What do you think?
Rate this book
Reprimarea mișcării yoga în anii '80
Rezultat al cercetarii sistematice a dosarelor din arhiva CNSAS, volumul analizeaza, pentru prima oara, fenomenul reprimarii miscarii yoga in Romania comunista. Documentele si interviurile luate victimelor pun in evidenta anvergura masurilor prin care Securitatea a incercat sa elimine asa-numitele „grupari anarhice pe linia Meditatiei Transcendentale”. Actiunile represive, luind forma celor mai violente practici ale anilor ’80, s-au desfasurat pina in ultimele zile ale regimului comunist. Refuzul adeptilor yoga de a renunta la aspiratiile lor in ciuda anchetelor, arestarilor si tratamentelor inumane la care au fost supusi a reprezentat o autentica forma de rezistenta fata de regimul comunist, complet necunoscuta pina acum opiniei publice.
Cuprins: Yoga in clandestinitate • Meditatia Transcendentala. Scandalul • Grupurile din Bucuresti, Pitesti si Bacau • Instructori si discipoli • Yoga, cultura alternativa si contracultura underground in anii ’80 • Accesul la documentele si informatiile codificate din arhiva Securitatii • Interpretarea documentelor din dosarele Securitatii
Cuprins: Yoga in clandestinitate • Meditatia Transcendentala. Scandalul • Grupurile din Bucuresti, Pitesti si Bacau • Instructori si discipoli • Yoga, cultura alternativa si contracultura underground in anii ’80 • Accesul la documentele si informatiile codificate din arhiva Securitatii • Interpretarea documentelor din dosarele Securitatii
240 pages, Paperback
Published January 1, 2008
2 people want to read
About the author
Gabriel Andreescu
19 books3 followersGabriel Andreescu este conferenţiar la Facultatea de Ştiinte Politice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. A militat pentru respectarea drepturilor omului înca din perioada comunistă, fiind unul dintre disidenţii care s-au opus deschis lui Ceauşescu şi regimului său autoritar. Din 1990 a iniţiat înfiinţarea unor organizaţii nonguvernamentale, printre care Comitetul Helsinki Roman, Centrul de Studii Internaţionale, Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului.
Volume publicate (Ed. Polirom): Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1997); Locurile unde se construieşte Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români şi maghiari, 1990-2000 (2001); Naţiuni şi minorităţi (2004); Reprimarea mişcării yoga în anii ’80 (2008); L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă (2009); Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii (2013). A editat Nationalişti, antinaţionalişti. O polemică în publicistica românească (1996), Problema transilvană (în colaborare cu Gusztav Molnar, 1999), Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa Liberă. Vol. I: 1979-1985 (împreună cu Mihnea Berindei, 2010). De asemenea, alături de Miklos Bakk, Lucian Bojiu şi Valentin Constantin, este coautor la volumul Comentarii la Constituţia României (2010).
Volume publicate (Ed. Polirom): Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1997); Locurile unde se construieşte Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români şi maghiari, 1990-2000 (2001); Naţiuni şi minorităţi (2004); Reprimarea mişcării yoga în anii ’80 (2008); L-am urît pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă (2009); Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii (2013). A editat Nationalişti, antinaţionalişti. O polemică în publicistica românească (1996), Problema transilvană (în colaborare cu Gusztav Molnar, 1999), Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa Liberă. Vol. I: 1979-1985 (împreună cu Mihnea Berindei, 2010). De asemenea, alături de Miklos Bakk, Lucian Bojiu şi Valentin Constantin, este coautor la volumul Comentarii la Constituţia României (2010).
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
July 10, 2019
O istorie a yoghinilor de la MISA înainte să se nască organizația post-Revoluție. Merită interviurile și contextul oferite de Andreescu, dar concluziile stau ceva mai puțin bine în picioare.
Gabriel Andreescu e cunoscut pentru implicarea lui în activismul pentru drepturile omului și în general se bucură de o oarecare trecere prin cercurile înalte - am avut la un moment dat un text scurt scris de el într-o bibliografie de masterat. Cum a ajuns să preia cauza yoghinilor, asta n-aș putea spune. Cert e că prin 2007 era în discuții cu Oltea Mutulescu, ziaristă, redactor la Yoga Magazin și yoghină de mulți ani, ca să scrie cartea de față.
„Reprimarea mișcării yoga în anii '80” e o carte care e clar că abordează povestea dintr-o perspectivă foarte prietenoasă cu yoghinii, ignorând câteva aspecte care se pot deduce doar printre rânduri sau dacă ești la curent cu situația din MISA. Andreescu pomenește de materiale cu aspect „pornografic” și pe vremea comunismului, dar ori minimizează, ori ignoră aspectul, ca să pună accent pe materiale cu caracter spiritual/yoghin.
El *crede* povestea yoghinilor și o spune din cea mai optimistă perspectivă cu putință: au făcut disidență prin spiritualitate, au fost persecutați pentru yoga și au încercat să scape dintr-un regim opresiv întorcându-se spre spirit. Nu comentează când yoghinii îi spun că Gregorian Bivolaru prevestise căderea comunismului și ia în serios și are momente în care spune și așa ceva:
Acuma, nu vreau să fiu rea, dar yoghinii mai și inventează chestii, iar citatul ăsta e cam șlefuit și dă prea bine pentru yoghini. Faptul că Andreescu îl ia de bun fără să-i pună nicio clipă sub semnul îndoielii credibilitatea mi se pare o greșeală, la fel ca altele din carte. (Nici nu pare să se întrebe cum de n-a putut vorbi cu Narcis Tarcău, pe care-l pomenesc mulți - e primul VIP din MISA care s-a desprins de Mișcare și a fost ponegrit ca decăzut; există un interviu cu Claudiu Trandafir, care acolo e băiatul bun, dar acum e considerat inamic al Mișcării după ce a părăsit-o alături de alți câțiva.)
Dincolo de concluziile lui Andreescu, însă, „Reprimarea mișcării yoga în anii '80” conține și cercetare despre ce s-a întâmplat cu yoghinii în acel deceniu, ce măsuri și acțiuni a luat Securitatea și interviuri cu unii dintre yoghinii vechi care în 2006-2007 erau încă în MISA și au putut povesti direct despre experiențele lor de pe vremea comunistă: cum au ajuns să facă yoga, cum au ajuns taman la Gregorian Bivolaru și ce au pățit pentru credințele lor.
În ciuda titlului, însă, nu conține prea multe informații despre *alți* yoghini de pe vremea comunistă - Mario Sorin Vasilescu, de exemplu, era încă în viață, dar e pomenit doar pe baza cercetărilor lui Andreescu la CNSAS, nu există interviu cu el. E clar din carte că erau mulți oameni pasionați de subiectul yoga în România comunistă (grupul lui Bivolaru interacționa cu ei și cumpăra cărți de la ei), dar sunt în mare parte ignorați.
E o cercetare incompletă, dar utilă, mai ales dacă ești în temă cu subiectul.
Gabriel Andreescu e cunoscut pentru implicarea lui în activismul pentru drepturile omului și în general se bucură de o oarecare trecere prin cercurile înalte - am avut la un moment dat un text scurt scris de el într-o bibliografie de masterat. Cum a ajuns să preia cauza yoghinilor, asta n-aș putea spune. Cert e că prin 2007 era în discuții cu Oltea Mutulescu, ziaristă, redactor la Yoga Magazin și yoghină de mulți ani, ca să scrie cartea de față.
„Reprimarea mișcării yoga în anii '80” e o carte care e clar că abordează povestea dintr-o perspectivă foarte prietenoasă cu yoghinii, ignorând câteva aspecte care se pot deduce doar printre rânduri sau dacă ești la curent cu situația din MISA. Andreescu pomenește de materiale cu aspect „pornografic” și pe vremea comunismului, dar ori minimizează, ori ignoră aspectul, ca să pună accent pe materiale cu caracter spiritual/yoghin.
El *crede* povestea yoghinilor și o spune din cea mai optimistă perspectivă cu putință: au făcut disidență prin spiritualitate, au fost persecutați pentru yoga și au încercat să scape dintr-un regim opresiv întorcându-se spre spirit. Nu comentează când yoghinii îi spun că Gregorian Bivolaru prevestise căderea comunismului și ia în serios și are momente în care spune și așa ceva:
„în 1989, Securitatea avusese nevoie de o soluţie prin care să termine definitiv cu grupările yoga pe care le hărţuise atâţia ani fără succes. Vorba unui securist care îl impresionase pe un alt adept al lui Gregorian Bivolaru, Petre Groza : „Pe baptişti i-am rezolvat, pe penticostali i-am terminat într-o săptămână, dar cu voi avem probleme, pe toţi i-am terminat, numai cu voi avem de lucru serios".”
Acuma, nu vreau să fiu rea, dar yoghinii mai și inventează chestii, iar citatul ăsta e cam șlefuit și dă prea bine pentru yoghini. Faptul că Andreescu îl ia de bun fără să-i pună nicio clipă sub semnul îndoielii credibilitatea mi se pare o greșeală, la fel ca altele din carte. (Nici nu pare să se întrebe cum de n-a putut vorbi cu Narcis Tarcău, pe care-l pomenesc mulți - e primul VIP din MISA care s-a desprins de Mișcare și a fost ponegrit ca decăzut; există un interviu cu Claudiu Trandafir, care acolo e băiatul bun, dar acum e considerat inamic al Mișcării după ce a părăsit-o alături de alți câțiva.)
Dincolo de concluziile lui Andreescu, însă, „Reprimarea mișcării yoga în anii '80” conține și cercetare despre ce s-a întâmplat cu yoghinii în acel deceniu, ce măsuri și acțiuni a luat Securitatea și interviuri cu unii dintre yoghinii vechi care în 2006-2007 erau încă în MISA și au putut povesti direct despre experiențele lor de pe vremea comunistă: cum au ajuns să facă yoga, cum au ajuns taman la Gregorian Bivolaru și ce au pățit pentru credințele lor.
În ciuda titlului, însă, nu conține prea multe informații despre *alți* yoghini de pe vremea comunistă - Mario Sorin Vasilescu, de exemplu, era încă în viață, dar e pomenit doar pe baza cercetărilor lui Andreescu la CNSAS, nu există interviu cu el. E clar din carte că erau mulți oameni pasionați de subiectul yoga în România comunistă (grupul lui Bivolaru interacționa cu ei și cumpăra cărți de la ei), dar sunt în mare parte ignorați.
E o cercetare incompletă, dar utilă, mai ales dacă ești în temă cu subiectul.
October 20, 2021
Yoga până în anul 1982. Fereastra
Ideile şi termenul yoga au avut notorietate în România într-o bună măsură datorită asocierii lor cu aventura intelectuală a lui Mircea Eliade. Anii petrecuţi de acesta în India, romanul Maitreyi şi, desigur, prestigiosul volum Yoga. Nemurire şi libertate fac parte din realitatea şi mitologia culturii române. Stalinismul avea să înfrângă pentru mai bine de un deceniu această tradiţie. Despre o deschidere publică pentru teoria şi practica yoga se poate vorbi abia în anii '60. După 1962, 1963 şi 1964, acuzaţia de practici mistice ori spiritualiste a încetat să mai trimită oamenii la închisoare. Cărţile salvate au fost scoase la suprafaţă, foştii cunoscători au început să vorbească. Dar, şi aşa, pentru mulţi dintre cei care aveau să-şi dedice o parte din viaţă practicii yoga, descoperirea acestei discipline nu putea fi decât întâmplătoare, rezultatul unei improbabile intersecţii de evenimente. Un exemplu între deschizătorii de drumuri a fost Nineta Crainici. Absolventă de Conservator, a aflat despre tehnicile de respiraţie (pranayama) în urma pierderii vocii, recuperată după întâlnirea cu Edward Rosen, profesorul ei particular de canto ce se salvase la rândul lui prin yoga.
Ideile şi termenul yoga au avut notorietate în România într-o bună măsură datorită asocierii lor cu aventura intelectuală a lui Mircea Eliade. Anii petrecuţi de acesta în India, romanul Maitreyi şi, desigur, prestigiosul volum Yoga. Nemurire şi libertate fac parte din realitatea şi mitologia culturii române. Stalinismul avea să înfrângă pentru mai bine de un deceniu această tradiţie. Despre o deschidere publică pentru teoria şi practica yoga se poate vorbi abia în anii '60. După 1962, 1963 şi 1964, acuzaţia de practici mistice ori spiritualiste a încetat să mai trimită oamenii la închisoare. Cărţile salvate au fost scoase la suprafaţă, foştii cunoscători au început să vorbească. Dar, şi aşa, pentru mulţi dintre cei care aveau să-şi dedice o parte din viaţă practicii yoga, descoperirea acestei discipline nu putea fi decât întâmplătoare, rezultatul unei improbabile intersecţii de evenimente. Un exemplu între deschizătorii de drumuri a fost Nineta Crainici. Absolventă de Conservator, a aflat despre tehnicile de respiraţie (pranayama) în urma pierderii vocii, recuperată după întâlnirea cu Edward Rosen, profesorul ei particular de canto ce se salvase la rândul lui prin yoga.
Displaying 1 - 2 of 2 reviews