„Mihai Caraman e unul dintre cei mai mari spioni din istoria Intelligence-ului românesc. Cu toate acestea, așa cum demonstrează Florian Banu în Introducere, despre acest spion s-a scris puțin în România. [...] Lovitura dată de Florian Banu prin cartea sa constă în faptul că Mihai Caraman a acceptat să-i facă dezvăluiri despre activitatea sa ca făuritor și coordonator al Rețelei care a spart NATO. ” - Ion Cristoiu
„«Afacerea Caraman» a devenit una dintre marile acțiuni de spionaj ale Războiului Rece și a generat implicații geopolitice, geoeconomice și geostrategice pe termen mediu și lung. Experți și reprezentanți ai elitei serviciilor de spionaj și contraspionaj occidentale și-au exprimat uimirea, respectul și aprecierea pentru modul în care ingeniosul spion român a țesut cu migală, timp de un deceniu, o rețea de agenți care a pătruns în cele mai tainice și bine păzite locuri, unde se redactau și se arhivau secrete esențiale ale Alianței Nord-Atlantice [...].” - G-ral bg. (r) Gheorghe Dragomir
Found it by chance in a Romanian bookstore, I opened it to see what is about and it captivated me from the first page so I bought it on the spot and essentially couldn't put it down and read it whenever I had time until I finished it -never heard of the subject of the book, Mihai Caraman, who was a Romanian undercover operative posing as a diplomat in Paris between 1958-1968, where he managed to recruit a few agents who worked for NATO and provided a lot of top-secret material; his spy ring was exposed when his former second in command defected to the USA in 1968 and all involved were arrested and condemned to long prison sentences, though Mihai Caraman was allowed to leave France in peace - he could have been expelled of course though not arrested as he had diplomatic immunity - since France and Romania were undergoing a renewal of the historical friendship between the countries and no one wanted to upset the apple cart so to speak, hence originally the arrested spies were presented to have worked for the KGB, only later in the early 70's the truth being told in the French press
Later, Caraman was marginalized by his superiors and after the Pacepa scandal of 1978, when the traitor general defected due to the fear of being exposed as a spy or for corruption, or both of course - not sure of the truth as Pacepa is a master liar and his popular books are masterpieces of self-promotion and evasion and as an aside a few months before his defection, a truck containing a lot of western material goods from refrigerators to coffee machines and whatnot, all destined for Pacepa and many other information officers that were mostly his cronies was stopped at the Romanian border by a quirk of fate, since the border supervision duties had changed hands recently and the current guards had not yet been informed of the "usual arrangements", creating a scandal that couldn't be swept under the rug and leading to a corruption investigation in the information services, while at about the same time intelligence that a high ranking (western) spy was active in the Romanian Information Services was confirmed also, so one can draw their own conclusions -Caraman was retired, while being investigated by the Securitate until the fall of communism in 1989; then Caraman was recalled to lead the Romanian Information Services in the critical period 1990-1992 during those deeply dangerous years when the tectonic plates of Europe shook hard
The book starts with his childhood: born in Moldavia in 1928, but raised in Cahul and Ismail until 1940 and then from 1941-44 - both part of the Romanian province of Bessarabia which was conquered by the Russian Empire in 1812, reunited with the motherland in 1918, only to be reconquered by the Soviet Union in June 1940 - under their secret understanding with Nazi Germany in August 1939 when as de facto allies, the two dictatorships partitioned Eastern Europe between them - while after a brief reunion with Romania from 1941-44, the province was retaken by the USSR and split, most of it becoming the Moldova Republic (which cahul belongs to today), the rest given to Ukraine (which Ismail/Izmail, about 60 miles away from Cahul, belongs to today) - so he was a double refugee from Bessarabia and lived in fear of deportation to the Soviet paradise with his parents and sisters for a while; later he attended the law school in Cluj but being poor, he couldn't afford his living expenses so he had to withdraw and went to military school which was fully sponsored by the state where he specialized in information work which led to his postings abroad as undercover agent; Caraman is considered the best Romanian spy of the cold war and the book amply demonstrates why that is so; combining historical notes, extensive interviews with Mihai Caraman (and many others), lots of documents, bibliographical material from a lot of similar works and an excellent fluent style, the author did a great job in this book which is not only informative but a pleasure to read.
Pentru autor, Mihai Caraman e un erou fără prihana – o legenda vie – Bond, Iacob Bond. Nu are nici un dubiu, mai ales ca mare parte a cercetării pe care a făcut-o pentru scrierea cărții consta in câteva lungi interviuri cu maestrul spion. Cartea nu încearcă sa para rezultatul unei documentari serioase, ci este un elogiu umil, prost scris, in care multe din afirmații sunt greu de înțeles si de crezut. Autorul e convins ca Pacepa a fost agent sovietic (Pg 31) in schimb, MC, care a colaborat cu serviciile sovietice, care au fost singurele beneficiare ale secretelor NATO furate de MC si echipa sa, nu poate fi bănuit de colaborare cu aceștia. Conform autorului, MC nu a urmat școala de spionaj de la Moscova (Pg 80) deși toți colegii lui romani din acel timp o urmaseră. Alți autori confirma ca MC a făcut ceva cursuri la Moscova.si sunt foarte criticați in acesta carte. Pentru a evita tot felul de întrebări, MC e prezentat ca un erou de film american, care spionează de unul singur si nu se implica in murdăriile pe care le făceau securitatea si spionajul comunist. Ne este dat un singur exemplu de acțiune in care s-a implicat înainte de afacerea NATO – a convins (cum?) un călugăr arestat si bătut de securitate sa devina agent comunist (Pg 95) si sa fie trimis in vest pentru a se infiltra in comunitățile exilaților anticomuniști. Ni se spune ca a fost o mare reușita dar din păcate agentul a murit intr-un accident de mașina. In rest singurul sau interes a fost NATO : „pe mine mă interesează NATO, NATO e la ora actuala adversarul nostru nr 1” (Pg 179) ii spune unui diplomat sud american pe care il considera „prieten nu agent”. Din carte nu reiese ca ar avea si alți prieteni, romani sau de alte naționalități. Ca premiu, sud americanul a fost invitat la București si apoi la Moscova, unde a văzut multa sărăcie. Nu știm ce părere a avut despre București. La vremea respectiva Romania era 100% in angrenajul Moscovei. Singurul motiv pentru care spionii romani erau interesați in NATO era interesul URSS-lui in NATO. Nu reies avantajele pe care Romania le-a avut in urma acestei acțiuni. Doar Moscova a avut de câștigat. Si poate MC, de care se spune ca ar fi fost medaliat de stăpânii lui sovietici. Cartea critica pe cei spun aceasta si MC e jignit de aceasta supoziție. Conform cărții singura întâlnire pe care a avut-o cu un reprezentat sovietic de rang înalt a fost intr-un restaurant la București. MC a plătit masa. Autorul e f supărat pe cei ca Mihai Pelin (Pg 32) care se întreabă daca nu cumva autoritățile franceze au asigurat romanilor un flux de informații in vederea slăbirii influentei americane pe continentul european. Deși la acțiune a participat o întreaga rețea romana ( si probabil sovietica) nu aflam decât de aventurile neînfricatului MC, care e plăcut de toți străinii cu care e in legătura si de care aflam ca e si amator de arta si colecționar. Nu știam ca salariile erau așa de mari in timpul comunismului. Când rețeaua cade, se întoarce la București unde nu e apreciat si principiile lui morale il pun in conflict cu securiștii rai sau agenții sovietici. Conform cărții, bănuiala ca el ar fi fost agent sovietic i-a adus căderea. Dezamăgit, se retrage la vila lui din Cheia si in lumea artelor. Mai are o revenire de 2 ani in 90, când noul regim (susținut de sovietici? 😉) il pune in vârful piramidei spionajului. Conform cărții, nu l-a plăcut pe Iliescu, dar l-a îndrăgit pe Roman si a avut un ultim mare succes - a îndepărtat din tara 20/25000 de agenți sovietici care rămăseseră din 89. Cu toții bănuiam ca au fost agenți in 89 dar el si prietenul lui Roman sunt singurii care i-au văzut in 90. Foarte abil spion. In concluzie, un nou volum de propaganda fără rușine.
...ofițerul avusese ocazia să se convingă de atitudinea “binevoitoare” a unora dintre colegii de la București în repetate rânduri, inclusiv în mai 1968, cu ocazia organizării vizitei generalului de Gaulle în România. După cum își amintește generalul Caraman, cu puțin timp înainte de a reveni acasă primise o avertizare asupra a ceea ce-l așteaptă în țară de la un bun cunoscător al culiselor de la București – Neagu Cosma, șeful Direcției de Contraspionaj. Aflat într-o misiune în Occident, acesta a făcut o scurtă escală la Paris, unde l-a întâlnit pe Mihai Caraman și, pe parcursul discuției avute, i-a pus în vedere că, la recenirea în țară, va fi pur și simplu “mâncat” de șefii săi. Evident, nu era chiar o noutate pentru el, ofițerul știind deja de câtă “simpatie’ se bucură din partea generalului Nicolae Doicaru, dar și a altor cadre de conducere din Centrală. La scurt timp după revenirea de la Paris, la finalul lunii august 1969, Caraman a fost încadrat în Ministerul Afacerilor Externe, ca ofițer acoperit. Inițial, i s-a propus varianta de a fi numit secretar general MAE, o propunere formulată mai mult de fațadă, pentru că, așa cum a observat chiar Mihai Caraman, era evident că, după ce povestea de la Paris apărea în presă, ar fi fost stânjenitor pentru MAE ca el să ocupe un post atât de vizibil.
Disgusting propaganda for the representatives of the communist regime! To quoute Iliescu, to present Gelu Voican Voiculescu and Petre Roman and others only in relation to Caraman is shameless. Many parts of the book are only pleading for Caraman's grandeur and angle, deconstructing other views. I finished it because I wanted to see how far it goes, but the last part especially with all the butchers of Romanian democracy is horrible for anyone with a clean conscience. There is blood on their hands!
O incursiune in lumea spionajului roman, plină de informații interesante și valoroase pentru istoria țării. Deși lectura mi s-a părut greoaie pe alocuri, din cauza multitudinii de informații cel mai probabil, a fost o plăcere sa citesc despre reușitele domnului Caraman, dar și implicațiile acțiunilor sale, cu atât mai mult cu cât am avut onoarea de a lectura un volum cu autograf, oferit familiei mele chiar de către acesta.