Povestea insulei Humanitas

by Gabriel Liiceanu

https://humanitas.ro/assets/media/pov...

Data nașterii: 1 februarie 1990. Bilanțul a 30 de ani: peste 30 de milioane de cărți publicate.
Cărțile apărute aici în primii ani după 1990 au fost printre puținele și cele mai importante semne ale schimbării în România. Generații întregi au crescut cu cărțile acestei instituții.

Am fost ghidați de la început de un anacronic ideal al purității, născut în răspăr cu lumea din care ieșiserăm și deja desuet în raport cu cea în care intram. Visam la o etică a muncii acolo unde nu puțini pregăteau «tunuri» și eram îndrăgostiți de legalitate într-o țară roasă de corupție.
Am dorit, din prima clipă, să fac să se ivească dintr-un ocean al mizeriei morale o «insulă Humanitas» (am numit-o «patria mea mică»), în care am invitat să se așeze acele ființe alese, încrezătoare în valorile eterne ale omenirii. – Gabriel Liiceanu

144 pages, Paperback

First published February 1, 2020

About the author

Gabriel Liiceanu este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.

După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar Apocalipsa după Cioran, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (Altfel, la Realitatea TV și 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.

Reviews

[L.S. · Rating 3 out of 5]

Se pot acorda liniștit trei stele, ba chiar mai multe acestei ediții aniversare. Are un format mai degrabă al unei cărți de poezie, se citește repede și îți răscolește amintirile... tin minte prima mea lectură din humanitas, seria aceea cu coperte urâte. Titlul era Fenomenul Pitești. A fost printre putinele volume lecturate într-o singură sesiune, cred că doar la Cu Dumnezeu în subterană a lui Wurmbrand am mai pățit asta, sa iau cartea in mâini și sa nu o mai las decât după ultima pagină.

Insula... este un volum document, dar fără pretenții exhaustive, mai degrabă o istorie personală, melancolică, a 30 de ani cu bune și rele. Fapte istorice, anecdote, lupte, calomnii si in primul rând portrete de oameni care au slujit editura asta multi ani. Cea mai importantă editură din România? Poate.

Un gând frumos pe care l a lăsat autorul: la provocări și nedreptăți sa răspunzi prin faptele tale. Acestea îți confirmă de fapt caracterul

[Alex.Rosetti]

Și eu am emigrat pe Insula Humanitas ... și "am ajuns astfel la expresia afirmării de sine și am descoperit un rost al vieții, altul decât supraviețuirea".

[Cristina Mercori]

Nu este o carte la care merge aprecierea cu steluțe. Dar este interesantă, are umor, istorie, portrete de scriitori, atmosfera ședințelor de redacție, are viață în ea. Totul pentru literatură. Mă gândeam că e un fel de laudă la împlinirea celor 30 de ani. Mă bucur că m-am înșelat. Chiar mi-a plăcut mult.

[Iulia Popescu · Rating 3 out of 5]

O carte buna dar din punctul meu de vedere nu este de cinci steluțe.