„Întotdeauna Mihail Gălăţanu a fost un poet tematic şi insistent. Pe lângă faptul că jonglează de decenii cu bijuteriile morţii, se mai ocupă şi cu epuizarea temelor pe care le frecventează: nu mai rămâne nimic de cules după el – epigonii sunt sufocaţi în faşă. Fierbinţelile cărnii s-au răcorit şi au lăsat scena liberă pentru pre-funeralii iniţiatice. Abandonată este şi retorica fastuoasă de altădată. Acum totul a devenit urgent, cu refrene scurte şi iniţieri precise.” (Felix Nicolau)
Mihail Galatanu s-a nascut pe 11 septembrie 1963, la Galati. Absolvent al Facultatii de Fizica-Mecanica (1988), specializarea Bazele Cercetarii Experimentale. Si-a continuat studiile la Paris, ca bursier al Guvernului Francez si al Comisiei Europene, specializindu-se in Relatii Internationale. A fost redactor-sef la Flacara, Playboy, Flagrant etc. In prezent este editor coordonator la grupul de presa Finmedia. A debutat in 1983. Dintre volumele de poezie aparute, mentionam: Stiri despre mine (1987), Scrisnind in pumni, cu gratie (1993), Bunicul Kennedy (1996), Evanghelia lui Barabas (1996), Mireasa tuturor (1997), Poetus Captivus (1998), Memorialul placerii (2000), O noapte cu Patria (2001), Romana cu prostii (2001), Diapazonul plictisit (2002), Mormintul meu se sapa singur (2003; Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti), Apocalipsa printr-o gura de om (2004) etc. A fost tradus in limbile franceza, engleza, sirba, slovena, daneza, germana, rusa, bulgara.
Un volum de poezie foarte bun în care poetul își cântă maestrul în fel și chip, iar cel mai sublim chip este cel în care poetul vorbește despre dimensiunea euharistică a relației cu maestrul, în sensul că proclamă necesitatea împărtășirii cu trupul maestrului, aidoma aceleia cu Trupul lui Hristos.