Educație și putere •• Sau despre educația pe care am putea s-o avem

by Lazar Vlasceanu

„Premisa principală a demonstraţiilor din acest al doilea volum Educaţie şi putere este că şcoala românească actuală, în întregime, respectiv ca sistem şi funcţionare a fiecărei instituţii, ori se transformă, ori va continua să strice şi mai multe minţi şi caractere individuale şi să diminueze şi mai mult ritmul dezvoltării sociale a naţiunii. În conţinutul cărţii se demonstrează cum poate să fie readusă educaţia din starea de container al tuturor riscurilor care ameninţă în prezent individualităţi şi naţiunea ca întreg în cea de instanţă de deschidere a orizonturilor inteligenţei şi înfăptuirilor individuale şi comunitare. Aceasta înseamnă că se caută educaţia pe care s-ar putea să o avem dacă am trece la acţiuni de transformare.” (Lazăr Vlăsceanu)

264 pages, Paperback

First published February 1, 2020

Reviews

[niste eroi · Rating 1 out of 5]

TLDR: multa gargara pentru nimic. Poate Romania nu este esuata inca dar cu siguranta Statul este esuat si ii place aceasta esuare. Dovada este invatamantul care merge din inertie.

L.V nu are curajul sa o afirme dar schimbarea in invatamantul romanesc e la fel ca in toata civilizatia romaneasca ...este schimbarea biologica: asteptam sa moara oamenii creati de regimul predecent pentru a aparea oamenii unui regim cu continut democratic...


-Educația pentru autonomie
-Instituționalizarea drepturilor și libertăților individuale și civice
-învățarea autonomiei
- Practicarea autonomiei individuale ca mod de a fi
"
Școala contemporană nu poate fi performantă decât ca școală a libertății, adică a posibilităților multiple de alegere în învățare în condiții ale egalității oportunităților școlare."

"Relevanta socială a autonomiei individuale
Din perspectiva adoptată aici, proiectul viitor al unei educații românești de succes are menirea să asigure dezvoltarea prin cunoaștere și cultură a unei persoane puternic individualizate, capabile să coopereze cu ceilalți și să-și gestioneze in mod competent și independent traiectoria unei vieți împlinite conform propriilor scopuri ,și convingeri dimensionate de realismul unei vieți responsabile. O societate formată din persoane autonome este și devine tot mai democratică și prosperă, mai inovativă tehnologic și mai creativă cultural. O societate formată din persoane heteronome, supuse unei elite economice și politice dominatoare, este conservatoare cognitiv, stagnantă economic și în permanente decalaje de dezvoltare față de alte țări democratice, lipsită de inovații tehnologice sau culturale, bazată pe multiple nedreptăți sociale.
Dacă autonomia individuală ar deveni obiectivul central al educației românești, inițiativa ar fi pe cât de nouă, pe atât de opusă practicilor dominante anterior în educație și în viața socială, politică și economică. Din păcate, istoria noastră națională poate fi citită și recunoscută ca una a stimulării pe termen lung a construcțiilor politice și economice limitate la cultivarea dependențelor unora - mulți - față de puținii puternici ai zilei. Mai mult, lipsa cronică a investițiilor publice în educație a contribuit în mod hotărâtor la menținerea majorității populației românești pe durate lungi de timp, inclusiv în prezent, în stări de mizerie personală și de ignoranță și neîncredere în educație și în ceilalți."
"
Educația într-o societate democratică este și trebuie să fie o educație pentru formarea și dezvoltarea autonomiei individuale. O astfel de educație este orientată către formarea și dezvoltarea capacităților individuale de autoreflexivitate, autodirectivițate și autodisciplină. Ca atare, educația pentru autonomie asigură trecerea unei persoane din starea de heteronomie a dependenței față de societatea și autoritatea adulților în starea de autonomie individuală matură a elaborării de decizii orientate spre realizarea propriilor scopuri și spre cooperare cu alții semnificativi."

"
Al doilea aranjament instituțional al convenienței ia forma a ceea Adrian Miroiu a numit frica de competiție1, respectiv rezistența la organizarea socială de tip competitiv sau sabotarea organizărilor competitive prin acțiuni frauduloase. Să nu ne grăbim a asuma că preferăm competiției cooperarea. De fapt, preferăm lipsa de transparență și strategiile de falsificare a aranjamentelor competitive, în vederea maximizării avantajelor individuale sau de clan. Educația a ajuns să devină laboratorul practicilor individuale de învățare a aranjamentelor conveniențe de falsificare a selecției și competiției bazate pe merite individuale. Asocierea acestora cu ciclurile electorale pe termen scurt scoate educația din orice program pe termen lung, tipic pentru educație. Prezenteismul oportunist sufocă orice inițiativă majoră de ameliorare sau schimbare din câmpul educației."