arhivele Securității și care scriu despre asta pentru noi restul. Mi-e ciudă rău pe țara asta pentru că la mai bine de 30 de ani de la Revoluție încă nu își poate asuma cu nume și prenume tot raul făcut oamenilor în comunism, ba mai mult, cresc copiii fără să știe adevărul și unii cu dorința de a accede la un sistem similar fără să știe cât de grea a fost viața străbunicilor sau a bunicilor lor.