În genere, poezia lui Aurel Rău e o expoziție de savanterii, de forme strâns lucrate și îndelung șlefuite, în vederea unui cât mai viu efect de vitrină. Din discursul inițial, sentimental și revendicativ, din mai vechea grafie protestatară a „notației“ nonșalante, nu s-au păstrat decât repere vagi, umbre topite în fațetele geometrizate. Din cultura cuvântului sunt extrase senzațiile unei vitalități secunde, ardori și melancolii ale stilului în poziție pură. (Gheorghe Grigurcu)
Aurel Rău (n. 7 noiembrie 1930, Josenii Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud) este un poet, prozator, traducător și eseist din România. Născut din părinți agricultori, Aurel Rău a urmat liceul la Năsăud, Bistrița și Cluj. După terminarea Facultății de Filologie din Cluj (1953), lucrează ca redactor la revista „Almanahul Literar” (unde a colaborat din primul an de studenție), iar din 1959 este redactor-șef (revista se va numi „Steaua” din 1954). Clasificat drept „manierist” de către criticul Al. Piru,Gheorghe Grigurcu îl considera în 2009 „cel mai reprezentativ poet al grupării Steaua” și „cel mai mare poet în viață al Transilvaniei”. A tradus din Saint-John Perse, Machado, Giorgos Seferis, Konstantinos Kavafis etc.
Premii și distincții: Premiul Academiei pentru poezie (1969) Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor din România (1971) Premiul "Opera Omnia" al Filialei Cluj a USR (2000).
Întotdeauna mi-a fost greu să dau o recenzie unei cărți de poezie. Scriind și eu, mi se pare uneori că a evalua poezie este ca și cum ai evalua un suflet. Poezia ține de emoție, de trăire, de felul în care rezonează cu tine.De aceea, ratingul meu reflectă strict cât de mult a rezonat această carte cu mine. Autorul este, fără îndoială, un poet autentic. Cu toate acestea, după capitolul Ritualuri (undeva după primele 150 de pagini), am avut senzația că multe texte sunt scrise doar pentru a umple spațiul. Poeziile devin greu de urmărit, ideile nu mai par să se lege între ele, iar emoția, pentru mine, dispare aproape complet.Per total, mi s-a părut o carte medie. Am citit volume de poezie românească mult mai slabe, dar și unele considerabil mai puternice. Nu pot spune că am rezonat cu acest volum, însă cred că merită încercat de cei pasionați de poezie, pentru că fiecare cititor poate descoperi altceva în aceste versuri.