Fără: despre iubire, suferință și pierdere

by Aurora Liiceanu

Oare acordăm atenția cuvenită pierderilor pe care le suferim, unele imprevizibile, neașteptate, altele pentru care chiar noi sîntem responsabili? Ce învățăm din lecțiile de viață care ni se dau? În noua ei carte, Aurora Liiceanu arată cît de util este să cunoaștem pierderile cu care ne vom confrunta inevitabil și cum putem preîntîmpina unele dintre ele și consecințele lor regretabile. Pentru aceasta alege ca exemple trei scriitori – Julian Barnes, Joan Didion și Joyce Carol Oates – și un personaj literar – Fermina Daza, protagonista romanului lui Garcia Marquez Dragostea în vremea holerei. Toți își pierd partenerii de viață, toți încearcă să ințeleagă moartea acestora și să facă față durerii. Deși diferite, poveștile lor duc la aceeași concluzie: cu siguranță putem ieși din nefericire și suferință, dar niciodată nu vom mai fi ca înainte.

Genres: Audiobook, Nonfiction, Essays

184 pages, Paperback

First published February 1, 2020

About the author

Aurora Liiceanu este o specialistă română în psihologie, autoare a unor lucrări în acest domeniu.A lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent, este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.

A fost căsătorită cu scriitorul Gabriel Liiceanu.

Reviews

[Maria Roxana]

”Trăim mereu în timp, dar niciodată nu simțim că am înțeles foarte bine acest lucru.”-frumos afirmă doamna Aurora Liiceanu. Iar eu cred că resimțim adevărul acestei afirmații atunci când pierdem pe cineva cu care am învățat să trăim.
Învățăm mai apoi să trăim cu acceptarea prezentului dar și cu acceptarea absenței, căci nu ne putem face din suferință un scop în sine, ca să o parafrazez pe Iris Murdoch.
Învățăm să trăim restrictiv, înconjurați cumva de amintiri, de regrete-pe care le numim eterne, dar nimic din ceea ce este omenesc nu este etern.

Vindecarea după moartea unei persoane dragi nu vine niciodată. ”Dar trebuie să învățăm să dansăm șchiopi.”

Mi-a plăcut mult cartea aceasta. Mai ales că l-am citit pe Julian Barnes, dar și pe Joan Didion, scriitorii abordați de Aurora Liiceanu în această prelegere despre iubire, suferință și pierdere.

[Maria Stanciu]

Nu suntem niciodată pregătiți să pierdem oameni dragi și oricât ne-am imagina un scenariu, suferința e totuși personală pt fiecare din noi. Oricât am lipi bucăți din noi, absența unui om rămâne un gol, din nefericire, pentru totdeauna.

Cartea abordează aceste teme sensibile precum doliu și pierderea unui persoane dragi prin prisma unor drame, precum moartea soțului lui Joan Didion și soția lui Julian Barnes. Fiecare au trăit trauma pierderii într-un mod filozofic și dureros!

[Damaris Daria]

Pot spune că nota pe care i-am acordat-o nu reflectă neapărat cartea sau valoarea ei. Mi-a fost foarte greu să o evaluez, pentru că am considerat-o atât folositoare, cât și o experiență pe care merită să o împărtășim. Mi-a plăcut conceptul, mi-a plăcut modul în care a fost scrisă, mi-a plăcut introspecția și, cu siguranță, voi pune mâna și pe alte cărți de-ale autoarei în viitor.

[Gheorghe]

Am citit cartea asta dintr-o suflare, chiar în ziua în care am cumpărat-o. M-a prins imediat felul în care Aurora Liiceanu își așază gândurile pe hârtie și cum analizează pierderea prin poveștile unor scriitori ca Julian Barnes sau Joan Didion. De obicei mai las cărți neterminate pe raft, dar pe asta pur și simplu nu am putut să o las din mână.
​Mi-a rămas întipărit în minte un citat de-al lui Anne Lamott din text: „trebuie să învățăm să dansăm șchiopi”. M-am regăsit total în vorbele astea și am decis să le păstrez ca un fel de motto personal de acum încolo.
​Cartea vorbește despre cum trecem prin suferință și ce strategii folosim ca să ne vindecăm după ce pierdem pe cineva drag. Mi s-a părut super interesantă partea despre reziliență și kintsugi, ideea aia că poți repara ceva rupt și să-l faci chiar mai valoros. Dacă treci printr-o perioadă grea sau vrei doar să înțelegi mai bine cum funcționăm noi, oamenii, merită să o citești.

[Dochita Zenoveiov]

“Fara” e o carte care te goleste si te umple in acelasi timp. Te face sa te uiti la pierdere nu ca la o tragedie de evitat, ci ca la o parte inevitabila si, intr-un fel, esentiala a iubirii. Am citit-o cu ghemul in stomac, pentru ca vorbeste despre lucruri pe care nu le punem pe slide-uri si nu le prezentam in workshopuri, dar care ne definesc. Ce ramane din tine cand celalalt dispare? Cum iti reconstruiesti identitatea cand „noi” devine „eu”? M-a atins felul in care e scrisa: simplu, fara patetism, fara clisee, cu o sinceritate care te lasa fara replica. E o carte despre gol, despre suferinta, dar mai ales despre iubire care continua chiar si dupa ce nu mai e impartasita. Nu ofera raspunsuri, dar pune intrebarile pe care nu vrei sa le rostesti cu voce tare. Si te face sa intelegi ca uneori iubirea se arata cel mai clar in absenta.

[Ok]

nimic nemaiîntâlnit.

[Oana Chermenschi]

mi-a ramas in minte un citat: "trebuie sa invatam sa dansam si schiopi". superba lectura

[M’s World of Books]

3.75✨

[Marina Iosub]

Atunci când pierdem pe cineva drag, trecem prin diverse stadii — negare, furie, acceptare — dar drumul nu este niciodată liniar și nici identic pentru toți. În Fără: despre iubire, suferință și pierdere, Aurora Liiceanu adună perspective diferite asupra pierderii: exemple din viețile unor personalități, fragmente din literatură, reflecții psihologice.
Cartea nu oferă o rețetă și nici nu impune un model „corect” de a suferi. Iar aceasta este, poate, concluzia cea mai importantă: fiecare om reacționează diferit la durere, iar procesul de adaptare la absență este profund personal. Nu există un „așa trebuie”, ci doar o negociere cu noua realitate.
Mi se pare o carte utilă pentru cei care trec printr-o pierdere și caută validare sau alte moduri de a înțelege ce li se întâmplă. Nu vindecă, dar oferă un spațiu de reflecție și o normalizare a diversității reacțiilor umane.