În genere, poezia lui Aurel Rău e o expoziție de savanterii, de forme strâns lucrate și îndelung șlefuite, în vederea unui cât mai viu efect de vitrină. Din discursul inițial, sentimental și revendicativ, din mai vechea grafie protestatară a „notației“ nonșalante, nu s-au păstrat decât repere vagi, umbre topite în fațetele geometrizate. Din cultura cuvântului sunt extrase senzațiile unei vitalități secunde, ardori și melancolii ale stilului în poziție pură. (Gheorghe Grigurcu)
Aurel Rău (n. 7 noiembrie 1930, Josenii Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud) este un poet, prozator, traducător și eseist din România. Născut din părinți agricultori, Aurel Rău a urmat liceul la Năsăud, Bistrița și Cluj. După terminarea Facultății de Filologie din Cluj (1953), lucrează ca redactor la revista „Almanahul Literar” (unde a colaborat din primul an de studenție), iar din 1959 este redactor-șef (revista se va numi „Steaua” din 1954). Clasificat drept „manierist” de către criticul Al. Piru,Gheorghe Grigurcu îl considera în 2009 „cel mai reprezentativ poet al grupării Steaua” și „cel mai mare poet în viață al Transilvaniei”. A tradus din Saint-John Perse, Machado, Giorgos Seferis, Konstantinos Kavafis etc.
Premii și distincții: Premiul Academiei pentru poezie (1969) Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor din România (1971) Premiul "Opera Omnia" al Filialei Cluj a USR (2000).