What do you think?
Rate this book
Arsă cu acid
Naziran, o tînără pakistaneză a cărei viaţă a fost doar un lung şir de violenţe şi umilinţe, nu mai are faţă. Trăsăturile i s-au topit, pielea îi este plină de cicatrice, iar ochii arşi de acid nu vor mai putea vedea niciodată. La doar 20 de ani, în plină noapte, cineva i-a vărsat acid pe faţă în timp ce dormea, pentru a o ucide. Dar Naziran a supravieţuit, în ciuda unor suferinţe inimaginabile, pentru a-şi spune povestea: tatăl ei, un om brutal şi incapabil de afecţiune, a căsătorit-o forţat la 13 ani. Soţul o bătea pentru că nu i-a născut nici un băiat, iar după moartea lui a fost obligată să devină soţia cumnatului său, un bărbat mult mai în vîrstă, deja căsătorit cu o altă femeie. Unul dintre copii i-a fost luat şi dat unei rude, să îl crească. Într-o societate ce consideră femeia doar un bun oarecare, fără voinţă proprie, tînăra supravieţuitoare a celei mai crude torturi care a putut fi imaginată de mintea omenească are curajul de a-şi împărtăşi tragedia, pentru ca nici o altă fiinţă să nu mai treacă vreodată prin aşa ceva şi pentru a-şi regăsi demnitatea.
312 pages, Paperback
First published October 1, 2010
5 people are currently reading
190 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 27 of 27 reviews
March 15, 2020
Stiu ca sunt nenumarate toate aceste carti continand marturii terifiante ale femeilor din tarile musulmane, nu ne place sa citim despre asemenea orori, dar cred ca fiecare dintre ele merita sa fie stiuta. 'Arsa cu acid' e povestea lui Naziran, o fata saraca din regiunea Multan - Pakistan, regiune cunoscuta pentru culturile sale de bumbac. In Multan acidul sulfuric este utilizat la curatarea semintelor de bumbac inainte de semanat, la desfundarea canalelor de scurgere etc, este foarte ieftin si foarte usor de gasit. Maritata cu forta la 13 ani si stropita cu acid sulfuric pe fata la 20, desfigurata pe viata, aceasta fata gaseste de undeva puterea sa isi spuna povestea. Mai presus de orice, 'Arsa cu acid' mi s-a parut a fi o carte despre rautatea umana in cea mai pura foma.
August 21, 2022
Cutremurător... Cu fiecare poveste pe care o citesc în acest gen îmi pun din ce în ce mai multe întrebări referitor la lumea violentă, la regulile și obiceiurile de neînțeles pentru noi, occidentalii. Cartea de față ne prezintă teroarea, frica adânc înrădăcinată în sufletul femeilor care nu au nicio posibilitate de a-și schimba destinul, de a-și lua viața în propriile mâini. însă, de data asta nu agresiunea bărbatului față de femeia care îi devine soție, pe care o cumpără și o tratează ca pe un obiect, un mecanism care trebuie să-i împlinească vrerea fără să crâcnească, nu, ci violența primei soții față de a doua.
De multe ori, cu toate că este un lucru perfect normal, frecvent și permis de legea lumii arabe, femeile nu pot accepta faptul că bărbatul are dreptul de a-și mai lua o soție. Pentru cele care reușesc să obțină o oarecare influență în gospodărie, acest lucru este mai dureros ca o bătaie soră cu moartea. Și, bineînțeles că ele nu se pot răzbuna pe capii familiei, așa că își îndreaptă atenția spre intrusa care a distrus liniștea familiei și care a destabilizat puterea firavă a primei soții. Iar atunci când noua nevastă e frumoasă și tânără, amenințarea e de două ori mai mare.
Soluțiile pe care le găsesc aceste femei sunt îngrozitoare. Acidul care echivalează cu desfigurarea sau chiar cu o moarte lentă, în chinuri, este metoda preferată pentru răzbunare. Femeile care cad victimele unui astfel de atac fie își pierd viața, fie rămân mutilate pe viață. Însă ele nu sunt abandonate. Dacă familia nu le mai recunoaște ca fiind niște ființe vii, demne de îngrijire, și le repudiază fără milă, organizațiile înființate pentru reabilitarea femeilor arse pot face minuni pentru ele. Chiar dacă își pierd chipul, vederea și vocea, ele sunt învățate să-și câștige traiul prin stimularea celorlalte simțuri, în special cel tactil care dă naștere celor mai talentate croitorese.
Este sfâșietor ceea ce li se întâmplă. Romanul de față prezintă o monografie a vieții în Pakistan, cu tradiții, suferințe și puținele bucurii pe care o viață de pseudo sclavie ți le poate aduce.
De multe ori, cu toate că este un lucru perfect normal, frecvent și permis de legea lumii arabe, femeile nu pot accepta faptul că bărbatul are dreptul de a-și mai lua o soție. Pentru cele care reușesc să obțină o oarecare influență în gospodărie, acest lucru este mai dureros ca o bătaie soră cu moartea. Și, bineînțeles că ele nu se pot răzbuna pe capii familiei, așa că își îndreaptă atenția spre intrusa care a distrus liniștea familiei și care a destabilizat puterea firavă a primei soții. Iar atunci când noua nevastă e frumoasă și tânără, amenințarea e de două ori mai mare.
Soluțiile pe care le găsesc aceste femei sunt îngrozitoare. Acidul care echivalează cu desfigurarea sau chiar cu o moarte lentă, în chinuri, este metoda preferată pentru răzbunare. Femeile care cad victimele unui astfel de atac fie își pierd viața, fie rămân mutilate pe viață. Însă ele nu sunt abandonate. Dacă familia nu le mai recunoaște ca fiind niște ființe vii, demne de îngrijire, și le repudiază fără milă, organizațiile înființate pentru reabilitarea femeilor arse pot face minuni pentru ele. Chiar dacă își pierd chipul, vederea și vocea, ele sunt învățate să-și câștige traiul prin stimularea celorlalte simțuri, în special cel tactil care dă naștere celor mai talentate croitorese.
Este sfâșietor ceea ce li se întâmplă. Romanul de față prezintă o monografie a vieții în Pakistan, cu tradiții, suferințe și puținele bucurii pe care o viață de pseudo sclavie ți le poate aduce.
November 26, 2023
Pakistan
“În regiunea noastră, fata e o povară pentru părinți, o gură inutilă de hrănit. Nu aduce bani. Mai târziu, nu ea are grijă de părinții ajunși la bătrânețe, ci băieții. Trebuie deci cât mai devreme ca sã scapi de ea.”
Îmi place foarte mult să citesc despre “viața” femeilor care poartă burqa, hijab etc. Mă îngrozește ceea ce aflu și nu-mi pot imagina cum suferă atâta cruzime aceste femei. Dacă ați citit “Arsă de vie” și v-a plăcut, atunci trebuie să citiți și “Arsă cu acid”.
E o istorie groaznică dar și curajoasă deopotrivă
“În regiunea noastră, fata e o povară pentru părinți, o gură inutilă de hrănit. Nu aduce bani. Mai târziu, nu ea are grijă de părinții ajunși la bătrânețe, ci băieții. Trebuie deci cât mai devreme ca sã scapi de ea.”
Îmi place foarte mult să citesc despre “viața” femeilor care poartă burqa, hijab etc. Mă îngrozește ceea ce aflu și nu-mi pot imagina cum suferă atâta cruzime aceste femei. Dacă ați citit “Arsă de vie” și v-a plăcut, atunci trebuie să citiți și “Arsă cu acid”.
E o istorie groaznică dar și curajoasă deopotrivă
April 19, 2025
Brûlée à l’acide est un livre lourd, bouleversant, et profondément humain. C’est un témoignage fort, nécessaire, qui s’inscrit dans une volonté claire : dénoncer et lutter contre les attaques à l’acide, notamment au Pakistan. L’acte lui-même est impardonnable, et je suis profondément admiratif du courage qu’il faut pour survivre à une telle violence, et encore plus pour oser la raconter.
Cela étant dit, ce qui suit concerne la forme du récit, et non le fond ni la vie de Naziran.
En tant que biographie de Naziran, une femme pakistanaise victime d’une attaque à l’acide, il est normal que le récit soit personnel et subjectif. Cependant, j’ai parfois eu le sentiment que, dans la première partie du livre – lorsqu’elle raconte son enfance, ses mariages, ses débuts de vie – Naziran apparaît presque comme complètement extérieure à la société qui l'entoure. Elle décrit avec justesse la violence envers les femmes, les mariages forcés, les injustices... mais sans jamais vraiment se positionner comme faisant partie de cette société. Comme si elle était déjà en opposition à tout cela dès le début (et qu'elle était la seule à s'y opposer, avec sa mère), alors qu’elle y est née, y a grandi, y a été éduquée.
Je ne remets pas en question son vécu, ni sa lucidité. Mais j’aurais trouvé intéressant qu’un autre regard, une nuance ou même une prise de recul sur sa propre place dans ce système soient apportés. Car même sans être responsable des violences subies, il me semble que personne ne sort totalement « neutre » d’un environnement aussi marqué. Cela aurait donné une dimension encore plus humaine, plus complexe, à son histoire.
---
Brûlée à l’acide is a powerful, emotional, and deeply human book. It’s an important testimony, written with the clear goal of raising awareness and fighting against acid attacks, especially in Pakistan. The act itself is unforgivable, and I truly admire the strength it takes not only to survive such violence, but also to speak about it so openly.
That said, what follows is a comment about the structure and storytelling – not about Naziran’s life or experience.
As a biography of Naziran, a Pakistani woman attacked with acid, it makes sense that the story is personal and subjective. However, during the first part – when she talks about her childhood and early marriages – I sometimes felt like she was shown as completely separate from the society she was born into. She rightly describes the abuse, forced marriages, and injustice faced by women, but she never really reflects on her own place within that world. It sometimes sounds like she had already rejected all of it from the very start (and she was the only one, with her mother, to reject it), even though she was born, raised, and educated within that culture.
Of course, I don’t question her experience or her clarity. But I think it would have added something powerful to see more reflection or nuance – not because she holds any blame, but because no one grows up completely outside the values they’re surrounded by. That could have made her story feel even more human and complex.
Cela étant dit, ce qui suit concerne la forme du récit, et non le fond ni la vie de Naziran.
En tant que biographie de Naziran, une femme pakistanaise victime d’une attaque à l’acide, il est normal que le récit soit personnel et subjectif. Cependant, j’ai parfois eu le sentiment que, dans la première partie du livre – lorsqu’elle raconte son enfance, ses mariages, ses débuts de vie – Naziran apparaît presque comme complètement extérieure à la société qui l'entoure. Elle décrit avec justesse la violence envers les femmes, les mariages forcés, les injustices... mais sans jamais vraiment se positionner comme faisant partie de cette société. Comme si elle était déjà en opposition à tout cela dès le début (et qu'elle était la seule à s'y opposer, avec sa mère), alors qu’elle y est née, y a grandi, y a été éduquée.
Je ne remets pas en question son vécu, ni sa lucidité. Mais j’aurais trouvé intéressant qu’un autre regard, une nuance ou même une prise de recul sur sa propre place dans ce système soient apportés. Car même sans être responsable des violences subies, il me semble que personne ne sort totalement « neutre » d’un environnement aussi marqué. Cela aurait donné une dimension encore plus humaine, plus complexe, à son histoire.
---
Brûlée à l’acide is a powerful, emotional, and deeply human book. It’s an important testimony, written with the clear goal of raising awareness and fighting against acid attacks, especially in Pakistan. The act itself is unforgivable, and I truly admire the strength it takes not only to survive such violence, but also to speak about it so openly.
That said, what follows is a comment about the structure and storytelling – not about Naziran’s life or experience.
As a biography of Naziran, a Pakistani woman attacked with acid, it makes sense that the story is personal and subjective. However, during the first part – when she talks about her childhood and early marriages – I sometimes felt like she was shown as completely separate from the society she was born into. She rightly describes the abuse, forced marriages, and injustice faced by women, but she never really reflects on her own place within that world. It sometimes sounds like she had already rejected all of it from the very start (and she was the only one, with her mother, to reject it), even though she was born, raised, and educated within that culture.
Of course, I don’t question her experience or her clarity. But I think it would have added something powerful to see more reflection or nuance – not because she holds any blame, but because no one grows up completely outside the values they’re surrounded by. That could have made her story feel even more human and complex.
February 17, 2013
Wow. One of the most heartbreaking, true, strong, and inspiring books I've ever read. I just don't know where to begin.
We follow the story of a Pakistan woman, Naziran, who has lived a martyric life, and her torture comes at its peak when her second husband throws acid on her face... Her nightmare though is about to end.
This book deeply touched me. I cried while reading most of it and I couldn't help but admire Naziran's strength of soul. Considering the fact that she is a real woman and not merely a fictional character, she inspires me even more. Such a courage and what an honorable war she is still giving to punish the horrific man who turned her life into a nightmare. I can't help but be totally disgusted by the circumstances that women in Pakistan live. (And I suspect in Iran and India too.) Women are treated like lifeless things, with no value, respect, or love. They are given by their families to husbands much older than them when they're still children, twelve or thirteen years old. And they have absolutely no right to talk and decide about their own lives and futures. And it takes more than guts to start living your life again after your face and parts of your body have been burnt in such an extent and at such a young age.
4 out of 5 stars, only for the fact that I wasn't satisfied enough with the Greek translation of this book. Except for this fact though, the whole book was brilliant. I suggest it to everyone, because it's a story that will permanently change your views on the matter of women's rights and it will open your eyes to the injustice that some women are treated with in this horrid world of ours. A sparkling diamond, a book that will bring you goose bumps of disgust and horror, that needs to be read, so this inhumane tradition, the acid attack, will vanish and men of these countries (Iran, Pakistan), who think that they are able to treat women like this, can be punished in all the ways they deserve to. I guess "humanity" has still got a long way to go before it finds its true meaning.
We follow the story of a Pakistan woman, Naziran, who has lived a martyric life, and her torture comes at its peak when her second husband throws acid on her face... Her nightmare though is about to end.
This book deeply touched me. I cried while reading most of it and I couldn't help but admire Naziran's strength of soul. Considering the fact that she is a real woman and not merely a fictional character, she inspires me even more. Such a courage and what an honorable war she is still giving to punish the horrific man who turned her life into a nightmare. I can't help but be totally disgusted by the circumstances that women in Pakistan live. (And I suspect in Iran and India too.) Women are treated like lifeless things, with no value, respect, or love. They are given by their families to husbands much older than them when they're still children, twelve or thirteen years old. And they have absolutely no right to talk and decide about their own lives and futures. And it takes more than guts to start living your life again after your face and parts of your body have been burnt in such an extent and at such a young age.
4 out of 5 stars, only for the fact that I wasn't satisfied enough with the Greek translation of this book. Except for this fact though, the whole book was brilliant. I suggest it to everyone, because it's a story that will permanently change your views on the matter of women's rights and it will open your eyes to the injustice that some women are treated with in this horrid world of ours. A sparkling diamond, a book that will bring you goose bumps of disgust and horror, that needs to be read, so this inhumane tradition, the acid attack, will vanish and men of these countries (Iran, Pakistan), who think that they are able to treat women like this, can be punished in all the ways they deserve to. I guess "humanity" has still got a long way to go before it finds its true meaning.
March 6, 2017
Beaucoup beaucoup trop de descriptions inutiles, des pages et des pages ou l'on s'ennuie, on l'on n'apprend rien d'intéressant et d'important.
L'histoire de cette femme en elle-même reste très dure et choquante et vous laisse réfléchir une fois le livre finit.
L'histoire de cette femme en elle-même reste très dure et choquante et vous laisse réfléchir une fois le livre finit.
September 14, 2021
not the best, not the worst of its kind. Ușor de citit întrucât frazele sunt scurte, lucru care pe mine m-a enervat un pic, nu mi se pare tocmai foarte profesional.
June 24, 2024
Super book
May 20, 2012
Queste storie di donne maltrattate, che subuscono abusi dagli uomini, padri e mariti, ma anche dalle altre donne, ti lasciano sempre con una tristezza infinita addosso; sono storie reali, e questo ti fa stare ancora più male.
January 31, 2022
.. ma bucur ca m-am nascut in Romania si ca am o familie care imi permite sa mi spun opinia ..
Atat pot sa spun dupa ce am citit aceasta carte…
Atat pot sa spun dupa ce am citit aceasta carte…
August 28, 2020
Acum am terminat cartea. Vreau sa o postez ca maine sa citesc altceva si sa o uit.
Nimic nu este imposibil. Cred ca in aceste țări schimbări se pot face. Chiar se fac, dar lent.
Trebuie tăiat totul de la rădăcina, sistem, tot. Dar mi se pare imposibil. Nu pot să spun nici ca banul ar fi de vina. Pana la urma daca ai putin de suflet in tine, refuzi sa te vinzi pe 3 lei si 15 bani si eviți sa faci un rau.
Voință este, dorința de a evolua, de a studia, de libertate, de a nu fi nevoit să trăiești de azi pe mâine, de independență, dar o mentalitate indoctrinata cu prostii greu o mai schimbi. Asa ca este aproape imposibil ca schimbarea aceea sa aive loc. Cand unu decide să părăsească turma este ocărât, batjocorit, este privit cu dușmănie si ură, asa ca in cele mai multe cazuri renunța. In orasele mari sigur mai sunt oameni deschisi la minte, dar la sate, cum este Punjab...
Cazul lui Naziran este tulburător. Nu a fost data la scoala, iar la 13 ani a fost vândută de tatăl ei. Nu mai are rost sa scriu calvarul pe care l-a trăit în casă. Mama ei fiind surdo- muta :( iar tatăl ei o japiță de om ce si-a mai luat o altă nevastă ce i-a facut viața un chin saracii femei. Gelozie.
Cum dracu sa fi geloasă pe o femeie care nu vede si nu vorbește, doar prin semne? Cum sa nu te i-a spumele cand vezi cat poate sa il duca mintea pe un om.
Ca sa ii faca poftele celei de-a doua șotii isi vinde toate fetele pe 50.000 de rupii. Ca sa citesc pe la jumătatea cărții, ca dupa ce si-a vandut toate fiicele, a vandut-o si pe săracă femeie unora ce folosesc oamenii cu probleme ca cerșetori. A fost dată dispărută si a reusit sa scape cu ajutorul paznicului care ii păzea pe toți, i se făcuse milă de ea si i-a zis într-o seară cand ii va deschide usa sa o i-a la sănătoasa. Un alt om a luat-o în grija lui si printr-un anunt in ziar cu poza ei au aflat rudele de locația ei.
Naziran in casa soacrei sale a trăit coșmarul vieții ei. Totul ar fi plecat de la petrecerea dată în onoarea ei la casa soțului dupa nunta. În urma unor jocuri, urma ca ea sa ii puna bani unui cumnat, dar nu avea. Chipurile asta a însemnat ca familia ei nu respectă familia soțului, mai ales că ei au cheltuit atâția bani pe nuntă si pe ea.
Soțul ei a murit la câțiva ani după căsătorie. A rămas văduva cu doi copii și amenințată de soacra ca ii i-a copiii a fost obligată să se mărite cu alt băiat d-al ei, deja însurat.
Am povestit destul si simt nevoia să scriu mai mult sa ma eliberez cumva de tensiunea asta acumulată.
Partea cea mai bună Este că a reusit sa treaca peste. A fost dificil. Nu se pot exprima in cuvinte potrivite trăirile, sentimentele, gândurile...
Cartea are un mare impact emoțional, asa ca daca stai bine cu nervii citeste-o.
Nimic nu este imposibil. Cred ca in aceste țări schimbări se pot face. Chiar se fac, dar lent.
Trebuie tăiat totul de la rădăcina, sistem, tot. Dar mi se pare imposibil. Nu pot să spun nici ca banul ar fi de vina. Pana la urma daca ai putin de suflet in tine, refuzi sa te vinzi pe 3 lei si 15 bani si eviți sa faci un rau.
Voință este, dorința de a evolua, de a studia, de libertate, de a nu fi nevoit să trăiești de azi pe mâine, de independență, dar o mentalitate indoctrinata cu prostii greu o mai schimbi. Asa ca este aproape imposibil ca schimbarea aceea sa aive loc. Cand unu decide să părăsească turma este ocărât, batjocorit, este privit cu dușmănie si ură, asa ca in cele mai multe cazuri renunța. In orasele mari sigur mai sunt oameni deschisi la minte, dar la sate, cum este Punjab...
Cazul lui Naziran este tulburător. Nu a fost data la scoala, iar la 13 ani a fost vândută de tatăl ei. Nu mai are rost sa scriu calvarul pe care l-a trăit în casă. Mama ei fiind surdo- muta :( iar tatăl ei o japiță de om ce si-a mai luat o altă nevastă ce i-a facut viața un chin saracii femei. Gelozie.
Cum dracu sa fi geloasă pe o femeie care nu vede si nu vorbește, doar prin semne? Cum sa nu te i-a spumele cand vezi cat poate sa il duca mintea pe un om.
Ca sa ii faca poftele celei de-a doua șotii isi vinde toate fetele pe 50.000 de rupii. Ca sa citesc pe la jumătatea cărții, ca dupa ce si-a vandut toate fiicele, a vandut-o si pe săracă femeie unora ce folosesc oamenii cu probleme ca cerșetori. A fost dată dispărută si a reusit sa scape cu ajutorul paznicului care ii păzea pe toți, i se făcuse milă de ea si i-a zis într-o seară cand ii va deschide usa sa o i-a la sănătoasa. Un alt om a luat-o în grija lui si printr-un anunt in ziar cu poza ei au aflat rudele de locația ei.
Naziran in casa soacrei sale a trăit coșmarul vieții ei. Totul ar fi plecat de la petrecerea dată în onoarea ei la casa soțului dupa nunta. În urma unor jocuri, urma ca ea sa ii puna bani unui cumnat, dar nu avea. Chipurile asta a însemnat ca familia ei nu respectă familia soțului, mai ales că ei au cheltuit atâția bani pe nuntă si pe ea.
Soțul ei a murit la câțiva ani după căsătorie. A rămas văduva cu doi copii și amenințată de soacra ca ii i-a copiii a fost obligată să se mărite cu alt băiat d-al ei, deja însurat.
Am povestit destul si simt nevoia să scriu mai mult sa ma eliberez cumva de tensiunea asta acumulată.
Partea cea mai bună Este că a reusit sa treaca peste. A fost dificil. Nu se pot exprima in cuvinte potrivite trăirile, sentimentele, gândurile...
Cartea are un mare impact emoțional, asa ca daca stai bine cu nervii citeste-o.
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 5, 2022
Cutremurătoarea poveste a Naziranei Bibi, tânăra de doar 20 de ani care, crescând într-o familie foarte săracă în regiunea Punjab din Pakistan, cu un tată extrem de brutal, ajunge o victimă tăcută și supusă în familia în care este căsătorită cu forța la doar 13 ani. Căsătoria ei nu este altceva decât un contract de vânzare-cumpărare cu un preț negociat chiar de tatăl său, un bărbat abuziv care își vindea fără niciun fel de remușcare toate fiicele, an după an, asigurându-si altfel un venit sigur din care să poată trăi un număr de luni din an.
După câțiva ani grei în care a suportat umilințe inimaginabile, la doar 20 de ani, Naziran este vitriolata de propriul ei soț, își pierde chipul, este complet mutilată, dar găsește sprijin și învață să lupte pentru viață, pentru cele două fiice și pentru demnitate la adăpostul unui ONG, Acid Survivors Foundation.
Naziran a fost arsă cu acid in 2008, iar povestea ei a fost în atenția presei în 2010 când procesul împotriva atacatorilor a ajuns în sfârșit în instanță.
Ce șochează enorm în această carte este faptul că, deși acțiunea (cât se poate de reală) are loc la începutul anilor 2000, lumea în care trăiesc acești oameni, o lume aflată în întunericul ignoranței crase și a analfabetismului, pare ruptă din cele mai îndepărtate și întunecate cotloane ale evului mediu. Femeia nu are nicio valoare în societate, deci niciun drept, existența ei având o singura justificare: cineva trebuie sa nască fii, să facă curat, să gătească și sa facă muncile cele mai de jos. Folosită ca un bun, o monedă de schimb, ea poate fi vândută, cumpărată, pasată de la un bărbat la altul după bunul plac al familiei și folosită pentru munci ca o sclavă.
Cartea "Naziran Arsă cu acid", scrisă de jurnalista Célia Mercier, își propune să atragă atenția întregii lumi asupra acestor crime "de onoare", dar și să împingă justiția țărilor în care astfel de crime încă au loc să ia măsuri mult mai aspre împotriva atacatorilor, reglementând în același timp comercializarea acidului sulfuric, un produs folosit fără restricții, la preturi foarte mici, în zonele în care se cultivă bumbac.
Recomand aceasta carte, scrisă într-un stil memorialistic, pentru rolul ei educativ: lupta pentru drepturile femeii nu aparține trecutului, ea este cât se poate de actuală.
După câțiva ani grei în care a suportat umilințe inimaginabile, la doar 20 de ani, Naziran este vitriolata de propriul ei soț, își pierde chipul, este complet mutilată, dar găsește sprijin și învață să lupte pentru viață, pentru cele două fiice și pentru demnitate la adăpostul unui ONG, Acid Survivors Foundation.
Naziran a fost arsă cu acid in 2008, iar povestea ei a fost în atenția presei în 2010 când procesul împotriva atacatorilor a ajuns în sfârșit în instanță.
Ce șochează enorm în această carte este faptul că, deși acțiunea (cât se poate de reală) are loc la începutul anilor 2000, lumea în care trăiesc acești oameni, o lume aflată în întunericul ignoranței crase și a analfabetismului, pare ruptă din cele mai îndepărtate și întunecate cotloane ale evului mediu. Femeia nu are nicio valoare în societate, deci niciun drept, existența ei având o singura justificare: cineva trebuie sa nască fii, să facă curat, să gătească și sa facă muncile cele mai de jos. Folosită ca un bun, o monedă de schimb, ea poate fi vândută, cumpărată, pasată de la un bărbat la altul după bunul plac al familiei și folosită pentru munci ca o sclavă.
Cartea "Naziran Arsă cu acid", scrisă de jurnalista Célia Mercier, își propune să atragă atenția întregii lumi asupra acestor crime "de onoare", dar și să împingă justiția țărilor în care astfel de crime încă au loc să ia măsuri mult mai aspre împotriva atacatorilor, reglementând în același timp comercializarea acidului sulfuric, un produs folosit fără restricții, la preturi foarte mici, în zonele în care se cultivă bumbac.
Recomand aceasta carte, scrisă într-un stil memorialistic, pentru rolul ei educativ: lupta pentru drepturile femeii nu aparține trecutului, ea este cât se poate de actuală.
July 12, 2024
Arsă cu acid - Naziran & Celia Mercier - 248 de pagini
Ce carte!!!! Cutremurătoare!!!
N-am reușit să o găsesc în format de carte așa ca, din fericire, am găsit-o și am citit-o în format PDF.
Știam deja de crima de onoare care e o practică foarte comună în țările arabe dar nu știam ca exista și “pedeapsa” cu ardere cu acid.
Tot din carte am aflat ca acolo acidul se găsește foarte ușor și e foarte ieftin (20€ galonul) deoarece se folosește mult la recoltarea bumbacului.
Naziran e o tânără pakistaneză care a avut un “noroc” inimaginabil toată viața ei.
Asistă de mică la bătăile îndurate de mama ei (care este mută) de la tatăl ei, apoi este vândută pe 500€ lui Adil. Până să se mute în casa socrilor totul părea frumos însă lucrurile se schimbă din ce în ce în mai rău. Va fi maltratată de soțul ei și de familia acestuia, rămâne însărcinată însă dă naștere la două fetițe, soțul îi moare de tuberculoză, este măritată din nou cu cumnatul ei, duce o viață ca o sclavă… Soțul ei actual și prima soție a acestuia îi aruncă într-o seară cu acid pe față și de aici viața i se schimbă.
Este însă ajutată de o asociație care ajută victimele care sunt arse cu acid, rămâne însă fără vedere, dar tot cu ajutorul asociației, a învățat să se descurce oarecum ca un om normal.
Finalul mi s-a părut un pic abrupt, m-aș fi așteptat să văd care e deznodământul procesului intentat de Naziran contra actualului soț și a familiei lui, însă voi căuta pe Google să aflu ce și cum.
O carte tristă, dureroasă care nu te lasă să o lași din mâna.
4 🌟
Ce carte!!!! Cutremurătoare!!!
N-am reușit să o găsesc în format de carte așa ca, din fericire, am găsit-o și am citit-o în format PDF.
Știam deja de crima de onoare care e o practică foarte comună în țările arabe dar nu știam ca exista și “pedeapsa” cu ardere cu acid.
Tot din carte am aflat ca acolo acidul se găsește foarte ușor și e foarte ieftin (20€ galonul) deoarece se folosește mult la recoltarea bumbacului.
Naziran e o tânără pakistaneză care a avut un “noroc” inimaginabil toată viața ei.
Asistă de mică la bătăile îndurate de mama ei (care este mută) de la tatăl ei, apoi este vândută pe 500€ lui Adil. Până să se mute în casa socrilor totul părea frumos însă lucrurile se schimbă din ce în ce în mai rău. Va fi maltratată de soțul ei și de familia acestuia, rămâne însărcinată însă dă naștere la două fetițe, soțul îi moare de tuberculoză, este măritată din nou cu cumnatul ei, duce o viață ca o sclavă… Soțul ei actual și prima soție a acestuia îi aruncă într-o seară cu acid pe față și de aici viața i se schimbă.
Este însă ajutată de o asociație care ajută victimele care sunt arse cu acid, rămâne însă fără vedere, dar tot cu ajutorul asociației, a învățat să se descurce oarecum ca un om normal.
Finalul mi s-a părut un pic abrupt, m-aș fi așteptat să văd care e deznodământul procesului intentat de Naziran contra actualului soț și a familiei lui, însă voi căuta pe Google să aflu ce și cum.
O carte tristă, dureroasă care nu te lasă să o lași din mâna.
4 🌟
This entire review has been hidden because of spoilers.
June 18, 2021
“ Arsă cu acid” de Naziran împreună cu Celia Mercier
Naziran, tânăra pakistaneză a cărei viață a fost un cumplit coșmar și plină de suferință, la doar vârsta de 20 de ani a fost arsă cu acid, ca semn de răzbunare a soțului Fawad. Drept urmare, aceasta i-a transformat viața și nu mai are față. Trăsăturile i s-au topit și ochii Arși de acid nu vor putea vedea niciodată.😔
Născută si crescută într-un spațiu cultural finit în care femeia Rar știe să citească și nu are decât grijile casnice și căsătoria, Naziran se căsătorește cu Adil, primul ei soț căruia îi Dăruiește 2 fete.
Bineînțeles, cultura musulmană o blamează , considerând-o un “ necaz”, nicidecum binecuvântare. La puțin timp, soțul acesteia moare și ea este obligată de familia răposatului soț, să se căsătorească cu unul dintre frații lui, Fawad.
Îndură atâtea umilințe și Violență, care e perfect normală pentru spațiul cultural în care își trăiește viața.
Femei subjugate cu responsabilități mai mari ca bărbatul, blamate pentru sexul copilului nou născut, bătute pentru chestii minuscule ce nu i se par bărbatului corecte, arse cu acid sulfuric…
Doamne, câtă marginalizare și cât de dureroasă poate fi soarta unor femei…
Apreciere: 4/5🌟
Lectură plăcută vă doresc!❤️📚📖
Naziran, tânăra pakistaneză a cărei viață a fost un cumplit coșmar și plină de suferință, la doar vârsta de 20 de ani a fost arsă cu acid, ca semn de răzbunare a soțului Fawad. Drept urmare, aceasta i-a transformat viața și nu mai are față. Trăsăturile i s-au topit și ochii Arși de acid nu vor putea vedea niciodată.😔
Născută si crescută într-un spațiu cultural finit în care femeia Rar știe să citească și nu are decât grijile casnice și căsătoria, Naziran se căsătorește cu Adil, primul ei soț căruia îi Dăruiește 2 fete.
Bineînțeles, cultura musulmană o blamează , considerând-o un “ necaz”, nicidecum binecuvântare. La puțin timp, soțul acesteia moare și ea este obligată de familia răposatului soț, să se căsătorească cu unul dintre frații lui, Fawad.
Îndură atâtea umilințe și Violență, care e perfect normală pentru spațiul cultural în care își trăiește viața.
Femei subjugate cu responsabilități mai mari ca bărbatul, blamate pentru sexul copilului nou născut, bătute pentru chestii minuscule ce nu i se par bărbatului corecte, arse cu acid sulfuric…
Doamne, câtă marginalizare și cât de dureroasă poate fi soarta unor femei…
Apreciere: 4/5🌟
Lectură plăcută vă doresc!❤️📚📖
August 27, 2022
Cartea spune povestea lui Naziran care la doar 20 de ani devine victima unui atac cu acid, în urma căruia își pierde vederea. Naziran a avut o copilărie grea. Tatăl ei a fost un tiran care își bătea copiii și nevasta. El făcea hotărâri în familie prin care beneficia doar el. Ii lua mamei ei banii, lasă copiii fără mâncare și îi căsătorea după bunul lui plac. Așa ajunge Naziran să se căsătorească cu un băiat din alt sat. Crede că acolo va duce o viață mai frumoasă, dar ajunge din lac în puț. Familia soțului nu o place și tot timpul este maltratată emoțional:că este proastă, că nu este în stare să nască băieți, ea având doua fete, etc. Ea acceptă tot ce îi cere familia soțului. Orice face nu este bine și până la urma ajunge și victima unui atac cu acid. Așa ajunge în Islamabad și primește ajutorul persoanelor specializate.
- m-a cam enervat naivitatea Nazirei din carte. Știu ca fiecare sat are legile lui și este vorba despre o fată foarte tânără care trebuie să prindă niște experiență în viață, dar mi s-a părut cam exagerată incapacitatea fetei de a gândi ce e mai bine pentru ea și a lua o decizie bună pentru ea fără a lua în considerare ce vrea familia de la ea.
+ finalul mi-a plăcut
- m-a cam enervat naivitatea Nazirei din carte. Știu ca fiecare sat are legile lui și este vorba despre o fată foarte tânără care trebuie să prindă niște experiență în viață, dar mi s-a părut cam exagerată incapacitatea fetei de a gândi ce e mai bine pentru ea și a lua o decizie bună pentru ea fără a lua în considerare ce vrea familia de la ea.
+ finalul mi-a plăcut
January 21, 2023
O reala poveste uluitoare, o lectura captivanta despre Naziran, o tanara pakistaneza arsa cu acid - o practica des intalnita in unele tari asiatice, dar din nefericire adusa recent si prin Europa, mai ales in Marea Britanie.
Arderea cu acid, ca metoda punitiva, intr-o societate aproape feudala, in care femeia este sclav si obiect.
Exista si pe youtube un fragment de reportaj filmat cu Naziran, aflata intr-un centru de reabilitare.
Cartea este atat de cursiv si de incitant scrisa, incat se citeste aproape fara pauza.
Arderea cu acid, ca metoda punitiva, intr-o societate aproape feudala, in care femeia este sclav si obiect.
Exista si pe youtube un fragment de reportaj filmat cu Naziran, aflata intr-un centru de reabilitare.
Cartea este atat de cursiv si de incitant scrisa, incat se citeste aproape fara pauza.
March 2, 2021
Naziran - Arsa cu acid
O carte care spune povestea lui Naziran de la copilaria chinuita alaturi de Gongui Ma, la casatoria cu Adil si moartea acestuia.
Naziran poveste cum ajunge sa se casatoreasca cu Fawad si cum este arsa cu acid pe fata de acesta si de sotia lui Shirin.
M-a cutremurat cartea asta datorita modului in care traiesc aceste femei si a atrocitatilor petrecute in satele lor uitate de lume.
O carte care spune povestea lui Naziran de la copilaria chinuita alaturi de Gongui Ma, la casatoria cu Adil si moartea acestuia.
Naziran poveste cum ajunge sa se casatoreasca cu Fawad si cum este arsa cu acid pe fata de acesta si de sotia lui Shirin.
M-a cutremurat cartea asta datorita modului in care traiesc aceste femei si a atrocitatilor petrecute in satele lor uitate de lume.
November 21, 2022
Trata-se de um relato tão surreal que, por vezes, até me esquecia de que não estava a ler um livro de ficção. É tão atroz que custa a acreditar que é mesmo real! Um testemunho do mais cruel que se possa imaginar. Esta jovem sofreu horrores, mas tornou-se um exemplo para tantas outras com destinos semelhantes. Vale a pena conhecer a sua história.
September 26, 2020
Ce roman m'a marqué à jamais, une histoire qui fait vraiment mal au cœur... Je le recommande
July 30, 2021
Gros coup de coeur, livre poignant, touchant
Dur mai génial
Dur mai génial
December 12, 2021
Συγκλονιστικη ιστορια και για τον τροπο ζωης των γυναικων της χωρας αλλα και για την εγκληματικη επιθεση με το οξυ
February 27, 2024
The rage I felt while reading this...
September 19, 2022
2.5⭐️
Pur și simplu nu am rezonat cu povestea, cu persoanele, cu întâmplările înfățișate. Celia Mercier este jurnalist specializat în problemele legate de Pakistan și a conturat povestea lui Naziran precum un buletin de știri. Evenimentele sunt prezentate în mod detașat, cititorul reacționează după cum consideră ori poate.
Naziran provine dintr-o familie săracă, este căsătorită cu forța la treisprezece ani iar la douăzeci ii este turnată pe față o sticlă de acid sulfuric. Soarta sa este cruntă, dar se pare că acest tip de agresiune este mult practicat în Pakistan datorită accesului facil la acidul respectiv.
O însoțim pe tânără printre amintirile sale din copilărie, ii ascultăm evocarea evenimentelor din prima căsătorie când a fost vândută de către propriul tată, ii suntem alături in cea de-a doua căsnicie la care a fost obligată de către familia primului soț și încercăm să o încurajăm în crunta recuperare.
Viața lui Naziran este de neînchipuit, tragedia trăită te cutremură dar eu nu am reușit să o înțeleg absolut deloc. Voi trece peste mult prea numeroasele detalii total lipsite de importanță înșirate cu nemiluita. Aflăm vrute și nevrute, multe și nimic. Dintre toate acestea însă mi s-au părut clar evidențiate superficialitatea, autocompătimirea și nelipsita victimizare a tinerei. Nu face absolut nimic pentru a-și îndrepta situația, apelează mereu la ceilalți pentru a-i rezolva problemele și acceptă de fiecare dată soluția care-i pare cea mai avantajoasă în ceea ce o privește.
Să nu credeți că era total neputincioasă datorită cutumelor sociale și religioase pentru că nu este așa. Ca dovadă avem comportamentul cumnatelor sale după ce s-au mutat în casa lui Gongui Ma și posibilitatea divorțului pe care alege să nu o ia niciodată în considerare.
Sunt conștientă că această limitare poate fi rezultatul creșterii primite de la mamă, care dă dovadă de aceeași umilință întâlnită uneori la Naziran, ori a lipsei totale de educație, dar acestea nu explică deloc lipsa interesului pentru cele două fiice din timpul recuperării. Menționează deseori c-ar face orice să le salveze din ghearele soacrei dar concret nu ia nici o măsură până nu se implică jurista ONG-ului. Mi s-a părut a fi o dovadă mai mult a superficialității, fiind mult mai preocupată de cum va fi percepută de către societate decât să se preocupe de cele două copile.
Da, probabil nu este deloc corect să o judec pe Naziran. Sunt memorii și nu am acest drept. Însă nu am avut cum să trec peste frivolitatea generală, indiferent care este cauza acesteia. Pentru mine este de neimaginat să nu lupți pentru proprii copii.
Este de neconceput ca oamenii să fie supuși unor asemenea atacuri și chinurilor care le preced și sunt marcată de suferința nemeritată pe care au îndurat-o. În afara acestui aspect însă nu pot empatiza cu tânăra pakistaneză în absolut nici un alt moment.
Nu a fost ceea ce mi-aș fi dorit și sunt chiar dezamăgită de carte.
Pur și simplu nu am rezonat cu povestea, cu persoanele, cu întâmplările înfățișate. Celia Mercier este jurnalist specializat în problemele legate de Pakistan și a conturat povestea lui Naziran precum un buletin de știri. Evenimentele sunt prezentate în mod detașat, cititorul reacționează după cum consideră ori poate.
Naziran provine dintr-o familie săracă, este căsătorită cu forța la treisprezece ani iar la douăzeci ii este turnată pe față o sticlă de acid sulfuric. Soarta sa este cruntă, dar se pare că acest tip de agresiune este mult practicat în Pakistan datorită accesului facil la acidul respectiv.
O însoțim pe tânără printre amintirile sale din copilărie, ii ascultăm evocarea evenimentelor din prima căsătorie când a fost vândută de către propriul tată, ii suntem alături in cea de-a doua căsnicie la care a fost obligată de către familia primului soț și încercăm să o încurajăm în crunta recuperare.
Viața lui Naziran este de neînchipuit, tragedia trăită te cutremură dar eu nu am reușit să o înțeleg absolut deloc. Voi trece peste mult prea numeroasele detalii total lipsite de importanță înșirate cu nemiluita. Aflăm vrute și nevrute, multe și nimic. Dintre toate acestea însă mi s-au părut clar evidențiate superficialitatea, autocompătimirea și nelipsita victimizare a tinerei. Nu face absolut nimic pentru a-și îndrepta situația, apelează mereu la ceilalți pentru a-i rezolva problemele și acceptă de fiecare dată soluția care-i pare cea mai avantajoasă în ceea ce o privește.
Să nu credeți că era total neputincioasă datorită cutumelor sociale și religioase pentru că nu este așa. Ca dovadă avem comportamentul cumnatelor sale după ce s-au mutat în casa lui Gongui Ma și posibilitatea divorțului pe care alege să nu o ia niciodată în considerare.
Sunt conștientă că această limitare poate fi rezultatul creșterii primite de la mamă, care dă dovadă de aceeași umilință întâlnită uneori la Naziran, ori a lipsei totale de educație, dar acestea nu explică deloc lipsa interesului pentru cele două fiice din timpul recuperării. Menționează deseori c-ar face orice să le salveze din ghearele soacrei dar concret nu ia nici o măsură până nu se implică jurista ONG-ului. Mi s-a părut a fi o dovadă mai mult a superficialității, fiind mult mai preocupată de cum va fi percepută de către societate decât să se preocupe de cele două copile.
Da, probabil nu este deloc corect să o judec pe Naziran. Sunt memorii și nu am acest drept. Însă nu am avut cum să trec peste frivolitatea generală, indiferent care este cauza acesteia. Pentru mine este de neimaginat să nu lupți pentru proprii copii.
Este de neconceput ca oamenii să fie supuși unor asemenea atacuri și chinurilor care le preced și sunt marcată de suferința nemeritată pe care au îndurat-o. În afara acestui aspect însă nu pot empatiza cu tânăra pakistaneză în absolut nici un alt moment.
Nu a fost ceea ce mi-aș fi dorit și sunt chiar dezamăgită de carte.
May 19, 2024
Ακόμη μια ιστορία που αναδεικνύει την άκρατη βία και παράνοια με τον πιο τραγικό τρόπο.
Σωματικά, ηθικά και ψυχολογικά, η Ναζιράν έχει βιώσει έναν απίστευτο πόνο και, παρόλα αυτά, ήταν αποφασισμένη να επιβιώσει. Βγήκε πιο δυνατή από μια τραγική ζωή, μια ζωή που κάποιοι αποφάσισαν να καταστρέψουν σταδιακά. Τελικά τα κατάφερε! Έχει όλο τον σεβασμό μου!
Εξαιρετικό βιβλίο! Περιγράφει τις παραδόσεις, τους κώδικες, τις αντιδράσεις ανθρώπων του Πακιστάν. Αξίζει να το διαβάσετε και θα εκτιμήσετε περισσότερο εκεινες τις γυναικες, θα εκτιμησετε καλυτερα την κατάσταση και τις συνθήκες ζωής των γυναικών σε ορισμένες ισλαμικές χώρες.
Καλή Ανάγνωση!
Σωματικά, ηθικά και ψυχολογικά, η Ναζιράν έχει βιώσει έναν απίστευτο πόνο και, παρόλα αυτά, ήταν αποφασισμένη να επιβιώσει. Βγήκε πιο δυνατή από μια τραγική ζωή, μια ζωή που κάποιοι αποφάσισαν να καταστρέψουν σταδιακά. Τελικά τα κατάφερε! Έχει όλο τον σεβασμό μου!
Εξαιρετικό βιβλίο! Περιγράφει τις παραδόσεις, τους κώδικες, τις αντιδράσεις ανθρώπων του Πακιστάν. Αξίζει να το διαβάσετε και θα εκτιμήσετε περισσότερο εκεινες τις γυναικες, θα εκτιμησετε καλυτερα την κατάσταση και τις συνθήκες ζωής των γυναικών σε ορισμένες ισλαμικές χώρες.
Καλή Ανάγνωση!
August 14, 2015
It kind of reminded me Malala's story. When I started reading the book, I didn't know that it was a true story. I thought that the author of the book was just inspired by things that happen in this part of the world that the book is taking about and just made up the story, because at some points I found that the writer wrote things that were a little extravagant. So, imagine my surprise when I found out that it actually is a true story! My personal opinion, is that you must be a little mature in order to read this book, since some parts can be a little hard for an immature reader.
August 5, 2025
Témoignage bouleversant d’une femme mutilée par un acte atroce. Une leçon de courage, de résilience et de dignité. Le style est simple, direct, mais l’impact est immense. Un livre fort et nécessaire sur les violences faites aux femmes.
April 12, 2021
E' una storia scioccante, mi ha colpito molto.. E' da raccomandazione per quei a chi piace leggere (auto)biografie.
Displaying 1 - 27 of 27 reviews