Profesor, ziarist și scriitor român. Operă de debut „Stelara Fata Morgana” in anul 1981. În științifico-fantastic s-a implicat din anul 1980. a condus cenaclurile „Henri Coandă“ și Asociația Creatorilor de SF ambele din Craiova și „Atlantis-Club“ din Cernavodă. În vara anului 1989, împreună cu Alexandru Mironov și Sorin Repanovici, fondează tabăra de vară Atlantykron. A lucrat ca redactor la mai multe publicații științifico-fantastice. Aurel Cărășel a condus timp de trei ani revista CPSF. A debutat în 1981, în Știință și Tehnică, cu povestirea „Stelara Fata Morgana“.
A fost o lectură chiar foarte plăcută. Mi-a dat aceeași stare pe care mi-o aminteam din adolescență, când citeam 467-le, CPSF-ul post decembrist și alte reviste ale acelei perioade. Nu știu cum ar părea publicului actual, dar pentru mine a fost ceea ce trebuia. Clasamentul povestirilor, conform gusturilor mele: 1. „Stația viselor” de Liviu Surugiu și „Ionia, ucenica” de Daniel Timariu (doi autori care devin tot mai buni cu fiecare text scris). 2. „Dincolo de fereastră” de Florin Purluca (în stilul său, fără nimic în plus sau în minus), „Cioburi” și „Depanatorul” de Simona Vlădăreanu („pastile” reușite, reconfortante). 3. „Bucnrești” de Ovidiu Vitan (m-a amuzat așa cum o făceau, pe vremuri, textele lui Robert Sheckley și Fredric Brown) și „Strigoiul” de Dan Ninoiu. 4. „Aparatul de multiplicat paradoxuri” de Aurel Cărășel (ideea e reușită, dar textul conține o imensă eroare de logică, iar asta îi demontează tocmai premisele). 5. „Newton Park” de Gwydrin Florindore (din nou găsesc la Florin Giurcă o idee interesantă, pe care n-o exploatează la potențialul ei).