Avec ce bouleversant roman d’amour Kenizé Mourad nous emmène dans un pays secret et méconnu, le Pakistan, « Le Pays des Purs ». Anne, journaliste française, enquête, dans ce seul pays musulman doté de la force nucléaire, sur les risques d’un détournement possible de la bombe par les terroristes. Dans la beauté aristocratique de Lahore, célèbre pour ses palais, ses mosquées et ses jardins moghols, la jeune femme se heurte aux réseaux d’espions de tous bords, de militaires et de policiers, de familles patriciennes et de djihadistes. Elle va tenter de pénétrer une organisation extrémiste responsable d’attentats meurtriers, sera prise en otage, connaîtra la faim, la soif et l’angoisse de la mort. Parmi ceux qui la guident, son étrange ami Karim pourra-t-il la sauver ? Karim, l’homme de théâtre qui monte des pièces de Beckett à Lahore, Karim qui aime le Pakistan passionnément et garde un dangereux secret.
Kenizé Mourad est une romancière et journaliste française d'origine turco-indienne.
Née à Paris en 1940, Kenizé de Kotwara est la fille d’une princesse turque, membre de la Dynastie ottomane (petite-fille du sultan Mourad V par sa mère Hatidjé Sultane) mariée à un rajah indien mais réfugiée à Paris. Orpheline de sa mère peu après sa naissance, elle est élevée dans un milieu catholique.
À l’âge de 20 ans, la quête de ses origines l’amène à découvrir l’Islam dans textes des grands soufis. Percevant l’Islam comme une religion ouverte et tolérante, elle conçoit son identité musulmane comme « une appartenance plus qu'une religion » à une époque où elle adhère aux « valeurs gauchistes » ambiantes. Tout en effectuant de longs séjours en Inde et au Pakistan, elle suit des études de psychologie et de sociologie à la Sorbonne. Mais, si elle travaille comme journaliste indépendante à partir de 1965, elle vit surtout à partir de 1968 de son métier d’hôtesse de l’air. Et elle exerce encore cette profession lorsqu’en 1970, elle rencontre Hector de Galard qui l'introduit au " Nouvel Observateur ".
D’abord attachée au service documentation, elle commence à y publier des articles en mars 1971. Chargée de couvrir le Bangladesh et le Pakistan,où elle a vécu quelques temps, elle voit sa situation régularisée en décembre 1971. Elle élargit son domaine de prédilection aux questions moyen-orientales. Correspondante de guerre au Bangladesh, en Éthiopie, au Liban, où elle passe trois mois pendant le siège de Beyrouth en 1982, elle couvre également la révolution iranienne pendant plus d’une année.
Mais au cours de ses reportages, elle se rend compte de l’importance de la psychologie des gens par rapport aux grands discours politiques. C'est parce qu’elle n’a « pas la place d'en rendre compte dans ses articles » qu’elle quitte le journal en septembre 1982 pour se lancer dans l’écriture. Après avoir enquêté en Turquie, au Liban et en Inde, elle publie en 1987 un roman racontant l’histoire de sa famille, De la part de la princesse morte, chez Robert Laffont. Véritable best-seller international il est vendu à plusieurs millions d’exemplaires et traduit en 34 langues.
Après quelques papiers passés en 1984 et 1989, elle reprend une collaboration très épisodique à partir de 1990. En 1998, elle publie la suite de son premier roman, Le Jardin de Badalpur. En 2003 elle publie "Le parfum de notre terre, voix de Palestine et d'Israël", un livre d' interviews et de portraits d hommes de femmes et d enfants palestiniens et israéliens, pour tenter de faire comprendre le drame des deux peuples .
„În țara celor puri” este o carte extrem de bine documentată, care reușește să redea contextul geopolitic și cultural al unei țări greu încercate de-a lungul timpului, Pakistan. Tot ce știam despre acest loc este faptul că este unul preponderent musulman, cu peisaje absolut minunate, care îți taie răsuflarea. Știam, de asemenea, că există conflicte și tensiuni între diferitele confesiuni, nu am uitat-o pe Asia Bibi, despre care citisem în trecut, creștina condamnată pentru blasfemie. Autoarea reușește să creeze o atmosferă încărcată de contraste, pe de o parte, sunt intelectualii țării, destul de liberi în aparență, atent urmăriți în realitate, care nu se comportă conform tiparelor pe care le ai în minte ca occidental, iar pe de altă parte, sunt oamenii săraci, care lucrează pământul pentru un stăpân, ca un fel de sistem al castelor. De asemenea, poți vedea lux și opulență, moschei minunate, grădini luxuriante, vestimentație care îți taie răsuflarea, dar și, la polul opus, sărăcie lucie, cu oameni care și-au pierdut casele, știu ce este foamea supremă și se pierd într-un sistem mult prea corupt, deloc o țară a „celor puri” așa cum sugerează numele țării.
Prin asta și prin stil, unul destul de dulce, autoarea cucerește. Pierde teren însă în modul de creionare a personajelor, care se pierd prin marea de informații, și prin acțiune, care lipsește aproape cu desăvârșire pe alocuri și plictisește prin aruncarea, parcă, a detaliilor de natură politică. Aflăm cum s-a format Pakistanu, cu ce probleme se confruntă oamenii ei, dar nu și foarte multe despre Anne, jurnalista venită aici pentru a scrie reportaje despre o așa numită viitoare bombă ce stă să explodeze. Te pierzi prin hățișul de chestiuni ce țin de apariția țării prin scindare de India, prin detaliile legate de jihadiști și de grupările secrete, prin noianul de oameni ai serviciilor secrete ce împânzesc țara, dar pare că, uneori, autoarea este prea părtinitoare. Este contra Americii sau a Chinei (o temă recurentă la unii musulmani destul de extremiști), dar oarecum încurajează politica coruptă a țării. E contra unor precepte religioase, un fel de manifest al autoarei contra vălului spre exemplu, dar e pro multor altor subiecte controversate. Povestea se rupe ca ritm și are absentă fluiditatea. Nu voiam atât de multe detalii ce țin de istoria unei țări, nu e o carte de nonficțiune, părțile acestea plictisesc la un moment dat. Da, stârnesc interesul la început, mai arunci un ochi pe parcurs, dar vrei și o poveste. Chiar și cea cu spionii care îi pun viața lui Anne în pericol și cu bomba ce nu mai explodează. Am avut tendința să sar pasaje, pentru că par aruncate acolo extrase din raporturi oficiale, pe care le pot afla oricum doar dacă îmi doresc. Altfel, pentru un om neinteresat de aceste aspecte, cartea plictisește pe alocuri.
The potential is there, I won’t deny that. The story of a French journalist who spends a couple of months in Pakistan trying to uncover and report the political situation, while having some personal reasons for being there…it sounds pretty interesting, don’t you think? But the truth is that the main idea becomes a very rough, edgy plot, with hurried dialogues and weak characters that don’t convince the reader. It’s like once the story was created, nobody had the patience to perfect it and fill the void. The information related to the country’s history, the internal and external movements is really interesting, but it feels like it’s just thrown around the book, without creating a context around it. I definitely had different expectations, but I guess that’s on me, right? I should have left them at the door.
O carte sub asteptari, pe langa descrierile frumoase si multe lucruri noi aflate despre Pakistan si musulmani, relatia despre care se vorbea in textul de prezentare nu a fost atat de bine conturata decat spre final (ma refer la relatia lui Anne cu Karim). Am tot asteptat sa se intample ceva fascinant cu rapirea ei, in relatia cu Karim, dar cartea parca a prins viata abia spre final. Abia spre final nu am mai lasat-o din mana… pana atunci… mi-a luat ceva sa o termin.
It is informative and enlightening in terms of telling the real events in Pakistan. The way he tells the story is epic, emotional. The love it hosts is promising. It makes us say that good things are happening in this badness.
"„În țara celor puri” mi-a depășit așteptările. Recunosc că atunci când m-am apucat de ea, nu mă așteptam să-mi placă atât de mult. Subiectul nu mă atrăgea neapărat, însă încă o dată, m-am convins de importanța scriiturii; o scriitură bună, fluidă și clară m-a determinat să descopăr un subiect actual și bine documentat. Ce nu mi-a plăcut la roman? Faptul că spre final pare că se produce o ruptură față de stilul inițial. Acțiunea a luat o turnură telenovelistică, clișeică și oarecum previzibilă, ceea ce nu e neapărat rău, dar pare mult prea diferit față de stilul inițial. Ai impresia că altcineva a preluat comanda de la autoare și a continuat în felul propriu. " https://literaturapetocuri.ro/in-tara...
Mi-a plăcut bogăția informațiilor despre Pakistan și despre viața oamenilor, se vede că autoarea s-a documentat foarte bine și multe din informații le-am putut găsi și pe internet, deci sunt cât se poate de adevărate 👌👌 Marele minus pentru mine a fost firul narativ, s-a încercat a fi o poveste despre o jurnalistă, cu ceva intrigi, pericol și o foarte eșuată poveste de dragoste O recomand doar în scop informativ, cărți de ficțiune pe acest subiect se găsesc mult mai bune, cum ar fi cele ale lui Khaled Hosseini
Subiectul este foarte interesant și informațiile despre Pakistan și situația de conflict sunt foarte bogate și cu toate acestea a fost dificil de pătruns în poveste. În mare parte am atribuit această dificultate modului de relatare a întâmplărilor, narațiunea nu a fost exact pe gustul meu în mare parte a cărții, dar nu a fost nici oribilă — "average", cel mai bine spus. Ce ajută cel mai mult această carte sunt momentele de tensiune intermitente ce vin să îți amintească de ce continui să citești și întrebările la care încă nu ai răspuns.
Personajul principal este unul dificil; am avut momente când am simpatizat-o și altele în care am detestat-o. Este o bună profesionistă, dar modul său de a aborda problemele personale este unul foarte superficial, în particular foarte frustrant este modul în care abordează relația pe care a lăsat-o în Franța. Acest aspect a fost oarecum clarificat și prin asta mă refer la cauza ce o determină să aibă o asemenea dificultate, dar maturitatea ei în mod general te îndeamnă să crezi că ar fi în stare să se descurce mai bine și că ar putea evita acest tip de încurcătură bine-mersi.
SPOILER !! Din toate evenimentele, cel care m-a agasat cel mai tare și care a determinat ratingul pe care l-am oferit a fost faptul că autoarea a considerat necesar să abordeze o relație semi-incestuoasă ca un punct important al poveștii. L-am adorat pe Karim ca și personaj, a fost tipul de personalitate revigorantă ce ador să o întâlnesc în cărți de fiecare dată. Dar relația dintre el și A ne (deși necunoscători) nu era necesară pentru a crea o poveste interesantă. Acest aspect a fost neplăcut de întâlnit și irelevant poveștii în sine, putea fi evitat fără a afecta prezența unei noi povești tragice de dragoste în cadrul cărții.
În final, nu e o carte pe care nu aș recomanda-o. Este una dintre primele cărți ce le-am citit despre o cultură diferită de cele "mainstream" și se poate observa o documentare riguroasă în spatele tuturor evenimentelor relatate.
Începutul cu povestea aceasta a fost cam dificil, asta pentru că m-au amețit numele și tot ce se întâmpla, dar atât de fascinată am fost încât am ajuns repede în pas cu acțiunea!
Anne este o jurnalistă din Franța ce caută să așeze cuvinte pe hârtie despre Pakistan, țara în derivă populată de islamiști și femei cu voal. Acțiune există, dar este surpată de detaliile pe care Kenizé și-a plănuit să le aducă în față: atmosferă din Asia de Sud care include politică, terorism, islamism, musulmani, talibani, nedreptăți etc.
Kenizé nu ne menajează când vine vorba de Pakistan. M-a izbit felul în care expune țara: fără menajamente și într-un mod trist și adevărat. Spre exemplu, nu știam că aici, ca și în India, doar băieții sunt văzuți drept copii, fetele fiind considerate 'cantitate neglijabilă' 😕, sau femeile care sunt conștiente atunci când dau naștere unei fete și spun 'Am adus pe lume un pietroi'. M-a lovit din plin fraza aceasta.. Pe lângă asta, mirosul de sărăcie resimțit doar din paginile acestea.. Dacă cineva produce un lucru manual, plata este in valoare de 200 de rupii pentru 12 ore de munca, bani să își plătească doar o porție de mâncare umilă. Fac eu conversia mai ușoară: 200 de rupii înseamnă 1.5 Euro.
M-am izbit de mulți termeni pe care i-am tot ocolit de-a lungul timpului. Întreaga situație a fost ocolită tocmai pentru că mă întristează un astfel de trai.
Nu cred că este potrivită pentru oricine. Este o provocare și dacă nu ești răbdător și dornic să treci prin pașii Annei, pași grei și lenți, s-ar putea să nu coincidă cu așteptările tale.
Ah, și mă împinge să îmi îndrept atenția către Malala, un personaj destul de puternic din ce înțeleg, una dintre primele femei care s-au ridicat împotriva regulii talibanilor, și anume aceea a femeilor de a nu studia. O am în vizor.
Nu a fost o carte pe care să nu o pot lăsa deloc din mâini, însă nu a fost nici plictisitoare. Mi-a plăcut că am aflat multe lucruri despre cultura Pakistanului, o țară cu o istorie complicată și care a ajuns paradoxală. Nu mi-a plăcut atât de mult povestea de dragoste care s-a înfiltrat, dar s-a salvat prin plot twistul de la final. Per ansamblu, a fost o lectură ușoară, informativă, cu puțin suspans și acțiune, relatable dpdv al discriminării, a (lipsei) drepturilor oamenilor și, în general, a multor probleme din societatea actuală. Mi-a făcut plăcere să mai citesc și ceva ce implică alte culturi. Nota ar fi undeva între 3,5 și 3,75, dar nu pot da fragmente de note așa că o las cu 4 stele.
Intr-un context mondial tulbure, in care apar catastrofe la tot pasul, apare nevoia de informare si empatie. Pakistan, in traducere "tara celor puri" e bombardatã in fiecare zi, gruparile teroriste nu au mila de locuitorii care încearcã sã Îsi ducà traiul decent. Un roman care aduce la suprafatà adevaruri dureroase cum sunt: situatia femeilor supuse, a copiiilor nevoiti sà munceascà in fabrici de marmurã, nevoia uriasã de alimente a refugiatilor la care ONG-urile nu pot ajunge...toate fac parte dintr-o realitate care se desprinde din paginile acestei cärti. Toate acestea sunt prezentate aläturi de un context istoric care m-a fâcut sã înteleg mai bine cum situatia a involuat.
Well, the translate is a mess but who am I to judge ? :) but the story about Pakistan and its people , also what they have been through have taught me a lot and the book triggers the curiosity to learn more about them.
Çeviri ciddi anlamda sorunluydu bu sebeple başlarda kitabın ne anlatmaya çalıştığını tam olarak çözemedim ancak çeviriye alışmaya basladikca Pakistan ve halki hakkında ilginç şeyler öğrendim. Bu da konuyla ilgili daha çok şey ogrenmek için merakımı celbetti.
Great context for a story, really high expectations but the first 250 pages felt really long and with very bad dialogue. The info dislpay was interesting, I learned a lot but then Anne was really some kind of not your typical, kinda stupid, heroine that lacked depth and sense. The final love story was interestingly melodramatic and too fast paced. Overall, not a really good book but the context makes it worth a read.
"Karim est un vrai passionné de Lahore, il en connait tous les recoins, il l'aime pour sa majesté, sa beauté raffinée et le passé glorieux qu'elle fait revivre à ceux qui se donnent la peine de la regarder ; mais il l'aime aussi, d'un amour attendri, pour l'infinie tristesse de sa décadence"
Découvrir le vrai visage d'un pays est toujours quelque chose de merveilleux bien qu'il nous fasse réaliser que la réalité, parfois, est bien plus cruelle que l'imaginaire et la fiction