Geniala! In functie de cat de multe notite mi-am luat, asa imi dau seama cat de valoroasa este o carte. Cartea asta este de capatai in parenting. Stim ca cel mai bun mod de a creste, de a ne vindeca si de a petrece timpul este prin joc. Sa ne jucam impreuna!
“
Ne plangem de durata scurta a atentiei copiilor, dar noi cat putem sa ne jucam cu bile, cu papusi Barbie, Monopoly sau jocuri imaginative inainte de a ne plictisi si de a fi distrasi sau de a ne invinge senzatia ca munca sau pregatirea cinei e mai importanta?
Cu cat animalul e mai inteligent, cu atat se joaca mai mult.
Jocul este ceea ce faci cu prietenii tai. Jocul e unul dintre cele mai potrivite moduri de a interactiona cu copiii, scotandu-i din blocajul afectiv sau din purtarea obraznica si atragandu-i pe un teren al aproprierii si al increderii in sine.
Copiilor le este benefic timpul petrecut departe de adulti si au nevoie de el, nu trebuie sa ne mutam cu totul in lumea lor.
Cand se afla langa straini, copiii cu atasament sigur isi pun la pastrare sentimentele neplacute pentru momentul reuniunii cu persoana de atasament primar.
Atentia neplacuta e mai buna decat lipsa totala a atentiei.
Copiii conteaza pe noi ca sa le reumplem paharul si se simt indurerati si tradati cand, in loc de asta, li-l rasturnam.
Cel mai important lucru pe care li-l putem oferi copiilor nostri e abilitatea noastra de a-i face sa se simta iubiti, respectati, doriti si bine-veniti. O reumplere autentica se poate produce numai intre oameni, nu intre copil si televizor sau computer oricat de interactiv ar fi.
Oglindirea, dezmierdarile, vorbitul cu bebelusii si cantatul pentru ei, prezentarea lumii in portii mici, pe masura lor - acestea sunt prototipurile jocului, precursoare tuturor momentelor placute pe care le vor avea impreuna copiii si parintii.
Atitudinea critica este un obicei prost, de care ne dezbaram cu greu.
Rasul impartasit inseamna un progres mare fata de o predica moralizatoare ce ajunge la urechi surde. Rasul ii apropie automat pe oameni.
Foarte putini parinti isi dau seama cat de sanatos e pentru copii sa aiba ocazia, dupa un episod distractiv, de a varsa o parte din lacrimile retinute si acumulate. Facem greseala de a ne agita in jurul copilului sau de a striga la el, fiindca plansul sau rabufnirea par sa nu aiba motiv. Ramaneti langa copil in timp ce isi descarca aceste sentimente. Foloseste cucuiul ca prilez de a descarca sentimente vechi, aflata la pastrare.
Un copil invata cel mai bine cand este fericit.
Copiii se lupta si se harjonesc pentru a-si testa forta fizica, pentru amuzament si ca modalitate de a-si controla agresivitatea.
Jocul fizic este extrem de important in dezvoltarea copiilor.
Luati o situatie cu care copilul are dificultati, etichetati-o drept joc si lasati-l sa exerseze obtinerea controlului asupra impulsurilor proprii, in maniere care nu ii va aduce pedepse sau umilinta.
- imitare, cucu-bau
- Cap de caca(porecle), stop/hai
- Sa nu razi, sa nu te gandesti la un elefant
- Controlul agresivitatii prin temporarizare (mai incet, mai tare)
- Schimb de roluri in infruntarea fricilor; jocul imaginativ
“Ai voie sa ma faci proasta, dar nu ai voie sa ma faci snitel vienez” 😂
Trecerea la jocul imaginativ este unul dintre cele mai importante salturi pe care le va face copilul vostru. Ori de cate ori un copil se lupta cu o traire afectiva sau cu o idee confuza, e util sa atribuiti unui personaj imaginar rolul respectiv.
Copiii care vor sa joace aceste jocuri(cu agresivitate, eroi si raufacatori) au nevoie sa le joace, iar daca nu li se ingaduie, o vor face oricum pe ascuns. E mult mai bine sa va alaturati lor si sa le jucati cu ei, lucru care va permite sa ajustati putin jocul, daca devine prea violent sau scapa de sub control.
!!! Jocurile derivate din filme de cinema sau de televiziune tin jocul blocat la acel scenariu. Majoritatea jucariilor sunt porcarii - pot sa faca un singur lucra la nesfarsit. Jucariile grozave, la fel ca jocul de rol bun, le ingaduie copiilor sa ia lumea in stapanire si le permit exprimarea deplina a creativitatii lor.
Combateti violenta din jocurile video, jucandu-va cu ei. Lasa-ti sa va impuste si sa va trateze apoi!
Pot deseori sa spun, dupa felul cum se joaca niste copii, cat de mult se uita la televizor si ce tipuri de programe au voie sa vada.
Copiii sunt programati sa vada o reclama si sa spuna: ‘Vreau si eu jucaria asta!’
Vizionati emisiuni si filme impreuna si opriti-va sa discutati ceea ce vedeti.
Folosind miliarde de dolari pentru marketing lumii scriu un singur scenariu: cel al consumatorului.
Unii copii aproape ca nu stiu sa se joace daca nu au la ei o jucarie.
De parca prapastia din generatii n-ar fi oricum greu de trecut , acum avem reclame concepute sa le dea adultilor impresia ca nu-i vor intelege niciodata pe tineri. Scoateti aparatura electronica din priza si jucati-va!
Parentajul este procesul prin care le daruim copiilor nostri si radacini, si aripi.
Asezati-va pe podea si jucati-va cu copiii. Indiferent ce jocuri jucam cu ei, putem face un efort in plus de a stimula legatura cu baietii si de a intari puterea fetelor, atfel incat tuturor copiilor sa le poate creste radacini si aripi.
Cand nu reusesc sa obtina reumplerea consecventa a paharului lor, devin impulsuvi si neatenti.
Singurul lucru pe care stiu sa il faca baietii cand simt frustrare e sa devina agresivi.
Impartasirea e cea care ne ajuta sa ne descarcam suferinta.
Cum sa ne lasam calauziti de copil: Spuneti pur si simplu Da, faceti orice vrea copilul sa faca, ingrijiti-va de siguranta, alocati timp de joaca, acordati-va timp pentru a va reveni.
Jocul e modalitateq copiilor de a ne povesti despre viata lor. Jucand ceea ce vor ei, asa cum vor ei ii ascultam cu adevarat. Jocul e modul lui de a vorbi si a gandi.
Timp de joaca, o ora sau doua, in care faceti ce vrea copilul. Adultul ii ofera copilului intreaga atentie, fara intreruperi si cu concentrare clara asupra conexiunii, implicarii si interactiunii.
E timpul tau special. Ce vrei sa faci?
Introduceti in joc teme importante.
Pune papusile si animalele de plus ale copilului sa interpreteze respingerea si excluderea din grup.(terapie prin joaca, in contextul gradinitei)
Rasetele chiar il ajuta pe copil sa se gandeasca mai bine la subiect.
Am luat actiunea dorita de el - sa ma pocneasca peste cap cu perna - si, in loc sa o declar impotriva regulilor, am transformat-o in cerinta (ai voie sa ma pocnesti peste cap, dar trebuie sa stai intr-un picior si sa canti) Aceasta mica intorsatura ii ajuta pe copii sa-si dezvolte deprinderile de cooperare.
Orice om simte agresivitate, asa cum simtim cu totii multe alte tipuri de impulsuri.Cheia consta in a le regla. Am luat agresiunea si l-am invitat sa o faca si am modificat-o putin.
A-i detesta jocul preferat inseamna o invalidare pentru el si o povara pentru noi.
Multi adulti spun ca plansul face rau. Cred ca motivul este faptul ca o parte din noi se lupta permanent sa nu dea drumul lacrimilor. Cei mai multi dintre noi consumam o mare cantitate de energie psihica retinandu-ne emotiile si incercand sa-i determinam pe copii sa faca acelasi lucru.
O emotie intensa, prea puternica pentru a fi retinuta, poate duce la un potop de alte emotii care asteptau doar prilejul de a iesi la iveala.
Povestirea incidentului intareste relatia din voi si copil.
Ce credeti ca incearca sa exprime copilul prin crize de nervi? Frustrare
Daca parintii pot ramane disponibili afectivi, chiar daca sunt fermi pe pozitia unui refuz, crizele de mervi ii pot invata totodata pe copil ca nu va fi lasat singur in noapte intunecata a sufletului.
Trebuie sa ii ajutam pe copii sa-si dezvolte curajul, nu infricarea, increderea in sine, nu duritatea. Gazela care continua sa doarma linistita cand restul cirezii o ia la fuga va fi mancata de leu.
Trebuie sa te imboldesti sa faci lucruri de care te temi; altfel nu vei incerca niciodata lucruri noi.
Exprimarea artistica este una dintre cele mai bune modalitati de descarcare a anxietatii sau a fricii, fie ca se face prin cantat, dans, desen, scris.(Hai sa ne prefacem ca mergem la dentist)
Lacrimile sunt bune. Bebelusi plang pur si simplu ca sa se exprime sau sa-si descarce frustrarile si tensiunile acumulate, prilejuite de intensitatea experientelor lor cu care se confrunta. Va rog, nu-i trimiteti sa planga singuri. Copiii folosesc pretexte pentru a plange.
Ii putem ajuta in competenta emotionala intrebandu-i ce simt, ce cred ca ar simti alti oameni sau ce emotii au papusile. “Arata-mi cu papusile astea doua ce s-a intamplat si ce ai simtit”
Fiindca suntem suparati, cautam cearta sau jignim pe cineva; acea persoana se supara, iar noi ne simtim mai bine ca prin farmec. Daca nu ai resursele necesare pentru a face fata unui sentiment, ar fi mai bine sa il elimini, pasandu-l altcuiva, ca pe un cartof fierbinte.
Apropierea, atitudinea jucausa si intelegerea afectiva au sanse mai mari de succes decat pedeapsa, modificarea comportamentului si permisivitatea excesiva.
CALMATI-VA! (Numarati pana la 10, luati o pauza) Umilirea, insultele, sarcasmul si amenitarile pot lasa cicatrici emotionale care persista mult mai mult decat vanataile.
Restabilirea conexiuni necesita o imbratisare, un timp tihnit impreuna, lupte, alergatura pe afara, o gustare sau o conversatie. (Intalnirea pe canapea)
Daca mai faci asa ceva, va trebui sa cant imnul national.
In graba de a-i pedepsi pe copii uitam ca esenta disciplinei consta in a-i invata.
Copiii devin adulti atenti cu altii, grijuli, cinstiti si buni datorita dragostei si afectiunii, datorita normelor morale inalte si datorita relatiei stranse cu o persoana care intruchipeaza acele valori.
Comportamenul dezorganizat este partial urmarea faptului ca nu au avut suficienta alinare de acest tip sau o viata suficient de structurata in perioada de sugar si pana la doi, trei ani.
Exprima-te prin cuvinte!
Intreruperea unui comportament distructiv nu e o pedeapsa, ci o limita. Limitele ii ajuta pe copii sa se controleze, sa-si exprime sentimentele si sa se gandeasca la ceea ce fac. Realizeaza contact vizual, vorbiti pe un ton bland, imobilizati copilul cat mai bland cu putinta, faceti o pauza daca v-ati incins.
Un copil nu face fata prezentei televizorului in camera lui, nu-si face temele daca are acces la telefon, nu poate controla timpul pe care il petrece online. Punerea limitelor se numeste parentaj.
Adevarata sursa a razgaielii consta in a le ceda copiilor, desi judecata ne spune ca nu e bine.
Trasati limite, apoi ascultati revarsarea sentimentelor neplacute ale copilului.
Toti copii au nevoie sa auda refuzuri iubitoare si blande, nu doar manioase ori explozive. Trebuie sa ne pastram refuzurile pentru situatiile in care vorbim serios si atunci sa le punem in aplicare. (Il oprim daca loveste, stam langa el sa isi termine tema). Nu inseamna niciodata ca, dupa ce ii spunem ce sa faca, plecam si nu ma mai bagam in seama daca s-a conformat sau nu.
Oamenii isi doresc doar apropiere , indiferent pe ce cai nebunesti sau stupide ar putea sa arate acest lucru.
Intre frati
—————-
Copiii au nevoie de unele conflicte.
Stai deoparte, dar cu ochii deschisi. Interveniti, dar cu delicatete, nu cu ciomagul.
“Sunt aici daca aveti nevoie de mine.”
Iau jucaria, motivul certei, si fug 😂
Daca nu gasiti o cale de a imparti sucul, va trebui sa mi-l torn in cap.
Hai sa gasim o solutie sa nu ne mai certam.
Scaldati-i pe copii in dragoste si afectiune. Povestiti conflictul si cautati castig de ambele parti. (Tu ce vrei? Tu ce vrei?)
In lumea reala, pentru ca o relatie de orice fel sa functioneze, ea trebuie cultivata. Adoptati o atitudine jucausa!
Faceti contact vizual! Oferiti dezmerdari. Impacati-va intotdeauna dupa o cearta. Oferiti iertare fara sa vi se ceara. Cereti-va scuze cand ati gresit. Ca modalitate de a rezolva un conflict, oferiti o imbratisare in locul unei pedepse obisnuite. Cand relatia voastra trece printr-o perioada dificila, petreceti mai mult timp impreuna, nu mai putin.
“Suntem aici, pe Pamant, ca sa pierdem vremea prostindu-ne. Nu ascultati pe nimeni daca va spune altceva!” Kurt Vonnegut