Lucrarea de factura memorialistica descopera o latura mai putin cunoscuta a personalitatii marelui dirijor Sergiu Celibidache. O evocare inspirata a vietii artistice si intelectuale, începand cu primii ani de la Filarmonica din Berlin, continuand apoi cu directoratul de la München. 47 de fotografii inedite.
O carte ușoară, amuzantă, presărată cu multe momente inedite din viața Maestrului. Păcat ca nu e mai structurată. E scrisă de soția lui, pictoriță, și se cunoaște că nu scriitura era punctul ei forte.
Ar fi meritat mai multe detalii din viața emoțională, dar și din modul de a face muzică a lui Celibidache. Deși se pare că nici ea nu avea atât de mult acces la asta. Ca multe dintre admiratoare, îl pune pe un piedestal și intră într-un rol de copilă lângă el.
Cu toate astea mi-a plăcut și mi-a adus zâmbetul pe buze.
Un roman epistolar scurt, cu 30 de scrisori scurte. Nu prea a reușit soția maestrului să-l descrie așa cum a fost, dar din puținele întâmplări reale reiese că Maestrul era la extreme. Când generos ca o pâine caldă, când furios ca un taifun. "De la Milano am plecat la Bologna. Oraș frumos. Teatrul lui Bellini - o minunăție, iar bolognezii nu uitaseră, Doamne ferește, că Mozart fusese și el cândva la Academia din Bologna și, cum Mozart călcase pe pietrele orașului, tot poporul se considera meloman."
Cartea este structurata în scrisori deși nu sunt niste scrisori per se ci doar niște povestioare de o veridicitate discutabilă a Ioanei Celibidache împreună cu Sergiu. Ar trebui oferită ca supliment la Almanahul Gospodina.
“Sergiu, altfel …” este un roman de memorii, poate un jurnal structurat sub formă de treizeci de scrisori în care îl descoperim pe Sergiu Celibidache. Cartea începe cu o cronologie în care sunt structurate pe ani evenimentele cele mai importante din viața sa. Printre scrisori regăsim și câteva poezii scurte și plăcute.
Maestrul cu cele mai fine urechi era când foarte generos, când foarte furios. Petrecea mult timp repetând, chiar și în zilele libere.
Stilul de scriere este simplu, punctual, romantic, pe alocuri amuzant, fără descrieri inutile sau detalii tehnice. Ioana l-a ridicat pe un piedestal, dragostea pe care i-o purta fiind fără margini. Cartea este un omagiu adus omului Sergiu.
O carte foarte ușor de parcurs datorită/din cauza stilului punctual de povestire. Ioana nu insistă pe detalii tehnice nesemnificative și nici nu descrie, precum un scriitor de profesie, peisaje sau încăperi. Alege să puncteze momente cheie din viața maestrului (amuzante sau dureros de triste) și să ne lase pe noi să ne imaginăm cum s-au simțit 'personajele' trăindu-le sau cum au arătat mai în detaliu scenele descrise în mare de ea.
O surpriză plăcută să descopăr câteva poezii răsfirate printre cele 30 de scrisori, nu foarte lungi, carte țin loc de capitole. ("Se spune/ că veni pe lume/ Într-un plic, anume/ Adus de-o barză sau de-o cioară/ La dragii de la moară./ Un băiețel, un pui,/ Gigea foc cum altul nu-i./etc.")
Deşi este despre Sergiu, cartea m-a făcut să mă întreb ce fel de femeie a fost Ioana şi cum de a ales acest fel profund romantic de a ne povesti multele anecdote din viața petrecută împreună dar şi din viața lui Sergiu dinainte de a se cunoaște. Suspectez că aceast lucru se datorează în deosebi scrierii post-mortem a cărții. Îmi pare rău că nu intrăm mai mult în intimitatea ei și nu aflăm mai multe despre trăirile ei alături de maestru.
Totuşi, cartea este exact ceea ce se vrea a fi: un omagiu, scris de , fără îndoială, cel mai fidel martor al omului Sergiu Celibidache.
30 scrisori, de fapt 30 pagini de jurnal in care il descoperim pe Sergiu Celibidache ca fiind un om polivalent. Cuprinde o suma de fotografii foarte reusite alaturi de familie si alte personalitati. Cartea merita citita, avand valoare de documentare altfel.
This entire review has been hidden because of spoilers.