Si tu strigi dupa ajutor atunci cand ti-e greu, nu-i asa? Si parca-i mai usor totul atunci cand langa tine e un om drag care sa-ti mangaie sufletul cu vorbe intelepte. Dar daca nu-i nimeni acolo si tu esti singura?
Da, stiu cum se simte singuratatea de sine, la fel cum la capatul opus am descoperit, din plin, increderea si iubirea de sine. Si, in toate cate le-am trait, nu a fost nevoie decat de un singur om… de mine! Iar daca eu am reusit, si tu ai sa poti!
Opreste-te putin si priveste-ti mainile delicate! Acum apropie-le una de cealalta! Uneste-le intr-un intreg perfect si simte puterea deplina pe care o ai deja in viata ta.
Femeie, tu stii cine esti? Esti creatoare, regina, stapana, miracol si sursa de frumusete! Restul sunt doar detalii! Tu esti tot ce conteaza! Pentru tot ce esti si pentru tot ce vei deveni, sunt mandra de tine si cred in puterea ta de femeie!
Si… o sa fie bine! Este deja!" - Monica Mihai
"Incepe cu tine” este o carte motivationala de dezvoltare personala pentru femei care te ajuta sa te redescoperi si sa afli cine esti cu adevarat, atunci cand totul pare ca nu mai are sens. Citind aceasta carte vei afla cum sa incepi sa fii din nou importanta in viata ta, prin pasi simpli de lucru.
Eu îmi eram propriul salvator. Și îmi eram suficientă.
Femeie, tu știi cine ești? Un început compromițător, care deja te face să te simți captat în mreaja asta a dramelor și suferințelor unei femei. Da, femeile dramatizează, și poate, spre deosebire de bărbați, trec prin stări care par a fi mult mai amplificate decât sunt ele de fapt. Tocmai de asta cred că scrierea de față poate fi considerată un fel de îndreptar emoțional pentru femei, o călăuză pentru un suflet pierdut care pare a nu găsi drumul anevoios către a se regăsi.
Mi-a placut modul în care autoarea se lega de fiecare dată de sentimentul agasant al neputinței. Dintre toate durerile pe care le-am simțit în corpul meu, cel mai tare m-a durut neputința... Sunt de acord, dintre toate sentimentele cu o conotație negativă, neputința pare a te străpunge cel mai tare, nelăsâdu-ți nicio urmă de speranță. Apoi, analogia dintre lacrimile de fericire și tristețe, deși arată la fel... lacrimile de fericire sunt cu bătăi de inimă, cu fluturi în stomac și cu senzație de împlinire în tot corpul. Cele de tristețe sunt cu neputința de a schimba ceva ce nu poți schimba, ceva ce nu ține doar de tine.
De fiecare dată când prezintă o problemă, naratoarea se dedică prezentând problema din propria ei experință; am simțit durerea din suflet cum țipă tare atunci când m-am privit în oglindă și nu am putut să-mi opresc lacrimile de neputință cu nicio întrebare înțeleaptă.
Au fost și momente când am căzut sufletește și m-am simțit goală. Și durerea asta de interior e al naibii de diferită de rănile pe care le duce corpul de-a lungul vieții. Carte a cuprins practic toate întrebările care m-au tot frământat în ultima vreme, în care am găsit temerile care m-au determinat să iau decizii dificile și revelațiile pe care le-am folosit ca încurajare. Până să ajung să vreau să dau sens vieții mele, am căutat să dau sens în multe alte vieți. Pentru unii chiar am îndrăznit să visez că pot deveni sensul vieții lor, cel mai probabil pentru că și ei deveniseră sensul vieții mele.
Și totuși, ce faci când nu mai poți? Când simți că acolo e sfârșitul? Că nu mai ai putere nici măcar să respiri? Simt că mi s-a potrivit mănușă, deși cred că depinde de starea în care ești în momentul când o deschizi, sau pur și simplu de perioada în care te afli. Am citit că ar fi potrivită doar pentru adolescente și domnișoare. Contrazic, totuși, cu desăvârșire. Poți trece prin aceleași etape ale unei adolescente și la o vârsta mult mai înaintată.
Doar că îți va fi mai ușor să treci prin toate dacă ai să gândești așa, detașat și fără așteptări. Eu am crezut în vorbe, în oameni, în promisiuni. [...] Atunci când am trăit prima dezamăgire, am învățat că oamenii au dreptul să se răzgândească, chiar dacă odată ei ți-au făcut promisiuni care ție ți-au devenit sursă de putere. Aș vrea să pot purta mereu în suflet o parte din lucrurile pe care le-am citit, să mi le aduc aminte și să rezonez cu ele de fiecare dată când am nevoie. I-am dat doar 3/5, căci mi se pare că prezintă lucuri deja cunoscute, însă modul sincer și pașnic în care sunt exprimate duc cuvintele undeva în adâncul sufletului cititorului implicat.
Am fost acolo, departe de mine, și m-am ascuns strategic în spatele unor aparențe....
O lectie de viata. O carte de suflet. Am citit-o dintr-o rasuflare, atat de mult mi-a placut. Din pacate de multe ori alergam sa ii facem pe alti fericiti, iar de noi, de nevoile noastre uitam cateodata. Uitam sa radem,sa fim fericiti,sa ne bucuram de lucruri marunte. Ne incarcam mintea si gandurile cu pareri negative si lucruri care uneori chiar nu isi merita efortul. Cartea Monicai Mihai e ca o respiratie profunda care te face sa pui punct si sa o iei de la capat, sa vezi partea buna a lucrurilor, sa te pui pe tine mai presus de restul. Sa ai incredere sa mergi mai departe cand viata nu e tocmai roz, sa te ridici cand nu mai crezi ca ai puterea sa o iei de la capat.
"Atunci cand ai obosit sa cauti in jurul tau, intoarce-te la tine si da sens vietii tale!"
"Pastreaza-ti pretul intreg, tu nu ai voie sa fii la reducere!"
"Nu trebuie sa ii convingi pe alti de valorile tale, e treaba lor sa se convinga singuri, tu trebuie sa te convingi doar pe tine ca meriti. Restul sunt detalii!"
Nu am putut nici să trec de jumate, să o termin nici nu mă gândesc. Am dat banii degeaba , nu aduce nimic nou..și nu e genul de carte care să te țină în suspans sau care să îți dea un imbold în a citii. Mi se pare o scriere simplistă , care pornește de la un subiect destul de bun ce poate fi exploatat la maxim, însă lucrul ăsta nu se regăsește aici. Nu m-a făcut să mă îndrept spre mine că să mă cunosc, cum de altfel nici cealaltă carte nu a reușit "Ești un om frumos!". Nici măcar o stea nu merita.
"Oprește-te puțin și privește-ți mâinile delicate! Acum apropie-le una de cealaltă! Unește-le într-un întreg perfect și simte puterea deplină pe care o ai deja în viața ta. Femeie, tu știi cine ești? Ești creatoare, regină, stăpână, miracol și sursă de frumusețe! Restul sunt doar detalii! Tu ești tot ce contează!" 🎀
Foarte faină cartea...O recomand cu mare drag tuturor doamnelor și domnișoarelor ce trec printr-o etapa mai delicată sau chiar celor ce vor sa-si aline sufletul cand sunt triste.
Am cartea asta acasă de foarte mult timp, dar am certitudinea puternică a faptului că anumite volume vin la noi la momentul potrivit. Exact când ai mai multă nevoie de ele. Iar eu am avut zilele acestea nevoie exact de tipul acesta de cărticică. Motivațională. Îmbătătoare. Ofertantă. Dornică să îți devină cel mai apropiat prieten. Întoarce-te la tine când nu mai știi cine ești este genul acela de carte pansament. De carte lumină, menită să te ajute să te transformi într-o variantă mai bună a ta. Este mângâiere și alinare în egală măsură. Îmbrățișare de la un prieten și suflul acela al mamei peste rană. Cea care face ca lucrurile să fie mult mai bune mai apoi. Mai luminoase și mai pline de viață. Monica Mihai pare a avea un penel fermecat. Își așterne gândurile pe hârtie asemenea unei confesiuni, a unei mărturisiri ca de la mamă la fiică. Un fel de testament un pic mai inedit, prin care o mamă îi transmite întreaga înțelepciune și putere feminină adunate de-a lungul unei vieți fiicei sale. Cu speranța că lucrurile vor sta mai bine pentru ea. Că o va transforma într-o persoană mult mai puternică. Mai independentă și mai plină de viață. Iar modelul acesta este transmis apoi mai departe fiecărei femei în parte.
Cartea e un alint dar și o necesitate, e un drum parcă știut dar totuși redescoperit. Am rămas plăcut surprinsă de linia dialogului mamă- fiică, parcă mă văd deja discutând cu fetița mea, parcă simt că nu voi fi scutită de unele întrebări iar pe altele le voi iniția chiar eu pentru ca ea, mica mea prințesă să treacă mai ușor pe drumul zdruncinat al vieții. Cartea îmi va fi de căpătâi, fiindcă în ea s-au cuprins practic toate întrebările care m-au frământat pe mine în boarea anilor, în ea am regăsit neliniștile ce mi-au mânat deciziile grele dar și revelații pe care le-am luat drept încurajare să merg mai departe fie ci-o fi. Spre deosebire de multe alte cărți de motivație și dezvoltare personală, aceasta își are propria sa amprentă, unică și în care se oglindește suflet pentru suflete, din nevoia de a dărui sinceritate și experiență, din a spune o poveste presărată cu sfaturi înțelepte și ușor de urmat.
Am avut poate așteptări mai mari. Nu căutam cine știe ce idei mărețe sau un fir narativ ieșit din comun, însă tot a fost ceva ce nu m-am așteptat să fie. Nimic nou sub soare nu s-a aflat și în destule pagini s-a repetat aceeași idee sub alte cuvinte și forme. E exact genul ăla de carte motivațională cu motto-uri de pe internet. Mi-a plăcut însă ideea asta de dialog. Am asemănat toată cartea cu o conversație adult-copil; mamă-fiică; adult sătul de a mulțumi pe alții - copil cu așteptări prea mari de la lume și cu dorința de a fi perfect. Toate la un loc. Titlurile au o mare însemnătate și personal mi s-au părut mai interesante decât conținutul. Ba chiar mi se pare că am câteva notate. Aș fi vrut să simt mai multă esență, mai multă experiență, mai multe sfaturi. Mă bucur că a fost o lectură foarte ușoară, perfectă pentru o zi liberă sau un weekend.
Doamne ce carte , m-am identificat aproape in fiecare pagina ( am realizat târziu : după ce pusesem stikere pe aproape fiecare pagina, realizând ca merita recitită toată din nou)
Mi se potrivește mănușa , probabil tine și de starea fiecăruia , dar acum pentru mine e tot ce am avut nevoie și ii Multumesc din suflet autoarei!
Aceasta carte este pentru noi, femeile , care pana acum nu ne-am pus pe primul loc aproape niciodată , care mereu i-am văzut pe cei de lângă noi ca o prioritate ...
Un fel de dialog mamă - fiică sau conversație adult asumat-copil interior. Câteva idei bunicele, dar pot spune că linia scrierii m-a pierdut de câteva ori ca atenție și nu m-a captivat în mod deosebit.
Când crezi că ai multe de spus dar de fapt nu spui absolut nimic în 142 de pagini. Încerc să îmi dau seama cum de astfel de broșuri ajung să fie tipărite. În ziua de azi dacă ai bani chiar poți să publici orice? O stea e mult. Nu recomand!
Surprinzător de plăcută. E asa... De lăsat la fiice, cu gânduri realiste și motivaționale. Mi-au plăcut și întrebările reflecsive de la final. Deși la început aveam impresia ca citesc un glosar de citate motivațional de pe net, pe parcurs m-a înduioșat. Modul în care este scrisa, ca un dialog mama-fiica a făcut sa fie mai aproape de suflet.