What do you think?
Rate this book
Dansul dragonilor vol 1
Pretutindeni se reaprind dispute, au loc tradari si o multime de preoti, soldati, nobili si sclavi infrunta obstacole imposibile. Capricioasa si imprevizibila, soarta invita la un dans pe viata si pe moarte."Pasiunea lui George R.R. Martin pentru fantezia sofisticata, cu adevarat bizara, strabate Dansul dragonilor ca un vis febril, ca o fantasma. Talentul sclipitor de a crea atmosfera prin descriere e o marca proprie literaturii sale, decorul fiind mult mai mult decat recuzita de pe o scena pictata." - Los Angeles TimesViitorul Celor Sapte Regate e amenintat din fiecare directie. Daenerys Targaryen guverneaza cu cei trei dragoni un oras cladit pe praf si moarte. Mii de dusmani pornesc pe urmele ei. Tyrion Lannister pleaca si el in cautarea ei, dar are aliati pe care nu se poate baza intru totul. Intre timp, in Nord, pe marele Zid de gheata si piatra, Jon Snow se va confrunta cu cel mai groaznic pericol din viata lui, pentru ca nu are dusmani doar in Rondul de noapte, ci si in pustietatea de dincolo de Zid."George R.R. Martin intretine suspansul si se concentreaza asupra unor personaje importante, printre care Daenerys Targaryen si Tyrion Lannister. Dar aduce personaje noi si mai multe tratate de pace decat razboaie. Pana si admiratorii dezamagiti vor fi fascinati de povestile care se intretes in carte, mai ales ca autorul pastreaza sub semnul intrebarii episoade controversate, cum ar fi originea lui Jon." - Publishers Weekly
- GenresFantasy
608 pages, Paperback
4 people are currently reading
51 people want to read
About the author
George R.R. Martin
1,512 books119k followersGeorge Raymond Richard "R.R." Martin was born September 20, 1948, in Bayonne, New Jersey. His father was Raymond Collins Martin, a longshoreman, and his mother was Margaret Brady Martin. He has two sisters, Darleen Martin Lapinski and Janet Martin Patten.
Martin attended Mary Jane Donohoe School and Marist High School. He began writing very young, selling monster stories to other neighborhood children for pennies, dramatic readings included. Later he became a comic book fan and collector in high school, and began to write fiction for comic fanzines (amateur fan magazines). Martin's first professional sale was made in 1970 at age 21: The Hero, sold to Galaxy, published in February, 1971 issue. Other sales followed.
In 1970 Martin received a B.S. in Journalism from Northwestern University, Evanston, Illinois, graduating summa cum laude. He went on to complete a M.S. in Journalism in 1971, also from Northwestern.
As a conscientious objector, Martin did alternative service 1972-1974 with VISTA, attached to Cook County Legal Assistance Foundation. He also directed chess tournaments for the Continental Chess Association from 1973-1976, and was a Journalism instructor at Clarke College, Dubuque, Iowa, from 1976-1978. He wrote part-time throughout the 1970s while working as a VISTA Volunteer, chess director, and teacher.
In 1975 he married Gale Burnick. They divorced in 1979, with no children. Martin became a full-time writer in 1979. He was writer-in-residence at Clarke College from 1978-79.
Moving on to Hollywood, Martin signed on as a story editor for Twilight Zone at CBS Television in 1986. In 1987 Martin became an Executive Story Consultant for Beauty and the Beast at CBS. In 1988 he became a Producer for Beauty and the Beast, then in 1989 moved up to Co-Supervising Producer. He was Executive Producer for Doorways, a pilot which he wrote for Columbia Pictures Television, which was filmed during 1992-93.
Martin's present home is Santa Fe, New Mexico. He is a member of Science Fiction & Fantasy Writers of America (he was South-Central Regional Director 1977-1979, and Vice President 1996-1998), and of Writers' Guild of America, West.
http://us.macmillan.com/author/george...
Martin attended Mary Jane Donohoe School and Marist High School. He began writing very young, selling monster stories to other neighborhood children for pennies, dramatic readings included. Later he became a comic book fan and collector in high school, and began to write fiction for comic fanzines (amateur fan magazines). Martin's first professional sale was made in 1970 at age 21: The Hero, sold to Galaxy, published in February, 1971 issue. Other sales followed.
In 1970 Martin received a B.S. in Journalism from Northwestern University, Evanston, Illinois, graduating summa cum laude. He went on to complete a M.S. in Journalism in 1971, also from Northwestern.
As a conscientious objector, Martin did alternative service 1972-1974 with VISTA, attached to Cook County Legal Assistance Foundation. He also directed chess tournaments for the Continental Chess Association from 1973-1976, and was a Journalism instructor at Clarke College, Dubuque, Iowa, from 1976-1978. He wrote part-time throughout the 1970s while working as a VISTA Volunteer, chess director, and teacher.
In 1975 he married Gale Burnick. They divorced in 1979, with no children. Martin became a full-time writer in 1979. He was writer-in-residence at Clarke College from 1978-79.
Moving on to Hollywood, Martin signed on as a story editor for Twilight Zone at CBS Television in 1986. In 1987 Martin became an Executive Story Consultant for Beauty and the Beast at CBS. In 1988 he became a Producer for Beauty and the Beast, then in 1989 moved up to Co-Supervising Producer. He was Executive Producer for Doorways, a pilot which he wrote for Columbia Pictures Television, which was filmed during 1992-93.
Martin's present home is Santa Fe, New Mexico. He is a member of Science Fiction & Fantasy Writers of America (he was South-Central Regional Director 1977-1979, and Vice President 1996-1998), and of Writers' Guild of America, West.
http://us.macmillan.com/author/george...
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 4 of 4 reviews
December 27, 2023
Încă 600 pagini care m-au convins că încercarea de a rezuma acest univers fantasy e pură nebunie.
January 2, 2026
Dansul dragonilor ∆ vol1∆
Se pare că autorul a conștientizat abandonarea unor personaje de-a lungul volumelor "Festinul ciorilor", iar acum face o "actualizare" a situației.
Jon -situatia de la Zid, propunerea lui Stannis atât pentru el, cât și pentru sălbatici. Decizia de a-și trimite pe Sam, Gilly și Maestrul Aemon in Orașul Vechi. Dar noi deja știm despre aceasta călătorie din volumul precedent.
Tyron -mi-a lipsit micul Pezevenghi, a fost salvat de eunuc și trimis către Danaerys. Dacă nu-l prinde cineva, are toate șansele să supere pe cineva cu vorba lui acidă și să moară.
Tot spre Danaerys se îndreaptă și fiul regelui dorkanian, dar și fratele regelui Insulelor de Fier -Visaryon.
Te ai aștepta că abolirea sclaviei să nu complice atât de mult situația... dar se pare că sunt nemulțumiri, răzvrătiri, răzbunări... Nepătații sunt ucisi...
Jon, dragul meu Jon... mi-a plăcut să -l revăd, să văd că și-a menținut jurământul în cadrul Rondului de Noapte.
Bran... și de el îmi fusese dor
Arya... La fel..
Se pare că autorul a conștientizat abandonarea unor personaje de-a lungul volumelor "Festinul ciorilor", iar acum face o "actualizare" a situației.
Jon -situatia de la Zid, propunerea lui Stannis atât pentru el, cât și pentru sălbatici. Decizia de a-și trimite pe Sam, Gilly și Maestrul Aemon in Orașul Vechi. Dar noi deja știm despre aceasta călătorie din volumul precedent.
Tyron -mi-a lipsit micul Pezevenghi, a fost salvat de eunuc și trimis către Danaerys. Dacă nu-l prinde cineva, are toate șansele să supere pe cineva cu vorba lui acidă și să moară.
Tot spre Danaerys se îndreaptă și fiul regelui dorkanian, dar și fratele regelui Insulelor de Fier -Visaryon.
Te ai aștepta că abolirea sclaviei să nu complice atât de mult situația... dar se pare că sunt nemulțumiri, răzvrătiri, răzbunări... Nepătații sunt ucisi...
Jon, dragul meu Jon... mi-a plăcut să -l revăd, să văd că și-a menținut jurământul în cadrul Rondului de Noapte.
Bran... și de el îmi fusese dor
Arya... La fel..
January 26, 2022
Noaptea era încărcată de mirosul greu de om.
Omul-lup se opri sub un copac şi adulmecă, în umbra ce-i smălţa blana brun-cenuşie. O boare de vânt cu mireasmă de pin îi aduse izul de om în nări, peste celelalte mirosuri care grăiau despre vulpi şi iepuri, despre foci şi cerbi şi chiar despre lupi. Omul-lup ştia că şi acelea veneau tot de la oameni; duhoarea de piei învechite, stătută şi acrie, era aproape complet înăbuşită de miasmele mai puternice de fum, sânge şi putreziciune. Doar omul jupuia alte fiare şi se înveşmânta cu pielea şi părul lor.
Spre deosebire de lupi, oamenii-lupi nu se tem de om. Ura şi foamea îi răvăşeau măruntaiele. Scoase un mârâit gros, o chemare către fratele său cu un singur ochi, către sora lui mică şi vicleană. Când porni în goană printre copaci, tovarăşii de haită îl urmară îndeaproape. Simţiseră şi ei mirosul. În timp ce alerga, vedea şi prin ochii lor şi se zări pe sine în frunte. Răsuflarea haitei ţâşnea, fierbinte şi albă, dintre fălcile alungite şi cenuşii. Gheaţa li se întărise între gheare, tare ca piatra, dar acum vânătoarea era în toi, prada în faţă. Carne, gândi omul-lup, hrană.
Un om de unul singur era o fiinţă vulnerabilă. Mare şi puternic, cu ochi ageri, dar slab de urechi şi surd la mirosuri. Cerbii, elanii, până şi iepurii, erau mai sprinteni, urşii şi mistreţii, mai fioroşi în luptă. Dar oamenii în haite erau periculoşi. Când lupii se apropiară de pradă, omul-lup auzi scâncetul unui pui, pojghiţa zăpezii căzute peste noapte pârâind sub labele stângace ale oamenilor, zgomotul pieilor grele şi ale ghearelor lungi şi gri pe care le duceau în mâini.
Săbii, îi şopti o voce lăuntrică, suliţe.
Copacilor le crescuseră colţi de gheaţă, ce atârnau dezgoliţi ca într-un mârâit pe crengile cenuşii, desfrunzite. Un-Ochi ţâşni prin tufişuri, împroşcând omătul. Tovarăşii de haită îl urmară. În susul unui deal şi în josul povârnişului de dincolo, până ce pădurea se deschise înaintea lor şi oamenii erau acolo. Printre ei, o femelă. Ghemul înfofolit în blană pe care-l strângea în braţe era puiul ei. Las-o la urmă, şopti glasul, masculii sunt pericolul. Răcneau unul la altul, aşa cum obişnuiau oamenii, dar omul-lup le simţea spaima. Unul avea un dinte de lemn, înalt cât el. Îl azvârli, dar mâna îi tremura şi dintele zbură sus.
Atunci haita se năpusti asupra lor.
Fratele lup cu un singur ochi îl doborî pe aruncătorul dintelui într-un troian de zăpadă şi îi sfâşie beregata, în timp ce acesta se zbătea. Sora lupoaică se strecură pe după celălalt mascul şi-l atacă din spate. Mai rămâneau femela şi puiul ei.
Avea şi ea un dinte, unul mic, făcut din os, dar îl scăpă din mână când fălcile omului-lup i se încleştară pe picior. În cădere, îşi înfăşură ambele braţe în jurul gălăgiosului ei pui. Sub blănuri, femela era doar piele şi os, dar avea ugerele pline de lapte. Carnea cea mai dulce era a puiului. Lupul păstră cele mai gustoase bucăţi pentru fratele lui. De jur împrejurul leşurilor, zăpada îngheţată deveni rozalie şi roşie, în timp ce haita se ghiftuia.
Omul-lup se opri sub un copac şi adulmecă, în umbra ce-i smălţa blana brun-cenuşie. O boare de vânt cu mireasmă de pin îi aduse izul de om în nări, peste celelalte mirosuri care grăiau despre vulpi şi iepuri, despre foci şi cerbi şi chiar despre lupi. Omul-lup ştia că şi acelea veneau tot de la oameni; duhoarea de piei învechite, stătută şi acrie, era aproape complet înăbuşită de miasmele mai puternice de fum, sânge şi putreziciune. Doar omul jupuia alte fiare şi se înveşmânta cu pielea şi părul lor.
Spre deosebire de lupi, oamenii-lupi nu se tem de om. Ura şi foamea îi răvăşeau măruntaiele. Scoase un mârâit gros, o chemare către fratele său cu un singur ochi, către sora lui mică şi vicleană. Când porni în goană printre copaci, tovarăşii de haită îl urmară îndeaproape. Simţiseră şi ei mirosul. În timp ce alerga, vedea şi prin ochii lor şi se zări pe sine în frunte. Răsuflarea haitei ţâşnea, fierbinte şi albă, dintre fălcile alungite şi cenuşii. Gheaţa li se întărise între gheare, tare ca piatra, dar acum vânătoarea era în toi, prada în faţă. Carne, gândi omul-lup, hrană.
Un om de unul singur era o fiinţă vulnerabilă. Mare şi puternic, cu ochi ageri, dar slab de urechi şi surd la mirosuri. Cerbii, elanii, până şi iepurii, erau mai sprinteni, urşii şi mistreţii, mai fioroşi în luptă. Dar oamenii în haite erau periculoşi. Când lupii se apropiară de pradă, omul-lup auzi scâncetul unui pui, pojghiţa zăpezii căzute peste noapte pârâind sub labele stângace ale oamenilor, zgomotul pieilor grele şi ale ghearelor lungi şi gri pe care le duceau în mâini.
Săbii, îi şopti o voce lăuntrică, suliţe.
Copacilor le crescuseră colţi de gheaţă, ce atârnau dezgoliţi ca într-un mârâit pe crengile cenuşii, desfrunzite. Un-Ochi ţâşni prin tufişuri, împroşcând omătul. Tovarăşii de haită îl urmară. În susul unui deal şi în josul povârnişului de dincolo, până ce pădurea se deschise înaintea lor şi oamenii erau acolo. Printre ei, o femelă. Ghemul înfofolit în blană pe care-l strângea în braţe era puiul ei. Las-o la urmă, şopti glasul, masculii sunt pericolul. Răcneau unul la altul, aşa cum obişnuiau oamenii, dar omul-lup le simţea spaima. Unul avea un dinte de lemn, înalt cât el. Îl azvârli, dar mâna îi tremura şi dintele zbură sus.
Atunci haita se năpusti asupra lor.
Fratele lup cu un singur ochi îl doborî pe aruncătorul dintelui într-un troian de zăpadă şi îi sfâşie beregata, în timp ce acesta se zbătea. Sora lupoaică se strecură pe după celălalt mascul şi-l atacă din spate. Mai rămâneau femela şi puiul ei.
Avea şi ea un dinte, unul mic, făcut din os, dar îl scăpă din mână când fălcile omului-lup i se încleştară pe picior. În cădere, îşi înfăşură ambele braţe în jurul gălăgiosului ei pui. Sub blănuri, femela era doar piele şi os, dar avea ugerele pline de lapte. Carnea cea mai dulce era a puiului. Lupul păstră cele mai gustoase bucăţi pentru fratele lui. De jur împrejurul leşurilor, zăpada îngheţată deveni rozalie şi roşie, în timp ce haita se ghiftuia.
Displaying 1 - 4 of 4 reviews