Cand m-am apucat de scris, am luat o foaie si un stilou si am inceput sa astern bucati din suflet pe foile albe de sidef. Intaia oara, i-am dat viata Feliciei, personajul principal, acel om care exista in fiecare dintre noi. Apoi, l-am desenat din creion pe Petru Alexandru, cel care sa ii rupa petalele una cate una, pastrandu-si inima de piatra, pe tot parcursul cartii. Nu m-am oprit aici, ci am continuat sa ii aduc Feliciei un sprijin, pe Max, fratele ei de suflet care avea sa ii adune petalele, una cate una si sa o ajute sa isi regaseasca identitatea. Am refuzat sa scriu o fantezie, caci realitatea imi batea prea tare in poarta mintii, pe care o lasasem din intamplare deschisa. I-am creat pe toti, din cerneala si sentimente si i-am ancorat in viata. Apoi, vi i-am daruit dumneavostra, dragi cititori, pentru a va da sansa sa va identificati cu oricare dintre ei si sa parcurgeti drumul de piatra presarat cu flori al romanului, alaturi de ei. Iarta-ma ca te-am iubit este un roman deopotriva pentru femei si barbati, pentru oameni maturi si oameni in curs de maturizare, pentru oameni visatori dar si pentru cei realisti. Acest roman, iubiti cititori, surprinde aspectele psihologice ale unei piese jucate pe scena vietii, in care se elogiaza sentimentele de orice natura.
Fragment:
— Ce îţi doreşti cu adevărat, Feli? — Câteodată îmi doresc doar ca el să fie fericit. Alteori, îl blestem să nu mai simtă fericire până când eu nu voi putea să mă eliberez de el. Fiecare atingere, fiecare privire au lăsat urme pe trupul meu. Mi-e dor de el ca de o ploaie de vară într-o zi toridă. Mi-e dor de el mereu, în orice moment. Dar, mai presus de orice, mi-e dor de mine înainte de el. Ştiu că l-am pierdut și înţeleg. Dar mai ştiu că înainte să îl pierd pe el, m-am pierdut pe mine. Încerc să mă caut, dar nu mă mai găsesc. Și asta doare. Și plânsul o izbi din nou. — Plângi! Chiar te rog să plângi!... Ne naştem plângând și învăţăm mult prea târziu să zâmbim. Plânsul ne reaminteşte că existăm, zâmbetele că trăim. Un zâmbet pe faţă înainte de a şti ce-i suferinţa e ca un curcubeu apărut fără ploaie. Plângi, căci asta îţi este promisiunea că într-o zi, pe faţa ta au să răsară zâmbete. — Aş vrea să te întreb ceva. Tu crezi că-i vina mea? — Anumite iubiri sunt precum focul ȋntr- o seară de iarnă. Prea aproape ard, prea departe ne lasă să îngheţăm. Doar ţinute la distanţa potrivită ne pot încălzi. Dacă ai vreo vină, probabil aceea a constat în faptul că nu ai reuşit să găseşti distanţa potrivită.
A cheap telenovela. Subiectul este despre o fetita nematurizata, care a gasit un Grey si a ametit-o iremediabil, a ramas insarcinata, a facut infarct la 24 ani de prea multa durere, are un frate din poveste, etc. Se termina cu o lectie de psihologie.
Părere SUBIECTIVĂ: Scrierea mi s-a părut amatoricească și totodată puerilă, fără substrat, abundă în clișee. Totul s-a derulat pe repede înainte, abrupt, sacadat. Parcă au fost scrise cateva pagini acum, apoi peste o săptămână și puse împreună fără a fi închegate. Subiectul relațiilor toxice e unul bun, narațiunea nu a fost. Există și foarte multe greșeli de editare. Dar e prima carte, așteptăm pe parcurs o maturizare literară.
Romanul asta m-a bulversat total în mare parte pentru că a fost scris cu viteza luminii. Nu am reușit să mă transpun în pielea personajelor și nu am reușit să simt vreun strop din durerea lor. Mi s-au părut ridicoli și imaturi, ca niște adolescenți ce revin la copilărie. Au alergat în tot volumul asta de zici că erau la maraton. In 40 de pagini erau deja îndrăgostiti și se ivea prima impresie de durere. Muuuult prea rapidă și grăbită a fost acțiunea și mi-a dat impresia de prima schiță a romanului, nicidecum de munca finalizată. Poate problema este la mine. Felicia și Alexandru, deseori numit Alexander, sunt sef și asistenta. Lucru nu tocmai original, dar macar autoarea își asumă chestia asta de la început. Feli, pentru prieteni, se comporta imatur și fara pic de decenta fata de superiorul ei încă de când acesta o ia de acasă în prima zi de lucru. Când omul o pune pe buna dreptate la punct, ei îi vine să plângă - asta e laitmotivul ei: lacrimi peste lacrimi. In fine, paginile trec, ei încearcă o alergare de-a șoarecele și pisica, se culca împreună, jale și tragedie că ea era virgina și nu i-a spus, se mai culca apoi împreună și tot așa. Feli plânge non stop totusi. Că o tratează că pe o păpușă, deși e fix vina ei că îi tolerează așa ceva, că nu o tine de mana, că aia, că ailaltă. Pe tot parcursul romanului mi-a creat impresia că este instabilă psihic, obsedata și cu o nevoie de terapie psihiatrica la fiecare pas. Adică sa fim serioși, ea a făcut o mare obsesie pentru omul asta, nu e iubire. Și-a băgat în cap că îl iubește, iar când el se comporta exact cum i-a zis că se va comporta, ea suferă non stop. Omul mi s-a părut complet rațional și stăpân pe situație. I-a zis că vrea sex, s-a limitat la atât. Dar ea, că orice femeie imatura, a avut impresia că va fi cea care îl va schimba. Adolescentele trăiesc cu idei de genul, femeile în toată firea trăiesc cu picioarele pe pământ. Nu mi-au plăcut personajele, nu m-am mișcat povestea lor și îmi pare rău că autoarea nu a investit mai mult timp in creionarea firii lor. Exista mult potențial in scriitura ei, dar inca nu a fost exploatat la maxim. Cartea este însă foarte frumos editata, cu o coperta superbă, un titlu frumos și potrivit finalului, pe care chiar l-am considerat potrivit poveștii, iar citatele și margaretele dinaintea capitolelor mi s-au părut o idee geniala. Primește din acest motiv 3 stele de la mine.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Subiectul e bun. Traumele fiecăruia, relațiile neîmpărtășite, toate astea sunt comune tuturor. Dar scrierea lasă de dorit. Clișee peste clișee, grabă și mult prea multe greșeli. Ar fi putut avea potențial.
A fost o lectură interesantă. Cartea începe cu povestea de dragoste ce se infiripă între Feli, o tânără destul de inocenta pentru vârstă ei (24 de ani) și Petru Alexandru -șeful ei plin de bani și principii fără noimă pentru unii. Dar nu este o carte romance, ci este o carte a analizei unei iubiri neimpartasite. Recunosc că deși nu am înțeles-o pe Feli pentru obsesiva ei iubire pentru un om insensibil, am rezonat atât de mult cu analiza iubirii acesteia și am îndrăgit foarte tare cartea până la final. Iar scrisorile Feliciei, în special cea pentru fetița ei, mi-au adus lacrimi pe obraji. Mi-a plăcut atunci când autoarea mi-a expus gândirea femeilor din România. "-Care este limita maximă pe care ai fi suportat-o de la persoana iubită? -Să mă lovească. Pentru că o femeie lovită care rămâne lângă același bărbat nu se mai poate numi femeie, ci animal de companie. - De ce consideri că nu te-a lovit?...Știi de ce unii oameni preferă animale de companie în locul partenerilor? Pentru că deși mușcă sau rănesc fizic, nu pot vorbi. Cele mai puternice arme sunt care ne rănesc sunt acele cuvinte care puse unele lângă altele sunt mai tăioase că lama unei săbii. " Am salvat multe citate din carte, dar eu vă recomand să o descoperiți singuri această lectură deoarece merită. Din partea mea 4 steluțe, deoarece nu am înțeles obsesia ei și nu am simțit iubirea ei, ci doar durerea provocată de aceasta.
Cred că orice bărbat și-a dorit să înțeleagă o femeie, însă niciodată nu a putut să o facă cu adevărat oricât ar fi încercat și studiat... Femeia simte, gândește și iubește total diferit și surprinzător, iar dacă ai avut impresia că o cunoști...ai făcut o mare greșală! Această carte te ajută să înțelegi o minusculă parte din mintea unei femei... Ela E.H. ne invita la romanul său de debut in labirintul minții unei tinere fete neprihănite care este lovită în mod inexplicabil și total surprinzător de o dragoste nepotrivită. Feli, o tânără fată simplă și frumoasă se simte atrasă ca un magnet de șeful ei Petru Alexandru, un tip dur, sigur pe el, insensibil, și foarte atrăgător fizic, iar cei doi trăiesc o aventură ciudată și cu mare încărcătură emoțională. Acest roman are câteva scene erotice foarte realist expuse, însă ceea ce mi-a plăcut e că acestea sunt doar o introducere a ceea ce urmează... Suferința, zbuciumul și disperarea fetei care își trăiește prima dragoste sunt foarte bine prezentate, iar ceea ce devine neobișnuit e că romanul vine cu soluții concrete pentru oamenii care trec prin suferința unei iubiri neîmpărtășite. Cititorul se îndrăgostește de naivitatea și puritatea Feliciei și o însoțește chiar și în cabinetul Alinei, un psiholog cu sfaturi pertinente care o ajută în încercarea de a depăși momentul dureros. Totuși, prima iubire nu se uită, iar Feli va face totul pentru a-l readuce pe Alexandru în viața ei... Oare va reuși? Recomand acest roman tuturor celor care au trăit sau care vor sa trăiască o iubire pătimașă ce schimbă destine... Am așteptat cu nerăbdare să citesc această frumoasă poveste de dragoste și nu m-am putut abține să mă gândesc mult timp la ea după parcurgerea ultimei pagini...
Dezamagita! Ma asteptasem la cu totul altceva de la acest vol.;sperasem sa nu dau peste o a 2-a I.Binder,dar fix acelasi stil. Vol.2 l-am frunzarit pana la pag.20 ca apoi sa o pun bine in biblioteca.
Am comandat aceasta carte fiind vrăjită de titlu, iar apoi cand a ajuns la mine am devorat-o in mai putin de o zi. Este genul de carte pe care o caut cand vreau sa citesc un roman bun de nota 10. Dintre cele cateva zeci de romane pe care le-am citit, pot spune ca a ajuns sa fie preferatul meu!
50 de pagini, atât am putut să citesc din ea... Am început-o ca pe o curiozitate însă s-a transformat într-o dezamăgire. De la primele pagini m-am simțit de parcă citesc,, 50 de umbre ale lui Grey", carte pe care am citit-o acum câțiva ani și nu as mai dori să repet experiența 😄...doar dacă ar fi o poveste mai interesanta și cu o scriere mult mai matură decât asta...
Aceasta carte este despre durerea provocata de o relatie toxica si o iubire neimpartasita. Dar oare cat este iubire si cat obsesie, putem face deosebirea intre ele? "- Ce inseamna pentru tine iubirea? - Nu stiu. Nu stiu sa spun sau sa explic ceea ce simt, ii raspunde Feli iritata. - Draga mea, ceea ce nu stim sa explicam prin cuvinte, nu exista." Majoritatea am avut cate o experienta mai putin placuta, traita datorita iubirii sau in numele acesteia, asadar multi se vor regasi printre personajele acestei lecturi si cu siguranta vor gasi cateva raspunsuri. Va mai las cateva randuri ce mi-au placut: " - Timpul nu vindeca pentru ca nu el raneste. Oamenii ranesc si tot ei vindeca. Oamenii se ranesc si tot ei se vindeca. Timpul nu trece si nu ramane in loc. Oamenii trec prin el... Timpul nu se masoara cu ceasul, ci cu trairile si emotiile... Nu timpul e problema, ci omul. "
Aveam aceasta carte in biblioteca inca de la inceputul aparitiei insa mi-a fost teama sa o citesc din varii motive😭😭 5 ore si am citit-o, si pot spune cu mana pe inima ca desi este o poveste dureroasa, este o poveste care este traita din ce in ce mai des in zilele noastre. Romanul merita infinit de stele🌞🌞 si sunt convinsa ca toti cei care o vor citi vor ramane profund multumiti. Recomand cu drag spre lectura.
Cartea aceasta am reusit sa o citesc in doua zile !Ce sa zic?Eram atat de nerabdatoare sa strabat aceasta carte !Am dat din nou de I.Binder !Practic,mi am facut rau singura !O telenovela foarte ieftina !!!!
M-am oprit la pagina 40 din respect pentru cărți și pentru scriitori. Nu știu cum am ajuns să cumpăr maculatură, de obicei sunt inspirată, dar nu am putut continua să citesc ceva ce nu poate fi încadrat nici măcar la scriitură de slabă calitate. Nu. Nu și nu.
Despre "Iartă-mă că te-am iubit" de Ela E.H. s-a scris mult anul acesta, fiind un roman de debut care s-a bucurat de multe aprecieri. Am să scriu cum l-am perceput eu si recunosc că nu am citit prea multe opinii pentru a nu mă lăsa influențată în a mi-o forma pe a mea și sper, de asemenea, să nu mă fi lăsat influențată de faptul că mi-a plăcut mult atitudinea și felul de a fi al autoarei remarcat în live-ul unde a fost invitata editurii VelvetStory. În primul rând, mie nu mi s-a părut că s-ar fi pus prea mult accent pe idila dintre cei doi protagoniști, Felicia și Alexandru, ci aceasta a fost expusă cumva în linii mari doar pentru a se putea intra în profunzimea sentimentelor celor care au suferit din cauza lipsei de iubire, în urma unor pierderi, a unor deziluzii. Recunosc că la început, până am priceput care a fost în realitate scopul romanului, m-a iritat faptul că o tânără de 24 de ani, cu un bagaj educațional și o experiență de viață care ar fi trebuit să o călească, a picat atât de ușor în plasa unui arogant și dezechilibrat emoțional, repetând practic istoria mamei sale pe care nu o plăcea prea mult, lăsându-se atât de afectată până aproape de propria pierzanie, Dar probabil că inimii nu-i poți dicta si prima iubire nu se uită niciodată si chiar contează în evoluția unui om. Ideea desprinsă din acest volum este că iubirea neîmpărtășită doare, alegerile greșite dor, dar este important să înțelegem ce îi determină pe unii semeni să facă alegeri nepotrivite, întrucât de cele mai multe ori aceste situații se regăsesc la aceia care tânjesc după iubire pentru că n-au avut parte de ea pe parcursul întregii vieți, întocmai ca Felicia, protagonista romanului. Pentru că acești oameni uită sau încă nu au învățat, că mai întâi trebuie să se iubească pe ei înșiși și să se prețuiască. Pentru că doar noua ni se datorează faptul de a fi fericiți și mulțumiți cu noi înșine pentru a putea ca ceilalți din jurul nostru să se bucure de noi, pentru că suntem prețioși fiecare în parte. Dar, totodată, este la fel de adevărat că, până nu guști din nefericire si deznădejde, nu poți aprecia în mod real sau nu poți recunoaște adevărata fericire. Felicia a fost nevoită să treacă prin multe forme de dezamăgiri și pierderi care au făcut-o nefericită, dar a avut puterea să accepte ajutorul celor care o iubeau și o apreciau pentru ceea ce este, un suflet mare într-un trup micuț, și a încercat să se ridice și să meargă mai departe, înțelegând în final că pierderea mai mare este a celui care nu i-a apreciat iubirea și devotamentul. Pentru că "de multe ori, oamenii cred că iubesc doar pentru că sunt fericiți ei înșiși, nu pentru faptul că reușesc să îi facă fericiți pe alții." Voi vedea în volumul al doilea dacă drumul nou pe care l-a ales, este cel potrivit și ea va reuși să se regăsească în final. Mi-au plăcut descrierile tuturor frământărilor si trăirilor protagonistei și modalitatea autoarei de a-și exprima astfel opiniile despre puterea de a continua să trăiești învățând din fiecare experiență. Mi-au plăcut versurile de început ca un fel de preambul al fiecărui capitol (ca un balsam pentru sufletele rănite) și discuțiile realiste dintre Felicia și terapeutul ales într-un mod foarte inteligent. Voi reveni cu o părere și despre următorul volum.😊
Iarta.ma ca te.am iubit este o carte care mi.a starnit curiozitatea Inca de la vederea copertii si m.a facut sa.mi fac mii de scenarii legate de continutul cartii.
Cu ajutorul autorei care este aici in UK am reusit sa o citesc mai devreme decat m.as fi asteptat.
Cartea incepe cu povestea fetitei Feli, copilul din flori, nedorita de mama, crescuta de bunici, lipsindu.i iubirea materna. Il intalneste pe Max care va deveni fratele de suflet.
Ajunge o eleva constincioasa astfel dupa terminarea studiilor ajunge sa lucreze alaturi de Petru Alexandru.
Nu voi povesti ce se intampla intre Feli si Alex, insa pot sa spun ca am trait toate emotiile ei, ca am plans alaturi de ea si au fost momente cand imi venea sa.i dau pumni lui Alex.
Alex este tipul arogantului, dar pana la urma nu mi.a starnit decat mila, mila pentru ca nu a stiut sa aprecieze adevarata iubire si sa fie fericit.
Finalul cartii, scrisoarea catre copilul nenascut a atins apogeul si am bocet de mama focului.
O carte minunata, pe care o recomand tuturor spre lectura.
Am cumpărat această carte de curând și m-am apucat să o citesc. În cinci ore am terminat-o, nu pentru că am tras de ea să o termin mai repede, ci pentru că "am devorat-o". Mi-a plăcut mult și m-a făcut să plâng din când în când. Este o carte pe care o recomand, căci mie personal mi s-a părut ușor de lecturat și cred că se potrivește și celor care nu vor cărți foarte dificile.
Iarta-ma ca te-am iubit - ELA E H abordeaza o tema foarte interesanta - iubirea toxica, identificarea pasilor ce te arunca intr-o astfel de relatie, dar totodata desprinderea si vindecarea de o astfel de iubire. In general mie imi plac foarte mult aceste carti, dar, din pacate, nu a fost cazul si aici. As vrea totusi sa zic ca eu nici nu sunt o mare amatoare de romane de dragoste si tind sa fiu o baba comunista care stramba din nas la dulcegarii, deci, pentru cei ce iubesc acest gen probabil nu-mi vor impartasi impresiile. In prima parte a cartii am avut impresia ca urmaresc un film, a carui imagini sunt redate la o viteza mult mai mare, iar subtitrarea apare mult mai tarziu si nu are nici o legatura cu ce ruleaza pe ecran. Avem tatonare sexuala pornita din senin, reactii exagerate ce nu au legatura cu situatia in sine, replici obraznice cand chiar nu era cazul si mai ales sentimente aparute din senin. Din primele 50 de pagini aveam deja iubire, gelozie, reprosuri, intimitati a caror baza eu nu am vazut-o. Daca in prima parte a cartii totul e pe rapid,din a doua parte deja avem un moment de respiro si trebuie sa recunosc ca am zambit incantata. Ritmul s-a schimbat si mi-a placut ca totul parea mult mai asumat. Numai ca, pentru ca nu am inteles de unde au aparut sentimentele lui Feli, mi-a fost dificil sa inteleg toata acea durere extrem de puternica. Am simtit ca autoarea aici a vrut sa ajunga, la o analiza a sentimentelor umane, la definitii ale iubirii si suferintei si de aceea s-a grabit sa ajunga in acest punct. Cu alte cuvinte, prea putin in prima parte a cartii si prea mult in a doua parte. In schimb, mi-a placut foarte mult atentia la anumite detalii, si aici ma refer la semnificatia personajului principal feminin, al numelui asociat cu margareta. Am apreciat versurile sau notele de inceput de capitol si bineinteles acele flori desenate care apoi si-au gasit explicatia in nota de final. Tot atunci am realizat ca pe coperta pe fundalul personajului feminin sunt aceleasi flori si nu gheata asa cum credeam initial. Despre Petru Alexandru, personajul masculin nu prea am multe sa zic, mai ales pentru ca nu prea avem parte de perspectiva lui si, ca sa fiu sincera, eu nu as avea ce sa ii reprosez. Nu a dat impresia niciodata ca el ar avea sentimente pentru Feli, a fost sincer si a jucat dupa regulile stipulate foarte clar. Feli e cea care s-a amagit singura, care e permis sa joace acel rol in viata lui si cea care a platit ponoasele. Da, poate fi o lectie pentru fetele care se pun in aceste ipostaze singure, pacat insa ca povestea lor nu a fost evidentiata destul de concis pentru a parea reala. Imi pare rau ca eu nu am rezonat cu aceasta carte, sunt sigura ca amatorii de acest gen vor fi totusi incantati de aceasta carte. Ah, uitam! Mi-a placut mult convorbirea cu psihologul, chiar si interventiile celorlalte personaje secundare care au adus povestii pilde de intelepciune, chiar daca unele, din nou, mi s-au parut exagerate( aici ma refer la interventia politstulúi din RATB a carui discurs legat de suferinta vizibila mi s-a parut deplasata) si a bunicului care ii poate da sfaturi, dar cred ca limbajul a fost mult prea pompos pentru un om simplu de la tara.
Nu. Pur și simplu, pentru mine cartea aceasta are un mare Nu. Nu mă înțelegeți greșit, poate pentru unii a fost de 5 stele, o foarte frumoasă poveste de dragoste. Pentru mine, a fost o injosire a femeii, care după părerea mea părea și cam dusă de acasă.
O avem pe Felicia, care își caută disperată un loc de muncă, așa că merge la un interviu, iar în lift începe ea să bombăne lucruri fără sens cu un timp, care rezultă că e șeful firmei, care o și angajează fără interviu. Ea îl vede de 2 sau 3 ori, dar deja îl iubește nebunește, cu toate ca o jignește și o tratează ca pe o ușuratică la fiecare intrevedere.El sta închis în birou, fiindcă nu vrea să o vadă, deoarece îl atrage. Pe bune? Să nu mai spun ca m-a pierdut de la primele capitole când a început cu limbajul acela vulgar, de cartier, iar Felicia devine și mai p*****ă decât la început, când ii se oferă pe tavă, mai mult sau mai puțin, ca mai apoi, să plângă ca s-a purtat ca o ușuratică și toate cele. Și de aici începe disperarea. El o tratează ca pe un gunoi, dar ea se tor duce la el, ca chipurile, îl iubește după doar câteva zile. Și începe depresia și toate celelalte boli. 🤦♀️🤦♀️🤦♀️ Nu mi-a plăcut. Deloc. Am tot văzut cartea pe rețele și cu un rating mare de placere, de aceea am și vrut acestea cărți. Volumului doi cu siguranță ii voi face vânt. Cred ca mi-a ajuns atât.
3 stelute cu indulgenta. Vad ca este o moda la autorii romani sa umple o carte de citate si clisee, posibil sa aiba mai multe pagini. Desi povestea in sine avea potential, s-a pierdut in citatele vietii. Inceputul a fost putin ciudat, ca si cum autoarea de abia invata sa scrie si trecea ciudat de la un personaj la celalalt. Ma apuc de continuare, poate ma convinge.
Nu sunt prea multe de spus la cartea asta. Și nu o zic intr-un sens rau.
Prologul este destul de mediocru și povestea din spatele personajului incearca a fi dramatica, dar nu pot sa zic ca m-a impresionat pana la capăt.
Dar clar a fost mai bun decat capitolele care au urmat. Mă refer la acelea de început, în care îl cunoaște pe Petru Alexandru și au primele întâlniri. Acelea au fost copiate 100% din alte carti ale străinilor. Mă speriasem ca asa va fi toată cartea. Nu știu ce s-a schimbat pe parcurs în modul de a scrie, dar a devenit mai buna.
Personajul bărbatului apare destul de puțin, zic eu, nu ca mi-as fi dorit mai mult. Mai apoi, după ce Felicia e rănită de acest bărbat, încep capitolele să devină mai bune.
Acțiunea nu mi s-a părut a fi cine știe ce. Punctul forte al autoarei e acela de a descrie emoții, gânduri, trăiri, atmosfera, sufletul personajelor ei. Și se vede ca aici se descurca.
Pe mine personal m-au impresionat acele descrieri. A creat poezie din situația data.
Sunt citate foarte frumoase în carte, meditații filozofice și comparatii și metafore superbe. Mesajul e bun, vorbește despre relațiile toxice și urmările lor.
Ma bucur și ca scriitoarea a renunțat pana la urma la a mai introduce și un copil în scenă. Zic ca a fost alegerea corecta, ar fi îngreunat lucrurile, Felicia nu ar fi fost pregătită și nu ar fi putut nici sa se vindece la fel. Copilul ar fi fost o amintire permanenta a lui Alexandru.
Pe lângă asta, mi-ar fi plăcut sa bage și un plot twist și Alina, psihologul Feliciei, să fie chiar soția lui Petru despre care se specula ca ar exista. Glumesc, însă, acțiunea e plictisitoare și nu m-ar fi deranjat dacă ar fi introdus și un element surpriza, ca poate ma mai trezeam și mă făcea să fiu mai prinsa in poveste. Ceva care chiar să o determine pe Felicia să își schimbe viata și sa doreasca să îi fie mai bine.
Mi-a plăcut mult și ca Ela a fost atenta la semnificația numelor Mi se pare ca numele are o importanta colosala, spune o întreaga poveste în sine, aliniază toate lucrurile și le face să aibă sens.
În concluzie, acțiunea nu e impresionanta, povestea iarăși, însă felul în care e spusa face diferența.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Din primele două pagini am observat greșeli de tipografie, lucru care m-a deranjat și m-a scos puțin din atmosferă. Subiectul cărții este centrat pe un atașament anxios, toxic, uneori chiar patologic. Desfășurarea acțiunii mi s-a părut prea rapidă, cu momente forțate și insuficient dezvoltate. Cartea are, însă, potențial — tema e una relevantă și importantă, iar cu mai multă atenție la detalii și construcția graduală a emoțiilor, ar fi putut să fie mult mai impactantă.
Dialogurile încearcă să fie profunde, dar acțiunea rămâne superficială, iar legătura dintre ele este slabă. Se simte puternic influența stilului Irina Binder: naratoarea trăiește și suferă intens, neînțeleasă de muritorii de rând, convinsă că e cu mult deasupra lumii obișnuite.
Ultima sută de pagini am parcurs-o mai mult din ambiție decât din plăcere: multe cuvinte, prea puțină esență. Mi-ar fi plăcut o abordare mai matură, mai profundă, care să ofere un mesaj sănătos. Din acest motiv, nu aș recomanda cartea fetelor tinere aflate la primele experiențe amoroase — riscul e să confunde obsesia adolescentină cu iubirea adevărată.
Finalul nu aduce nicio maturizare reală a personajului. În loc să evolueze, rămâne blocată în aceeași poveste melodramatică, cu accente neverosimile. O lectură care, în loc să zguduie prin autenticitate, se pierde într-o dramă forțată și o profunzime doar mimată.
Am revenit si aici cu un review❤ Recomand aceasta carte. Mi-a placut enorm. Am trait odata cu Feli tot ce a simtit ea. Am plans odata cu ea. Iar ideea ca uneori iubim pe cei ce nu ne iubesc, m-a marcat profund, dar mi-a placut. Mi-a placut pentru ca acum stiu ca pe viitor, nu trebuie sa trag de oamenii pe care ii iubesc sa ramana in viata mea, daca ei nu vor asta. Trebuie sa plec, cu bratele deschise pentru cei care ma vor iubi asa cum sunt. Cei care stiu sa ma iubeasca si sa ma pretuiasca. De altfel, pana sa realizez, probabil voi plange la fel de mult ca Feli, fiindca am observat ca ma aseaman cu ea din multe privinte, desi la ea inca din copilarie a fost mai dureros si mai delicata situatia. Sper sa citeasca cat mai multi cartea si sa se bucure de ea asa cum m-am bucurat si eu. Multumesc pentru ea si raman aici, asteptand volumul 2! Spor in a-l face sa prinda viata!🤭🤭 Sending vitual huuug❤🤗🤗
Romanul prezintă o poveste de dragoste cu aspecte psihologice iar această caracteristică atrage, se subliniază starea de abandon resimțită încă din fragedă copilărie, a dependenței de oameni și totuși înstrăinarea de ei, a fricii de singurătate și totuși nevoia de a fi într-o solitudine pustie, într-o complicitate cu suferința astfel dându-i putere pentru dominație. Un roman pe care l-am citit cu sufletul, și pe care l-am asociat cu o viață de om de la început până la sfârșit… cu siguranță s-a regăsit cineva în ipostaza tinerei Feli, în pierderea ei, în nesiguranțele ei, în apatia ei. Un roman de dragoste și al realității crunte fără retușiri. Așa cum e și viața… Scriitura e ca dintr-o suflare. Citirea ca dintr-un oftat prelung.