Viitorul anterior

by Liviu Ornea

Viitorul anterior este monologul unui văduv, tată a doi copii, fost profesor universitar, care își rememorează viața, de la secvențe din copilărie la iubiri din adolescență, muzici și cărți, peripeții din timpul armatei, beții memorabile, prietenii de neînlocuit, călătorii, dorințe și fantezii etc. Totul, în încercarea de a-și purta demn bătrânețea, singurătatea, insomniile, descompunerea lentă, dar sigură a corpului. Ca intelectual, are suficient antrenament teoretic pentru cea din urmă misiune. Însă aceasta devine problematică atunci când nimic nu merge cum a planificat și viața îl ia din nou prin surprindere. Cum înveți să-ți accepți moartea iminentă?

Liviu Ornea debutează în literatură cu una dintre cele mai tandre și sfâșietoare confesiuni despre îmbătrânire și moarte.

Viitorul anterior te duce constant cu gândul la Moartea lui Ivan Ilici.

Pretextul autobiografic al povestirilor lui Liviu Ornea nu trebuie să înșele: nu nostalgia e personajul lor principal. Calculul e infinit mai subtil. Ce urmărește el aici nu e atât viața unui om care, ajuns sexagenar, își recheamă dulce tinerii săi ani, cât însuși procesul convulsionat al recuperării trecutului. E, dacă vreți, o memorialistică în care accentul cade pe primele patru silabe. Științific aproape: filtrele, actele de spontană revelație, micile minciuni care suprascriu realitatea, petele albe fac deliciul acestei cărți nu mai mare decât un microprocesor. - Cosmin Ciotloș

Locvacitatea naratorului, dilemele, amintirile pe care ți le derulează în fața ochilor, poveștile pe care ți le împărtășește, referințele culturale incorporate firesc, plictiselile, fișele de lectură transcrise, imprevizibilul crud al vieții, ritmul, umorul, lungimea frazelor, viciile, tonul, decupajul narativ, toate (și încă multe altele) conduc spre o singură concluzie: ai în față o mică bijuterie literară. -
Eli Bădică

144 pages, Paperback

Published April 1, 2020

Reviews

[Maria Roxana · Rating 3 out of 5]

M-am apucat de ea azi-noapte, considerând că se asortează cu ploaia. E despre încercarea de a accepta cu demnitate bătrânețea, despre nostalgiile cu care se confundă ea, despre secvențe de demult, dar totuși atât de "proaspete", despre muzici și cărți, dar și despre singurătate.

[Anca Zaharia · Rating 3 out of 5]

Recenzia aici: https://ancazaharia.ro/2021/01/viitor...


Apropierea morții și dorința de control în fața ei servesc drept punct de lansare pentru o dezbatere în proză, deloc facilă, însă cursivă, legată de problematica sinuciderii asistate, a demnității umane în condiții extreme sau excepționale, de aspectele financiare care conferă libertatea de a trăi (sau a muri) după cum îți dorești, moralitatea de a fi asistat, deci ajutat, de un prieten sau chiar de copii atunci când identifici cea mai bună modalitate de a pleca dintre cei vii într-un moment ales de tine, nu lăsat la voia întâmplării.

[citesc_cu_sufletul · Rating 3 out of 5]

Mai exact ar fi un 2,5⭐

[Diaconescu Marta · Rating 4 out of 5]

Este o carte draguta, scrisa cu umor subtil, te face sa-ti dai seama ca pe cat suntem de diferiti, pe atat ne asemanam si avem aceleasi ganduri. Nu conteaza ce varsta si, sigur te vei regasi in vreun pasaj. Un singur lucru as mai adauga, nu mai stiu unde am citit sau auzit, dar mi-a ramas in minte: “Nu suntem corpuri cu un suflet, suntem suflete cu corpuri!”

[Petruta · Rating 2 out of 5]

Living Ornea debuteaza in proza cu Viitorul anterior aparuta la editura Nemira. Cartea este un monolog al unui vaduv, fost profesor universitar, tata a doi copii, care isi rememoreaza viata povestind întâmplări din adolescenta, armata, calatorii. 

Desi tindem sa credem ca nostalgia este subiectul principal, nu este asa. Incercarea de a-si purta demn batranetea, singuratatea, insomniile si cea din urma misiune sunt punctele forte ale volumului.

Limbajul este unul accesibil, dar pe alocuri vulgar. Prea multe detalii intime care nu ma interesau. Sunt pasaje care iti aduc zambetul pe buze, este placut sa citesti din carte, dar sunt si pasaje care te scarbesc. Nu vreau sa dau mai multe detalii din carte.

[Valentin Derevlean · Rating 3 out of 5]

Sincer, undeva între 3 și 4 stele.

Câteva dintre proze mi-au plăcut mult. E un soi de roman fragmentat, alcătuit din biografia unui fizician ajuns la bătrânețe și a cărui memorie recuperează momente importante sau banale din existență, o recuperare afectivă și cât se poate de subiectivă.

Scene din copilăria comunistă, ocazii ratate de a cuceri femei din jurul său, escapade prin Italia în delegații, probleme casnice sau de serviciu. E un ton melancolic-masculin în tot volumul care mi-a plăcut și care mi-a lăsat o stare de bine la final. Greu să explic, însă trebuie citit tot volumul pentru a înțelege starea pe care ți-o transmite. Un volum de debut care m-a făcut să vreau să citesc și viitoarele volume ale autorului.

[Luiza D.]

N-o sa-i dau stele pentru ca m-a lăsat cumva împărțită ireconciliabil între ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut, fără sa reușesc sa fac o medie.

E scrisă bine, dar ceva din brutalitatea adevărurilor protagonistului mie, una, mi-a căzut cam greu.