Ionesco: elegii pentru noul rinocer

by Liliana Corobca

„Mama păstra cartea lui, Elegii pentru fiinţe mici, ca pe icoană şi ştia poeziile acelea pe de rost. Ea nu s-ar fi supărat nici dacă fiul ei ar fi ajuns actor. Dacă îi place, zicea ea. Îşi spuneau versuri, iar cînd el ne vizita, se jucau, se strîmbau, interpretau roluri închipuite. Schimbau replici de parcă jucau teatru adevărat, iar eu eram publicul lor, spectatoarea, nu participam, tu semeni cu tata, ziceau ei, dar nu mă supăram. Ştiam că aşa e, eu semănam cu tata, trebuia să fiu fata tatei, iar între ei era o legătură care în teatrul lor ciudat îi făcea să pară un singur rol cu două feţe, unul tînăr, altul bătrîn, unul vesel, altul trist, dacă mama era veselă, Eugen era trist, dacă era invers, Eugen făcea tot posibilul s-o înveselească, aşa erau mama cu Eugen. Dansau amîndoi uneori, nu aveam patefon, cînta Eugen sau cîntau amîndoi şi dansau. Atunci se producea minunea, atunci mama noastră îmbătrînită înainte de vreme întinerea, de parcă atingerea fiului ei era fermecată. Devenea tînără, o fetiţă, şi fericită şi bucuroasă, ochii îi străluceau, obrajii se rumeneau şi devenea frumoasă. Dansul lor magic, dragostea ca un fir mătăsos de lumină nevăzută între mamă şi fiu.
Eugen nu putea accepta moartea ei prematură. Cînd eram mic, mă ducea mama la cinematograf, dacă o rugam, iar eu nu am dus-o niciodată, aş vrea la un teatru, a zis ea şi eu i-am răspuns: nu-mi place teatrul, nu vreau la teatru. Am stat departe de ea cît am locuit la tata, apoi la Craiova, am stat departe cît eram student, niciodată nu aveam timp pentru ea. N-am dus-o nicăieri, n-am bucurat-o cu nimic, în timp ce ea ne-a dat tot ce-a avut mai bun, a lucrat ca să ne poată ajuta, să ne ofere totul, iar cînd şi eu am avut, am băut toţi banii cu prietenii. Am fost străin, am fost departe. Dureros de departe! Mamă, hai să jucăm mai departe teatru, tu de la tine de sus, eu de aici de jos.”

Genres: Romanian Literature

216 pages, Paperback

First published March 1, 2020

About the author

Liliana Corobca s-a nascut la 10 octombrie 1975, in satul Saseni, judetul Orhei, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii de Stat din Moldova, sectia romana-latina. Este doctor in filologie (conducator stiintific: prof. Nicolae Manolescu) la Universitatea din Bucuresti, cu teza Personajul in romanul romanesc interbelic, Editura Universitatii Bucuresti, 2003. A debutat cu romanul Negrissimo, Editura Arc, Chisinau, 2003 (Premiul „Prometheus“ pentru debut al revistei Romania literara, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova). A editat corespondenta din exil a lui Al. Busuioceanu, Un roman epistolar al exilului romanesc, vol. I si II, Editura Jurnalul literar, Bucuresti, 2003, 2004), Poezia romaneasca din exil (antologie, prefata si note, Editura Institutului Cultural Roman, Bucuresti, 2006), Dictionarul General al Literaturii Romane (coautor, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2004-2008).

Reviews

[Lavinia · Rating 4 out of 5]

Senzațională biografia asta, îmi place la nebunie unghiul de abordare al Lilianei, care vine pe firul pregătirii și activității ei de cercetător al cenzurii comuniste, așa că întreaga biografie e compusă din note, rapoarte și stenograme. E scrisă cu foarte mult umor subtil și ironie incisivă—lucruri care înțeleg că nu se regăsesc de obicei în proza ei, pe care n-am citit-o pînă acum—iar dacă nu mă opream aseară ca să văd discuția ei cu Andrei Crăciun de la lansare, aș fi terminat-o într-o zi, ceea ce (cred că) spune foarte multe.

Din păcate, faptul că a apărut în nefasta lună martie a anului 2020 și a avut parte de o lansare online, niște luni mai tîrziu, fără oameni în public, nu cred că a ajutat-o prea mult la vînzări și popularizare, dar a contribuit fără îndoială la dimensiunea absurdă, în perfectă congruență cu cel a cărui biografie Liliana a ales s-o scrie.

[Gratian Lascu · Rating 5 out of 5]

O biografie romantata scrisa inedit, avand structura unei piese de teatru. Actorii care interpreteaza piesa sunt agenti ai Securitatii. :) Astfel de prezentari total diferite despre vietii oamenilor sunt mult mai de impact decat clasicul “s-a nascut la…, a urmat studiile la…, prima piesa a fost scrisa in…, etc.” Aceasta este doua carte pe care o citesc din cadrul demersului Polirom de a aduce in lumina personalitatile romanesti si de fiecare data sunt uimit de informatiile pe care le aflu.

Imprumutata de la Biblioteca Centrala Oradea.

[Lucian Stănescu · Rating 2 out of 5]

n-am putut-o termina

[Irina Constantin · Rating 4 out of 5]

Atenție! Cortina se deschide, rog spectatorii să facă liniște!
Noul rinocer intra în scenă!

Pe Liliana Corobca o țin minte de la Litere, studentă fiind în anul doi la specialitatea română-engleză din cadrul Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova, Liliana ne-a onorat cu o prelegere tomnatica de brumărel.

Liliana Corobca este absolventă a Facultății de Litere, alma mater și a mea, cu o teză în geniul lui Eugen Ionescu.
Am ținut să citesc biografia asta mai mult decât mi-aș fi dorit să citesc și celelalte biografii romanțate, poate pentru faptul că am văzut de doua ori spectacolul Cântăreața cheală.
Geniul absurd este un rinocer surd, neînțeles, care își prinde singurul corn în entropie, se zbate și reușește să iasă cu greu de sub pumnul de fier al securității.

Concepută ca o piesă de teatru în trei acte dramatice însoțite de prolog și epilog, biografia lui Eugen Ionescu e complet diferită de cele citite până acum.
Liliana Corobca a făcut însăși un elogiu absurdului, dându-i și un nume concret prin "rinocerizare", un termen distopic, utilizat în biografie cu sensul de dezumanizare.
Eugen Ionescu are o copilărie amară prin dominația paterna severă și a unei mamei fragile la chip și la suflet care încearcă să-și salveze cei doi copii de la sărăcie.
Concepută sub formă epistolara, prima parte a biografiei se constituie sub formă de scrisori trimise de mama lui Eugen Ionescu surorii sale din România. Totul capătă forma unei banalități deșarte, mama lui Ionescu pierde custodia celor doi copiii, mutați la București cu un tată afemeiat, Eugen Ionescu este înscris la cel mai bun liceu, Sfântul Sava.
Instanțele absurde ale geniului ionescian încep să ce contureze treptat aici. Eugen Ionescu nu e nicidecum un elev silitor sau eminent. Cu o notă de 4 la purtare, și 6 la celelalte materii, deși știe pe de rost paragrafe în limba franceză din Hugo sau Balzac, Ionescu este un elev iresponsabil care își imită profesorii și face gesturi scandaloase în timpul lecțiilor.
Deși timid și introvertit cu colegii, Ionescu parcă își anunță din timp condiția omului excepțional catadicsit de o nebunie continuă.
Biografie lui Ionescu este concepută parcă ca o ecuație complicată din care extragi soluții ambigue abia la sfârșit.
Pornind de la premiza ca "regele moare", așa cum se întâmplă la sfârșit. Ionescu are o moarte liniștită înconjurat parcă de toate ființele mici pe care le-a convocat la o masă la care a așezat mai multe scaune decât ar fi trebuit.
Am remarcat conținutul elegiac al întregii biografii, e ca și cum un plâns mut te-ar fi invadat la final.
Totodată textul Lilianei are un concept parcă didactic, am rămas la sfârșit cu impresia că am ascultat o lungă prelegere despre Eugen Ionescu în aula unei facultăți pustii, unde pereți răsună a vocalizele unei cântăreți cheale, fantomotica, dispărută, unde apar și rinocerii la final să-ți pună nota 4 în registru.
Senzația asta m-a cuprins, de parcă aș fi ținut mâinele pe genunchi pe tot parcursul discursului ionescian și la sfârșit m-au atins lovituri înțepătoare de nuia, așa cum era bătut Ionescu în clasele primare pentru indisciplină...
O biografie pe care o voi ține minte, a fost o lectură complicată pentru că am ținut să absorb fiecare miligram de absurd, a fost ca un spectacol oniric la care am intrat pe tăcute, clandestin, fără bilet.
Cortina se trage la loc!
Sfârșit.