Los Origenes del Pensamiento Griego

by Jean-Pierre Vernant

Brand New. Ship worldwide

Genres: Philosophy, History, Nonfiction, Anthropology, Ancient History, Classics, Mythology

Paperback

First published January 1, 1962

About the author

Jean-Pierre Vernant was a French historian and anthropologist, specialist in ancient Greece. Influenced by Claude Lévi-Strauss, Vernant developed a structuralist approach to Greek myth, tragedy, and society which would itself be influential among classical scholars. He was an honorary professor at the Collège de France.

Born in Provins, France, Vernant at first studied philosophy, receiving his agrégation in this field in 1937.

A member of the Young Communists (Jeunes Communistes), Vernant joined the French Resistance during World War II and was a member of Libération-sud (founded by Emmanuel d'Astier). He later commanded the French Interior Forces (FFI) in Haute-Garonne under the pseudonym of "Colonel Berthier." He was a Companion of the Liberation. After the war, he remained a member of the French Communist Party until 1969.

He entered the Centre national de la recherche scientifique (CNRS) in 1948 and, under the influence of Louis Gernet, turned to the study of ancient Greek anthropology. Ten years later, he became director of studies at the École des hautes études en sciences sociales (EHESS). In 1971 he was professor in the University of São Paulo. This visit was also an act of protest that he made with François Châtelet against the brazilian military government (dictatorship).

He was a member of the French sponsorship committee for the Decade for the Promotion of a Culture of Peace and Non-Violence for the Children of the World. He supported the funding organisation Non-Violence XXI.

He was awarded the CNRS gold medal in 1984. In 2002, he received an honorary doctorate at the University of Crete.

Vernant died a few days after his 93rd birthday in Sèvres.

Reviews

[Esteban · Rating 3 out of 5]

Vernant fue uno de los helenistas más renombrados de su tiempo, y uno con ideas propias. Desgraciadamente, en este libro de divulgación tiene poco espacio para exponerlas, y en algunos momentos le juegan en contra de sus propios objetivos. El estructuralismo – acá adoptado en su versión dumeziliana – puede producir algunas etnografías decentes y hacer algunas interpretaciones interesantes, pero es una pésima historiografía. Eso se nota, por ejemplo, al tratar el tema políticamente crucial de la diferencia entre isonomía democrática y homonomía aristocrática. Vernant muestra un gran conocimiento con las fuentes, pero elige encerrarse en los límites propiamente ideológicos del discurso político griego y excluir por completo cualquier mención a los sirvientes, los esclavos y los extranjeros, quienes apenas aparecen en una nota al pie – el único fragmento del texto, dicho sea de paso, que diferencia a Esparta de alguna especie de maravillosa utopía comunal. Las mujeres ni siquiera aparecen como signo mudo de la diferencia sexual; están completamente ausentes. Una lectura interesada podrá tomar el recorte del objeto ("el pensamiento, no la sociedad griega") como excusa para esa exclusión, pero después no vale extrañarse o quejarse de las insuficiencias de una historiografía que al menos considera importantes para el pensamiento al trabajo y a la diferencia sexual.

[hope mohammed · Rating 4 out of 5]

كتاب صغير الحجم ممتع عن اصول اليونان منشأ وفكرا يبدا بذكر الاصل التاريخي للشعب اليوناني وهم غزاة المينين الذين استقروا في وسط اليونان في منطقة تدعى الهلاد ثم تحدث عن المجتمع اليوناني وبداية ظهور المدنية و النظام الاجتماعي الملكي ومابعده حين سقوطها تنظيم المدينة والاشارة الى نظام قانوني بدا يتكون مارا بدستور سولون محاولة الحديث باختصار عن نشوء الفلسفة او بناء العقل التي تالقت في ميليه الآيوني تحت يد أناكسيماندر .

الكتاب لااعتبره مدخل ولايقرأ على اساس هذه الفكرة ، قراته بترجمة د سليم حداد ترجمة جيدة لكن تمنيت وجود هوامش لااعرف عن الترجمة الاخرى لكن يشاع انها افضل .

ماساعدني على فهم مابين الاسطر كتاب الفلسفة الاغريقية لمحمد جديدي .

[Αβδυλλα Aωαςhι · Rating 2 out of 5]

الكتاب أقل بكثير من المتوقع، مستوى البحث ليس متقدم و المعلومات التي يقدمها ليست جديدة، كما أن العنوان مختلف بشكل ما عن المحتوى

[Sandu MIHAI · Rating 4 out of 5]

Titlul original al cărții este „Les origines de la pensèe grecque”, ediția a 5-a, publicată în 1992 la Presses Universitaires de Frace, fiind dedicată lui Louis Gernet.

Așa cum însuși autorul spune în prefață, cartea a apărut la solicitarea lui Georges Dumézil, pentru colecția „Mythes et religions”, pe care acesta o coordona, cu următoarele cerințe: să fie de mică întindere, dar „accesibilă unui public larg”. Să încerci în aceste condiții să oferi tabloul mutațiilor intelectuale dintr-o lungă perioadă de timp ce începea cu secolul XII î.e.n. (prăbușirea regatelor miceniene) până în secolul V î.e.n. (când apăreau cetăți înfloritoare, precum Atena), nu pare un demers simplu…

E vorba aici de o evoluție de la regalitatea miceniană la cetatea democratică, de la „declinul mitului la apariția unui corpus de cunoștințe raționale”. În ultimă instanță, ar trebui să ne intereseze cum a fost posibil miracolul transcenderii gândirii antice grecești, o evoluție cea fondat întreaga civilizație occidentală peste milenii…

Întregul „recenzumat” poate fi găsit aici...

[Sara Luppi · Rating 5 out of 5]

Un tuffo nel passato tra Politica, Logos e Filosofia... ci voleva!

[max · Rating 5 out of 5]

This is an absolutely brilliant book. Vernant is a gifted interpreter of the Greeks, a writer who possesses an apparently encyclopedic knowledge of Greek civilization and who can, at the same time, distill the essence of the Greeks into a thoroughly engaging, informative work. I highly recommend this little gem to anyone seeking a deeper understanding of the miraculous achievements of the Greeks in politics, philosophy, and social organization. This is a "big picture" interpretation of the Greeks that is unmatched for its clarity and penetrating insight.

In a reverential obituary published in the Independent after his death at 93 in 2007, Oswyn Murray wrote of Vernant: "His first book ... Les Origines de la pensée grecque (1962, translated as The Origins of Greek Thought, 1982) changed the history of Greek studies: in the wake of the decipherment of Linear B it asked the simple questions, what was the relationship between the newly discovered Mycenean world of palace bureaucracies and the invention of rationality by the Greeks, and how did Greek rationality relate to modern ideas?"

He adds: "To him the answers lay in the democratic political experience of archaic Greece, and the forms of verbal exchange developed in relation to civic duties. In this book he posed the fundamental questions which have been the starting-point for all studies of ancient Greece for the last 40 years."

[tomasawyer · Rating 3 out of 5]

J'te cache pas que j'ai pas tout compris. Le texte est assez court et ne prend pas le temps d'expliquer tous les concepts, de situer les civilisations et si on n'a pas de connaissances sur le sujet, on est vite perdu. Ce que j'ai compris, dans les grandes lignes, c'est que la cité Etat athénienne a fini par remplacer l'organisation très monarchique de la civilisation mycénienne. L'ouverture nouvelle à l'Orient a permis un développement économique et l'acquisition de connaissances scientifiques qui ont transformé culturellement la société grecque, faisant naitre en elle le besoin d'un ordre par l'équilibre, la modération, où chacun trouve avantage à respecter le contrat qui le lie à l'autre, à l'opposé d'un pouvoir monarchique injuste, irrationnel, inégalitaire, ostentatoire qui menace en permanence la cohésion sociale. Le pouvoir quitte le palais pour l'agora où l'intérêt commun dicte les décisions.

En me relisant, je trouve ça aussi pas clair que le livre... donc, c'est parfait ! ^^

[Shalan al shammary · Rating 4 out of 5]

يرجع هذا الكتاب ظهور الفلسفة والفكر العقلاني اليوناني إلى سقوط الطغيان وبروز الديموقراطية ودول المدن. كما لا ينسى أن لهذا الفكر جذور شرقية وجذور أسطورية.
قرأته بالمزامنة مع تاريخ هيرودوت المؤرخ العبقري الكبير. وفيه تبرز بوضوح العوامل الشرقية في ظهور الفكر اليوناني.
العالم القديم كان عالما أوسطيا كان البحر المتوسط فيه وسيطا حضاريا وليس حاجزا بين عالمين كما هو اليوم

[Tim · Rating 4 out of 5]

vernant is my favorite classical scholar. Frankly, the french tradition in classical scholarship is much more interesting to me in general than the anglo/american one -- plenty of broad cultural crossover, to structural anthropology, modern and post-modern criticism.

[Sandu Antocian · Rating 5 out of 5]

Istoria ideilor este mai mult decât o subdisciplină a ştiinţei istorice. Este o veritabilă aventură intelectuală în care răscoleşti trecutul, avântându-te în negura timpurilor demult apuse. Cunoaşterea originii gândirii poate arunca lumină asupra multor probleme de actualitate, legate de mentalitate și fluxul ideilor societale. Gândirea înglobează un complex de procedee şi acţiuni orientate spre creaţie pe care omul nu ezită să le utilizeze. Privind lucrurile prin această optică, studiul gândirii antice, ne permite să detectăm cunoștințele care s-au perpetuat în memoria colectivă, dar care sunt datate din timpuri imemoriale - cum sunt în mod sigur miturile antice.
Prin urmare „Originile gândirii greceşti” de Jean-Pierre Vernant se înscrie în peisajul autentic al istoriei ideilor. Scrisă inteligent de un savant renumit al antichităţii, istoric şi antropolog francez, demersul de faţă vine „să picteze” tabloul gândirii vechilor greci, care a lăsat o amprentă enormă în cultura europeană. Cartea nu este doar un studiu istoric - ea rupe hotarele interdisciplinarității. Alături de un specialist în istorie, din ea se poate „adăpa” şi un sociolog, filosof, antropolog, culturolog, etc. Este o operă cu un profil disciplinar suficient de extins.
Autorul poziționează originile intelectuale ale gândirii antice greceşti printr-un set de modificări la nivelul de percepţie al realităţii şi dimensiunii ontologice a lumii umane. Dispariţia civilizaţiei miceniene la sfârşitul mileniului II. î. Hr a reorientat sistemul politic şi social-economic grec în altă direcţie. Vechea ierarhizare socială trece în nefiinţă odată cu dispariţia palatului regal ca epicentru al vieţii publice. Aristocraţia militară s-a pomenit în situaţia când trebuia să negocieze cu reprezentanţii comunităţilor rurale o nouă formă de conducere politică. În acest context, apare conceptul „sofia” (înţelepciunea) ceea ce avea la început conotaţia de „cercetare a lumescului” – forme de guvernământ, orânduirea socială, instituirea armoniei universale între oameni, etc.
În esenţă, autorul suprapune inovaţiile intelectuale introduse de filosofii greci în secolul al VI. î. Hr - caracterul realist al ordinii cosmogonice bazat pe armonie şi balanţă între elementele constituitive ale lumii, interpretarea geometrică a realităţii - cu schimbările produse în plan social-economic, politic şi religios.
În primul rând, la nivelul organizării politice dispariţia palaturilor culturii miceniene şi apariţia polisurilor a semnificat apariția a noi orizonturi spirituale și amenajarea unui nou spaţiu social. Dacă în civilizaţia miceniană viaţa cotidiană şi cea politică era centrată pe palatul regal, atunci după prăbuşirea acesteia Olimpul politic se deplasează în „agora” – piaţa din centrul polisului. În orașele greceşti orice ierarhie social-politică a sucombat în faţa discuţiilor argumentative, cu participarea tuturor cetățenilor. Deci, luciditatea gândirii şi forţa cuvântului devin atuurile de bază ale locuitorilor din polis, în reglementarea problemelor de interes public.
Modificările survenite în gândirea greacă se observă în planimetria şi structura geometrică a polisului. Palatul încetează să fie centrul vieţii publice, iar locuitorii îşi proiectează casele nu în jurul fortăreţei regale, dar în jurul agorei, fiind amplasate la o distanţă egală una de alta. Noua planimetrie a intensificat relaţiile dintre locuitori şi le-a educat un spirit al libertăţii, convieţuirii şi unităţii. De acum înainte, oraşul „stă cu fața” spre piaţa comunităţii – locul întâlnirilor, discuţiilor şi dezbaterilor. Modificarea logicii spațiale a atras după sine şi „geometrizarea” gândirii grecilor.
Indubitabil, pentru epoca sa civilzaţia greacă a fost avansată în materie de filosofie şi cunoştinţe ştiinţifice. Am observat că gândirea a evoluat într-un context social-politic şi a reuşit să persiste datorită unui număr mare de adepţi şi grație valorilor ce le promova. Inclusiv, curentele şi şcolile filosofice apărute în perioada presocratică au plămădit fundamentul pentru dezvoltarea ştiinţei şi răspândirea cunoştinţelor despre natură. Filosofia greacă a început să cocheteze cu oamenii tot mai mult, pentru ca peste două mii de ani să (re)pătrundă şi în gândirea unei Europe (re)născute.

[Patrick · Rating 4 out of 5]

Studying for exam is so boring so I guess it's fine to read some small books in between. I’ve heard about the big name Vernant in the ancient Greek studies for a while. When it comes to an area such as this, it becomes exponentially hard to reconstruct the historical part already, and the wish of giving an outline of its philosophical or intellectual history (the more cultural and religious, think about how hard the Roman religious studies are, not having a central, unified religion, but full of political intricacies, philosophical underpinnings, and mythical elements). So I am happy so far about the synopsis and generalization Vernant used in this small book that tried to combine the philosophical and the historical aspects of the ancient greeks through a chronological order. Of course, being published in the 1950s or 60s, a lot of the evidence is outdated and not comprehensive (for example: the conflicting theory about the destruction of Minoan civilization, continuity between the Mycenaean and homeric world and after, the discussion of economy) but many observations still stood true to this day: the importance of horses, the research into the problem of sovereignty (an area largely ignored and only recently picked up partly because of Agamben/Schmitt/Benjamin became popular in recent years)—how it was organized myth for its own use sounds very Barthes to me—and many other points about its political organization. Interestingly, what Vernant’s research revealed to us is that if we want to dig deeper into how the Greek philosophical concepts came into being, it is not enough to just read plato and Aristotle and other pre-socratics. One has to reconsider their use and change in historical context through philological studies and their relations to the mythological/political aspects of the ancient society (one has to realize that philosophy is only the surface of the matter, distilled and then presented to us as something evident after centuries. A fixed, unchanging concept itself is an ideology. It is always that something triggers something else or something is required for achieving something else, from which the pragmata can become theoria and vice versa. As one or two chapters in this book has illustrated, the theogonies are used at one point to establish a sovereign “prince.” In another time, renaissance, the concept of arete, virtue, and many other greco-roman philosophical concepts are picked up again for the cities of regnum italicum as their own political armory). This book is a fun read especially if you have about Greek history before.

[Antonietta Florio · Rating 5 out of 5]

«La ricerca di un equilibro […] farà nascere, in un periodo di disordini, una riflessione morale e speculazioni politiche che definiranno una prima forma di “sapienza” umana. Questa sophia appare all’alba del VII secolo; è legata a una pleiade di personaggi assai strani, circonfusi da un’aureola quasi leggendaria, che la Grecia non cesserà di celebrare come i suoi primi, i suoi veri “Sapienti”. Tale sophia ha come oggetto non l’universo della physis ma il mondo degli uomini: quali elementi lo compongono, quali forze lo dividano contro se stesso, come armonizzarle, unificarle in modo che dal loro conflitto nasca l’ordine umano della città. Questa sapienza è il frutto di una lunga storia, difficile e contrastante, in cui intervengono fattori molteplici ma che, fin dall’inizio, si è allontanata dalla concezione micenea del sovrano per orientarsi verso un’altra strada. I problemi del potere, delle sue forme, delle sue componenti si sono posti fin dal primo momento in termini nuovi.» (J.-P. Vernant, Le origini del pensiero greco)
capitoli che compongono il testo saggistico dal titolo Le origini del pensiero greco, traccia sommariamente le linee dell’evoluzione politico-intellettuale della città greca: il passaggio dalla monarchia alla democrazia, dal declino del mito all’avvento dei saperi razionali. I tre aspetti con cui l’autore dà avvio all’indagine sono: 1. la riflessione di un pensiero esterno ed estraneo alla religione; 2. l’idea di un ordine cosmico non più basato sul nomos dell’anax, il re, ma su una legge immanente all’universo che eguaglia tutti gli elementi costitutivi della natura; 3. il mondo fisico «fatto di relazioni reciproche, simmetriche, reversibili» e, quindi, perfettamente inscritto nel campo della geometria.

Sottolineando primariamente l’antitesi tra mythos e logos, designanti rispettivamente la favola e il ragionamento valido e fondato, il mito e la ragione, e ponendo poi l’accento sulla destituzione del Re divino in favore dell’istituzione della polis intorno all’VIII secolo, Vernant risale all’atto di nascita della ragione greca. Così scrive nell’Introduzione:

«La scomparsa del re poté quindi preparare, al termine del lungo, oscuro periodo di isolamento e di ricostruzione che viene chiamato Medioevo greco, una duplice e solidale innovazione: l’istituzione della città, la nascita di un pensiero razionale.»

Se nel II millennio a.C., il Mediterraneo non è ancora diviso in Oriente e Occidente ed è abitato da molteplici popolazioni differenti, la cui vita sociale è organizzata intorno al palazzo, la cui funzione è politico-amministrativa, militare ed economica e assimilabile sotto molti aspetti al mondo indoeuropeo e al sistema feudale, l’invasione e l’espansione dorica nel Peloponneso, causerà una rottura insanabile con l’Oriente, sancendo altresì la scomparsa della sovranità micenea. L’anax è sostituito dal basileus, posto al vertice della gerarchia sociale, e la scrittura diventerà nel corso del IX secolo lo strumento con cui divulgare e pubblicizzare i vari aspetti della vita politica e sociale, l’elemento basico della paideia greca, un bene comune.

Tutto ciò avrà delle ripercussioni sulla struttura del pensiero e si accompagnerà a un cambio di mentalità, testimoniando come e quanto la filosofia e la politica siano caratterizzati da una stretta e intima connessione (e non dipendenza!). Infatti, se prima i poteri erano accentrati unicamente nelle mani del re, adesso vi è “un’esplosione di sovranità”, in cui la parola d’ordine è uguaglianza (isonomia) e, pertanto, i detti poteri sono distribuiti in maniera egualitaria a tutti i cittadini, il cui polo catalizzatore è l’agora, la piazza pubblica, il luogo di riunione e di confronto delle idee.

Sono queste – afferma Vernant – le basi che porteranno all’avvento della ragione greca. La polis sancisce la preminenza della parola, l’arte oratoria definisce l’arche e rappresenta il potere, a tal punto che i Greci (ad eccezione dei lacedemoni, chiusi nel loro rigido militarismo) ne fanno una divinità: Peitho, la forza di persuasione:

«Tra la politica e il logos c’è così un rapporto stretto, un legame reciproco. L’arte politica consiste essenzialmente nell’utilizzo del linguaggio; e il logos, all’origine, prende coscienza di se stesso, delle sue regole, della sua efficacia, attraverso la sua funzione politica.»

Insomma l’universo spirituale, dapprima riservato solamente alla casta guerriera e sacerdotale si amplia, includendo i saggi, i sofisti e i filosofi, per coinvolgere infine l’intero demos. Il prestigio della parola, lo sviluppo delle arti pubbliche e la liaison dell’uomo con l’uomo secondo il principio della somiglianza e la legge (dike) dell’equilibrio nell’esercizio del potere sono i tre caratteri costitutivi della polis, aristotelicamente definita come una “famiglia allargata”, una comunità naturale (koinonia), in cui la sophrosyne – la virtù del giusto mezzo o, come la intende Omero, il buonsenso – è il cardine, il centro gravitazionale, ingrediente indispensabile alla concordia sociale, all’armonia (homonoia) dell’insieme.

Trattasi di una virtù esemplare non solo all’interno delle relazioni istituzionali, bensì anche per tutto ciò che attiene il rapporto tra i cittadini stessi al di fuori del vecchio sistema palaziale, designante atteggiamenti morali e psicologici e che si traducono di fatto nel dominio delle passioni, delle emozioni e degli istinti. D’altronde «senza isotes non c’è città, perché non c’è philia». A partire dal VI secolo la filosofia fa la sua comparsa nel mondo greco; le cosmogonie e i miti vengono progressivamente soppiantati dalla razionalità dei primi pensatori di Mileto (Talete, Anassimandro e Anassimene) che fanno della natura l’oggetto di una ricerca sistematica e su queste basi tentano di modellare sia la polis, sia l’universo intero:

«Nulla esiste che non sia natura, physis. Gli uomini, il divino, il mondo formano un universo unificato, omogeneo, tutto intero sullo stesso piano; essi sono le parti o gli aspetti di una sola e medesima physis che dappertutto mette in gioco le stesse forze, manifesta la stessa potenza di vita.»

È così che Vernant dimostra come la nascita della ragione greca non sia avvenuta per miracolo, ma sia stata il frutto di un lento processo evolutivo, una “costruzione” avviata dalla scuola di Mileto. All’esperienza quotidiana che acquistava un senso in rapporto ai gesti compiuti dagli dèi originari (mito), adesso è «il quotidiano che rende intelligibile l’originale, fornendo modelli per comprendere come il mondo si è formato e ordinato».

Se il mythos cerca di rispendere all’interrogativo “chi è il dio sovrano?”, Anassimandro ammette l’inesistenza di un arche, dal momento che l’apeiron (l’indefinito, l’illimitato) s’identifica con – anzi è – l’arche, il quale avvolge e coinvolge tutto. È in tal senso che si parla di una laicizzazione e desacralizzazione del sapere, ovvero dell’elaborazione di una concezione del mondo, scevra della pratica cultuale e in cui la funzione della religio è pressoché nullo.

L’antropologo francese, dunque, distingue nettamente il razionalismo greco dalla scienza sperimentale, ma afferma che la filosofia nasce dall’osservazione guardinga dell’ambito politico che chiama in causa le relazioni tra gli uomini, piuttosto che porre l’accento sulle cose, sulla realtà fisica.

© Antonietta Florio

[Alejandro Orradre · Rating 5 out of 5]

Como suele ser habitual, Vernant no decepciona. En este caso nos introducimos en las raíces del pensamiento mítico y los inicios del filosófico de los antiguos griegos. Así, entre dioses y pensadores, se nos desgranan los motivos que llevaron a los sabios a intentar entender el mundo sin la ayuda de Zeus y compañía.

Imprescindible.

[Matt McCormick · Rating 5 out of 5]

So well written and so interesting. I wish Vernant had an English language Youtube video as I would love to hear him discuss classical Greece.

I have to his Myth and Tragedy and enjoying it even more.

[omayma · Rating 3 out of 5]

لا بد في البداية من الإشادة بالترجمة المحترمة والجهد المقدر الذي بذله الأستاذ سليم الحداد في نقل هذا العمل القيم إلى العربية، نقلا أبرز قيمته العلمية.
يدلل فرنان في هذه المحاولة على العلاقة الوثيقة التي تربط نشوء الفلسفة وظهور المدينة-Polis؛ حيث شجع الجو الثقافي والاجتماعي الذي ساد في المدينة كل أشكال التفكير العقلاني السياسي منها والفيزيقي/الفلسفي.
ارتبط نشوء المدينة وتغير النظام السياسي بسقوط الحكم الميسيني جراء اندفاع القبائل الدورية-doriens، تبعه اختفاء تدريجي لشخصية الملك-Anax وكل ما يرتبط بها من معاني اسطورية وما يحيط بها من رتب وألقاب، مما جعل السلطة التي كان يحتكرها لنفسه موضع نزاع بين قوتين اجتماعيتين كانتا حليفتا الملك في النظام السابق؛ الجماعات القروية والأرستقراطية الحربية. إن هذا الانهيار هو ما أدى إلى توليد تفكير خلقي وتأملات سياسية ستحدد المعالم الأولى للحكمة الإنسانية.
طبعت الندية والصراع الحياة السياسية والاجتماعية بالمدينة الفتية، من دون أن يقضي ذلك تماما على الشعور الجمعي بالانتماء لنفس الجماعة وإليها وحدها، وهو ما شجع على شيوع المساواة وإلغاء المركزية على عدة مستويات وأثر على الصعيد الثقافي والمؤسساتي. ويمكن رصد أوجه هذا التأثير من خلال:
- المكانة التي أصبحت تحتلها الكلمة في تنظيم القضايا المتعلقة بالمصلحة العامة.
- الإعلان الكامل وتوسيع دائرة الفضاء العام والإعلاء من شأن المصلحة العامة في مقابل المصلحة الخاصة.
- مشاركة جميع المواطنين المتساوية في ممارسة السلطة: Isonomia
ويضيف فرنان إلى جملة العوامل التي ساهمت في شيوع التفكير العقلاني الانفتاح الذي عرفته المدينة على الشرق وتأثرها بمظاهر البذخ والترف، والذي تسبب في أزمة على المستوى الديني والخلقي. لتنطلق بذلك موجة من التجديد والاجتهاد في شتى المجالات لتقليص الفروقات الجديدة الآخذة في التشكل ومزيد تكريس لمبدأ المساو��ة، وهو ما نتج عنه تأصيل نظري لمفهوم الفضيلة الذي كانت تتجاذبه المقاربات الارستقراطية والدينية، تأصيل قاده في البداية سولون-Solon مستخدما كلا من الاكراه والعدالة ليخضع الجميع لقوة القاعدة ويفرض مبدأ السيطرة على الذات من منطلق علماني. وأعقبه كليستين-Clisthène الذي كان ذا نزوع ديمقراطية في مجهوداته الإصلاحية.
بالرغم من ثورية الفكر الفلسفي والقطيعة التي أحدثها مع التصور الأسطوري، إلا أن فرنان يرفض القول بمعجزة يونانية أو الانفصال القطعي عن أنماط التفكير الخرافي. إذ يعتبر معالم تأثر نظريات الفلاسفة الطبيعيون، في أصل الكون ومبدأ نشأته، بالخرافة والاساطير واضحا؛ فوراء عناصر الطبيعة تختفي ألوهيات قديمة من الميثولوجيا، وهي تنقل مفهوم العالم الذي أعده الدين بشكل معلمن وأكثر تجريدا.
في المقابل هناك تناظر لا يمكن إهماله بين النظام الاجتماعي والسياسي للمدينة ونظام الكون لدى أناكسيموندر-Anaxémandre تلميذ طاليس، وهو تناظر يؤكد على الدور الحاسم الذي لعبه الجو الثقافي السائد في المدينة على نشأة الفلسفة. يظهر هذا التناظر جليا في قيام النظامين، الفلكي والسياسي، على مبدأ المساواة؛ فكما أن السلطة توزع بالتساوي بين المواطنين، كذلك تقتسم العناصر السلطة الكونية (الأصل) بالتساوي فيما بينها بما يحفظ للعالم توازنه.
ولا يفوت فرنان الإشارة إلى سرعة استقلال الفلسفة وابتعادها بمواضيعها عن مجالات اهتمام الفيزيقيين الأوائل، وانشغالها فيما بعد بقضايا تهتم بطبيعة الكائن البشري والمعرفة والعلاقة بينها. غير أن هذا الاستقلال لا يقطع صلات العقل اليوناني بالمدينة ولا ينفي مديونيتها للحراك الفكري السياسي الذي كانت الاغورا ساحة له.

[Данило Судин · Rating 4 out of 5]

Книжка пропонує цікавий погляд на історію Еллади: спроба показати, як зміни в соціальній структурі суспільства супроводжувалися змінами в культурі. Книжка не є в цьому сенсі марксистською, оскільки показує, що не лише базис визначає надбудову, але і культурні взаємовпливи є суттєвими в розвитку цивілізацій. Мета автора - показати, як Еллада, яка довгий час була частиною Азії, перетворилася на колиску Європи.

Особливою родзинкою книги є міркування про міфи та їхні функції та роль в суспільстві. Автор не є однозначним структуралістом, але відчувається його прихильність до теорій К.Леві-Строса. Водночас, Ж.-П. Вернан дистанціюється від чистого структуралізму, оскільки показує, як міф тісно пов’язаний з соціальними відносинами.

В книзі є два важливі моменти щодо теорій міфу:
1) як міф може впливати на соціальні відносини. Будучи автономним щодо соціальної реальності, він задає новий напрям розвитку, коли зникають соціальні відносини, які міф легітимував. (Саме так виникає антична філософія, яка є просто застосуванням міфічних структур в нових соціальних умовах);
2) як міф пов’язаний з політичною владою. Автор виокремлює два виміри часу, якими оперує міф (і які між собою в міфі ніколи не пов’язуються). Один описує походження всього сущого, а інший - походження владних відносин. Прорив грецької філософії полягав в усвідомленні, що ці два "часи" між собою мають бути пов’язаними: походження буття пов’язане з походженням влади.

Крім того, в тексті автор показує, що грецькі міфи не є міфами як такими, адже дійшли до нас в писаній формі. Натомість міф - це усний переказ. А тому писаний міф - це вже не міф, тому що він має чутку і однозначну структуру. А істинний міф завжди існує в декількох варіантах. (Аналогічні висновки були зроблені в 1940-х рр. Ольгою Фрейденберг, але Вернан її не цитує).

Отже, текст можна читати і для того, щоб більше дізнатися про історію Еллади, і для того, щоб побачити, як антропологічні теорії міфу "працюють" на історичному матеріалі.

[Laurinha Lero · Rating 3 out of 5]

se eu tiver que ler MAIS UM livro medíocre pra essa porra de faculdade eu vou me matar

[samra nofal · Rating 4 out of 5]

سأقسم ملاحظاتي عن الكتاب لقسمين الأول الكتاب ومحتواه الثري أما الثاني فعن الترجمة الفقيرة.
بالنسبة للكتاب فهو غني جدا بالمعلومات الهامة وأعتبره أفضل بداية لمن يرغب بدراسة الفكر والفلسفة اليونانية.
شيء واحد نغص علي متعة الكتاب وهو الترجمة الشنيعه، وشنيعه مجرد مجاملة، حيق لم يراع المترجم تركيب الجمل الصحيح ولا بناءها السليم وأتت الترجمة مبعثرة ومتكلفة، كمن فتح معجم أكسفورد ثم وضع أوا ما وقعت عليه عينه من ترجمة للكلمة. اضطررت لقراءة الصفحة مرتين أو أكثر لأعيد ترتيب وتركيب الجمل بغية الوصول للفكرة المطروحة.
لكن هذا الكتاب يستحق بالتأكيد عناء تحمل ترجمته لما له من محتوى غني عن تطور وتبلور الفكر اليوناني وانعكاس ذلك على النظام كلل.

[Luca Sciortino]

Great. Want to read Hadot now

[Alice Rovani · Rating 3 out of 5]

Incredibly interesting in the beginning, insanely repetitive in the end.

[Federica Colombo · Rating 4 out of 5]

"Le origini del pensiero greco" è un saggio storico che mi è stato consigliato dal mio professore di filosofia, a cui sono particolarmente grata, poiché è stato davvero interessante analizzare il modo in cui si è sviluppata la filosofia in modo più approfondito.
Sono rimasta pienamente soddisfatta dalla struttura assegnata al saggio: a partire dal contesto storico, Vernant delinea le caratteristiche principali del regno miceneo, fino alla sua crisi che porta alla nascita della polis; da qui, egli descrive il modo in cui questo nuovo tipo di realtà si organizza, per poi entrare nei dettagli delle cause per cui essa si sviluppa proprio in un certo modo. Infine conclude con una panoramica generale sul pensiero di Anassimandro, miglior esempio per spiegare la nascita del pensiero filosofico.
Ho apprezzato particolarmente gli esempi significativi utilizzati dall'autore per spiegare meglio determinati concetti, anche se molto spesso sono presenti all'interno delle frasi termini in greco che hanno appesantito la lettura (non metto in dubbio che fossero molto più ricchi di significato rispetto ai corrispettivi termini in italiano, ma sarebbe stata gradita una nota con la traduzione, soprattutto nei casi in cui ha trascritto citazioni intere in caratteri greci).
Nonostante ciò, l'ho trovato un saggio di facile comprensione, che consiglio soprattutto a coloro che come me sono alle prime armi con questa affascinante materia.

[Martinocorre · Rating 4 out of 5]

La civiltà greca è il basamento su cui si è innalzata la nostra società occidentale e non grazie ai templi o alla scelta stilistica di qualche capitello, bensì grazie al dono di un'idea, la Ragione.
Questo breve e veloce libro per il grande pubblico illustra appunto come si è arrivati alla razionalità partendo dal mito; sono personalmente molto interessato alle fasi di crisi, di trasformazione ed in questo caso l'Autore è stato molto bravo e conciso nello spiegare i risultati eccezionali figli delle conseguenze innescate dal "medioevo greco": perchè si passa da una scrittura "da scribi" come le lineari A e B all'alfabeto greco; cosa comporta passare dalla figura del Re, capo assoluto anche in campo religioso, alla Polis degli uomini uguali davanti alla Legge; come la stessa trasformazione urbanistica della città possa aver modificato la mentalità dei greci, insomma, poche pagine ma con tanta carne al fuoco, interessante.

[Julian Meynell · Rating 4 out of 5]

This is a work in classics, but even though it discusses the origin of Greek philosophy it is not a work in philosophy. What it is is a work in the history of ideas and a good one. It asks the question why did a new mode of thought arrive in Greece. The book roots this in the history of the Mycenaean Greeks to some degree. I would imagine that this part of the book must have some problems because it was written in 1962. In addition to this the book shows how the political structure of the Greek city state, certain aspects of mythology and the movement to the fighting style of the Hoplite all contributed. It is an interesting book. It suffers a bit from seeing the Greeks as totally intellectually isolated and I would doubt that people now think that, for instance Egypt, had no influence.

The book is very interesting and well written and thought provoking. I think that Vernant to some degree succeeds in this, but some mystery of why the Greek revolution in thought occurred.

[Turkish · Rating 3 out of 5]

Небольшая и очень занимательная книжка, в которой автор популярно раскрывает свой взгляд на зарождение философской мысли греков. Вернан видит истоки греческой философии в изменении социальных структур - падении минойского царства, власти царя, создании полисной системы, кодификации права и т.д. - приведший к изменению ментальности, ставшей менее иерархичной и более светской. В русском издании Прогресс 1988 г., также присутствует, в качестве послесловия, статья Ф.Х. Кессиди, которая, пожалуй, заслуживает прочтения не меньше, чем сама книга. Короче, там 200 страниц, Господе, хотя бы ради интереса можно прочитать.

[Luis Pontes · Rating 3 out of 5]

Queria muito ter gostado mais deste livro, mas honestamente a leitura foi maçante. A sintaxe me era um pouco estranha, com parágrafos longuíssimos (alguns chegando a cobrir mais de duas páginas inteiras) e frases confusas, que talvez possam ser atribuídas à tradução. Além disso, o autor leva como pressuposto que os leitores estejam completamente familiarizados com uma série de conceitos gregos nunca explicados no livro, alguns nem transcritos para o nosso alfabeto.
É possível que eu simplesmente não estivesse pronto para o livro, mas é fato de que não foi uma leitura nada agradável a mim, e tampouco aprendi tanto assim, visto que os conceitos não foram devidamente introduzidos.

[Kareem · Rating 5 out of 5]

الفكر من الملكية المينوسية الى بداية المدينة الكلاسيكية .. هذا هو موضوع الكتب
السبب الرئيسى فى ظهور المعجزة اليونانية وظهور عصر الانوار اليونانى على قول ارفين شرودنجر هو اختفاء الكهانة المينوسية مع الغزو الايونى الدورى لشبه جزيرة البيلوبونيسوس مما جعل الاغريق احرار منذ البداية فى اختيار وتحديد افكارهم الخاصة مع عدم وجود وصاية كهنوتية

[Marko Jurcevic · Rating 4 out of 5]

Razvoj polisa povezan je sa začecima filozofije. To je vrlo zanimljiva tvrdnja o kojoj nisam razmišljao.
Grčko društvo se razlikuje od današnjeg društva po tome što se cijenilo društvo, pojedinac koji istupa iz zajednice se smatrao opasnim i nije se smatralo hvale vrijednim ostvarivati ciljeve radi osobne slave ili probitka.

[grimlygray · Rating 3 out of 5]

Супер-краткое введение в контекст, которое лишний раз подтверждает, что на двухста страничках о таком внятно не расскажешь. Говорят, что не все тезисы стоит сейчас принимать на веру. Но уже классика, от которой не убежишь и не спрячешься.

[Anthony · Rating 4 out of 5]

Clair et précis. Offre une initiation au monde Grec et ses philosophies. Riche en termes d'idées et de concepts, qui sont faciles à prendre en main. Présente un cheminement chronologique de l'âge de Bronze aux Guerres Médiques qui sort des sentiers battus.

[Federico Di · Rating 4 out of 5]

Molto interessante ma prevede una già certa infarinatura dei concetti base della filosofia classica. O come minimo della storia greca. Consigliato comunque per chi cerca un primo approccio alla materia.