Domnul C, un tanar studios, insa coplesit de datorii, se hotaraste sa se angajeze la o mare corporatie, motiv pentru care trebuie sa dea mai intai un interviu.
Tot ceea ce urmeaza insa este un adevarat carnaval al groazei, la care eroul nostru participa in calitate de personaj principal si victima desemnata. Domnul C exploreaza cu determinare o lume absurda, neverosimila, in care fiintele umane par a interpreta un rol prestabilit, trasat de forte nevazute. Treptat, interviul capata intelesuri si semnificatii noi, iar tanarul C se vede silit sa lupte cu pretul vietii pentru a afla adevarul despre propria fiinta.
Romanul horror "INTERVIUL" are un loc aparte in literatura romana, avand ca precursori operele lui Stephen King, Kafka sau Bulgakov. Cititorul se scufunda treptat in acest univers straniu si stramb, insa surprinzator de familiar, o lume aflata la discretia unor forte malefice.
Drama Domnului C, personaj universal, poate fi a oricaruia dintre noi, iar adevarul pe care el il cauta da sens propriei noastre existente in lumea contemporana.
Desi nu e genul meu preferat de lectura, Interviul a reusit sa imi smulga niste aplauze virtuale. Filosofia din spate este una cu care rezonez pana la un punct. Nu mi-a placut, insa, ritmul lent, cartea nu te tine deloc, dar deloc in priza. Aceeasi carte, scrisa intr-un ritm mai alert, ar fi fost mult mai buna, mai intensa. Mai de efect.
Nu este o surpriza ca aceasta carte a fost inspirata, destul de mult zic eu, de Procesul lui Kafka, foarte multe personaje episodice si slab conturate, o avalansa de intamplari care te pune intr o mica dificultate insa nu este o carte rea, ceva nou in literatura romana. Finalul o mai salveaza un pic.
Despre "Interviul" d-lui Cosmin Baiu, nu pot sa spun decat ca este o carte realmente GE-NI-A-LA!! Nu neaparat datorita structurii, stilului sau al actiunii (drumul d-lui C spre "Interviu" nefiind decat o inlantuire de aventuri macabre, aparent fara sens - foarte bine descrise, dealtfel), ci mai ales prin modul in care satirizeaza multe aspecte ale societatii in care traim (capitolele Catedrala si Corporatia fiind extrem de graitoare in acest sens), iar autorul face asta destul de subtil, dar maestruos, acoperit cu "patura de horror", as zice eu, de suprafata. Nu are rost sa intru in mai multe detalii si concluzii referitor la roman, o face autorul la sfarsit, cu conditia absolut necesara de a citi intai romanul. De ce mi-a placut aceasta carte? Pentru ca in multe privinte se identifica si cu conceptiile/concluziile mele fata de societatea in care traim, dominata de stereotipii si de reguli facute de unii pentru altii, si plina de competitii inutile, ori in numele unor ideologii absurde - fie ele de orice natura, ori pentru a atinge anumite castiguri materiale trecatoare - toate acestea in detrimentul semenilor...in fine, ar mai fi multe de spus. Acestea fiind zise, singura optiune a mea pentru a nota cartea, este 5 stele! Scriind opiniile mele de mai sus, imi place sa cred ca nu am fost ghidat de subiectivism (probabil pentru ca autorul, precum am banuit de la inceput, este un fidel ascultator/fan al stilului de muzica black-metal - ca si mine, dealtfel), si recomand aceasta carte, care ar putea fi ori foarte apreciata ori foarte criticata, dar asta nu ii va schimba mesajul, ramane, bineinteles, la alegerea cititorului ce atitudine sa adopte.